DECIZIE Nr. 6
din 19 ianuarie 2009
privind interpretarea si
aplicarea dispozitiilor art. 728 raportate la dispozitiile art. 774, 775, 777
si 896 din Codul civil si ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescriptia extinctiva, republicat, sub aspectul regimului juridic al cererilor
privind lichidarea pretentiilor referitoare la cheltuielile de înmormantare, ce
reprezinta sarcinile pasivului succesoral, si caracterul prescriptibil sau
imprescriptibil al acestora
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 321 din 14 mai 2009
Dosar nr. 32/2008
Sub preşedinţia domnului pr. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciara, republicată, s-a întrunit la data de 10
noiembrie 2008 pentru a examina recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie privind interpretarea si aplicarea
dispozitiilor art. 728 raportate la dispozitiile art. 774, 775, 777 si 896 din
Codul civil si ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia
extinctiva, republicat, sub aspectul regimului juridic al cererilor privind
lichidarea pretentiilor referitoare la cheltuielile de înmormantare, ce
reprezinta sarcinile pasivului succesoral, si caracterul prescriptibil sau
imprescriptibil al acestora.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de
judecători din totalul de 117 aflaţi în funcţie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procuror Antoaneta Florea, a
susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea
acestuia în sensul că cererile privind lichidarea pretenţiilor referitoare la
cheltuielile de înmormântare ce compun pasivul succesoral sunt prescriptibile
în termenul general de prescripţie, atât în situaţiile în care sunt formulate
în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune, cât şi atunci când sunt formulate
pe cale separată.
Fiind nevoie de timp mai îndelungat în vederea
deliberării, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, 19 ianuarie 2009, când
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul
legii, constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor art. 728 raportate la dispoziţiile art. 774, 775, 777 şi 896 din
Codul civil şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia
extinctivă, republicat, sub aspectul regimului juridic al cererilor privind
lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de înmormântare, ce
reprezintă sarcinile pasivului succesoral, şi caracterul prescriptibil sau
imprescriptibil al acestora.
Astfel, unele instanţe au apreciat că pretenţiile
referitoare la cheltuielile de înmormântare şi respectarea tradiţiilor
religioase reprezintă sarcini ale pasivului succesoral, astfel că urmează
regimul juridic al acţiunii de ieşire din indiviziune şi, prin urmare, au un
caracter imprescriptibil din punct de vedere extinctiv.
S-a motivat că dreptul de creanţă pretins cu acest
titlu izvorăşte din starea de indiviziune, iar potrivit dispoziţiilor art. 774
şi 777 din Codul civil, coerezii contribuie şi plătesc datoriile şi sarcinile
succesiunii proporţional cu partea ereditară a fiecăruia.
Pe cale succesorală se transmit atât activul, cât şi
pasivul moştenirii.
Ca urmare, starea de indiviziune se reflectă atât
asupra activului, cât şi asupra pasivului ce compun masa succesorală, iar
acţiunea de ieşire din indiviziune este imprescriptibilă, motiv pentru care şi
creanţele având ca obiect cheltuielile de înmormântare şi pentru pomeniri au
acelaşi caracter.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că cererile ce
au ca obiect astfel de cheltuieli valorifică un drept de creanţă prescriptibil
extinctiv în termenul general de 3 ani, calculat de ia data naşterii dreptului
la acţiune.
In motivarea acestei soluţii s-a reţinut că, potrivit
dispoziţiilor art. 774 din Codul civil, pasivul succesoral se compune din
datoriile şi sarcinile moştenirii, acestea din urmă reprezentând obligaţiile
care, fără a fi existat în patrimoniul defunctului, se nasc în persoana
moştenitorilor la deschiderea succesiunii sau ulterior şi includ, între altele,
cheltuielile de înmormântare, precum şi cele efectuate
cu parastasele la diferite intervale de timp, conform obiceiurilor religioase.
Acţiunea având ca obiect suportarea de către
moştenitori a cheltuielilor de înmormântare şi a celor legate de obiceiurile
religioase practicate în memoria defunctului are un caracter personal, deoarece
urmăreşte valorificarea unei creanţe şi este supusă termenului general de
prescripţie de 3 ani, prevăzut de dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripţia extinctivă, republicat, indiferent dacă se judecă în
cadrul procesului de ieşire din indiviziune sau pe cale separată.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat
corect dispoziţiile legii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 728 alin. 1 din
Codul civil, „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede
poate oricând cere împărţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau
prohibiţii contrarii".
Prin urmare, ieşirea din indiviziune se poate cere
oricând, indiferent cât timp a trecut de la naşterea indiviziunii (data
deschiderii moştenirii), acţiunea având astfel caracterul unei acţiuni
imprescriptibile', spre deosebire de dreptul de a accepta moştenirea care este
prescriptibil în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, în
conformitate cu dispoziţiile art. 700 din Codul civil.
Soluţionând acţiunea de împărţirea unei succesiuni,
instanţa trebuie să aibă în vedere şi cererile formulate de moştenitori privind
drepturile şi obligaţiile succesorilor, printre care şi cererile de aducere la
masa de împărţit şi a altor bunuri, a fructelor acestora, a datoriilor şi
sarcinilor succesiunii.
Patrimoniul care se transmite prin succesiune
moştenitorilor legali sau testamentari, fiind o universalitate, va cuprinde nu
numai drepturile, ci şi obligaţiile defunctului, transmisiunea vizând, aşadar,
atât activul, cât şi pasivul succesoral.
Astfel, în alcătuirea activului succesoral intră
drepturile reale principale sau accesorii (proprietate, uzufruct, uz, abitaţie,
superficie, servitute, dreptul real de folosinţă, ipoteca şi gajul), drepturi
de creanţă sau drepturi patrimoniale rezultând din creaţie intelectuala, în
timp ce pasivul succesoral cuprinde datoriile şi sarcinile moştenirii.
Datoriile succesiunii reprezintă acele obligaţii
patrimoniale ale defunctului care, indiferent de izvorul lor (contractual,
legal, delictual etc), există în patrimoniul succesoral la data deschiderii
moştenirii, altfel spus „obligaţii care îl ţineau pe defunct la data
decesului" şi în care, desigur, nu intră acele obligaţii care, nefiind
transmisibile, se sting prin moartea celui căruia îi incumbau (cum ar fi cele
contractate intuitu personae).
Spre deosebire de acestea, sarcinile moştenirii sunt
acele obligaţii care, fără a fi existat în patrimoniul celui ce lasă
moştenirea, se nasc după deschiderea succesiunii, dar
care decurg tot din faptul decesului lui de cujus.
Sarcinile moştenirii includ şi cheltuielile legate de
înmormântarea defunctului, atât cele de înmormântare propriu-zisă, cât şi cele
ce ţin de respectarea tradiţiilor religioase (slujbe religioase, parastase
pentru pomenirea memoriei autorului) şi contravaloarea unor monumente funerare,
toate acestea decurgând din faptul decesului.
Aşa cum s-a arătat, datoriile şi sarcinile moştenirii
constituie pasivul succesoral, iar obligaţia suportării acestuia revine
moştenitorilor legali şi legatarilor universali şi cu titlu universal, adică
acelor moştenitori care dobândesc întreg patrimoniul defunctului sau o
fracţiune din acest patrimoniu.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 774 din Codul civil
„Coerezii contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor succesiunii, fiecare în
proporţie cu ce ia".
Art. 775 din acelaşi cod prevede că „Legatarul cu titlu
universal contribuie deopotrivă cu erezii în proporţie cu emolumentul său. Cel
particular nu contribuie", iar art. 777 prevede că şi „coerezii plătesc
datoriile şi sarcinile succesiunii, fiecare în proporţie cu partea sa
ereditara".
De asemenea, potrivit
dispoziţiilor art. 896 din Codul civil „Legatarul unei fracţiuni de ereditate
este obligat la sarcinile şi datoriile succesiunii testatorului, personal, în
proporţie cu partea sa şi ipotecar pentru tot".
Situaţia legatarilor cu titlu particular este diferită,
în sensul că aceştia, dobândind numai un anumit bun sau un anumit drept, nu au
obligaţia de a suporta datoriile şi sarcinile moştenirii, aşa cum se prevede în
art. 775 teza a doua şi art. 909 din Codul civil, decât în anumite situaţii, şi
anume:'când legatul are ca obiect o parte dintr-o moştenire care cuprinde atât
drepturi, cât şi obligaţii, când obiectul legatului se află în situaţia
prevăzută la art. 905 din Codul civil, respectiv este un bun ipotecat sau supus
dreptului de uzufruct, ori în cazul în care cel care lasă moştenirea i-a impus
legatarului o asemenea obligaţie.
Aşadar, moştenitorii universali sau cu titlu universal
sunt cei care răspund pentru datoriile succesiunii, iar acestea se împart de
drept, chiar din ziua deschiderii succesiunii, proporţional cu partea de
moştenire primită, fără a se deosebi după cum se bucură sau nu de sezină.
Această regulă se aplică atât în cazul acceptării pure şi simple a moştenirii,
cât şi în cazul acceptării sub beneficiu de inventar, desigur, în acesta din
urmă, întrucât nu are loc confuziunea de patrimonii, răspunderea limitându-se
la cota-parte ce îi revine din moştenire.
Sarcinile moştenirii, născute după decesul celui care
lasă moştenirea, sunt asimilate datoriilor moştenirii (art. 893 şi 896 din
Codul civil) şi, în consecinţă, ele'se suportă de către moştenitori în
condiţiile de mai sus.
Cum prin moştenire se transmit nu numai drepturile
celui care lasă moştenirea, ci şi obligaţiile şi sarcinile succesiunii, în
cadrul acţiunii complexe de ieşire din indiviziune se soluţionează, fiind
conexe, toate pretenţiile reciproce dintre moştenitori, inclusiv cele legate de
lichidarea pasivului.
Imprejurarea că lichidarea pasivului succesoral are loc
concomitent cu soluţionarea acţiunii de ieşire din indiviziune, care este
imprescriptibilă extinctiv, nu poate conduce la concluzia că, pe cale de
consecinţă, cererea de împărţire între moştenitori a cheltuielilor de
înmormântare urmează să aibă acelaşi caracter, căci natura celor două tipuri de
acţiuni este distinctă, ca urmare a caracterului diferit al drepturilor ce se
urmăreşte a fi valorificate prin fiecare dintre ele.
In materie patrimonială, regula este
prescriptibilitatea acţiunilor în justiţie, iar excepţia de la aceasta nu se
poate face decât printr-o dispoziţie expresă derogatorie a legii.
Or, nici în Codul civil, nici în Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripţia extinctivă şi nici în vreun alt act normativ nu există
vreo prevedere în acest sens, astfel că, având în vedere natura patrimonială a
dreptului, se impune concluzia că acţiunile referitoare la cheltuielile de
înmormântare, ca sarcini ale moştenirii, au un caracter personal şi sunt
prescriptibile.
De altfel, acelaşi caracter îl au numeroase acţiuni şi
cereri care decurg din faptul juridic al decesului unei persoane şi au strânsă
legătură cu transmiterea patrimoniului său.
Astfel, spre exemplu, sunt prescriptibile dreptul de a
accepta moştenirea, dreptul de a cere plata legatului cu titlu particular,
acţiunea în anularea certificatului de moştenitor pentru vicierea
consimţământului ori necitarea tuturor moştenitorilor, acţiunea vizând raportul
donaţiilor, acţiunea pentru reducţiunea liberalităţilor excesive.
Intrucât, aşa cum s-a arătat, acţiunea în legătură cu
cheltuielile de înmormântare şi cele ocazionate de parastase şi obiceiuri
practicate ulterior în memoria defunctului are un caracter personal, deoarece
urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă, îi sunt aplicabile dispoziţiile
art. 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat, fiind deci supusă termenului
general de prescripţie de 3 ani.
O atare acţiune este prescriptibilă în termenul arătat,
indiferent dacă pretenţia se valorifică în cadrul partajului sau pe cale
separată, deoarece instituţia prescripţiei are în vedere natura dreptului şi nu
cadrul procesual în care acesta se valorifică.
Cum posesia exercitată de către moştenitorul solvens
asupra bunurilor succesorale are caracter întrerupător de prescripţie, termenul
de prescripţie de 3 ani începe să curgă, potrivit art. 17 alin. 2 din Decretul
nr. 167/1958, republicat, de la data formulării cererii de ieşire din
indiviziune, ce ar putea avea ca rezultat deposedarea creditorului de bunurile
succesorale.
Există însă situaţii când cheltuielile de înmormântare,
pomeniri şi parastase au fost suportate de către un terţ străin de succesiune.
într-o astfel de ipoteză, terţul solvens le poate pretinde de la succesorii lui
de cujus, în termenul
general de prescripţie care curge de la data efectuării acelor cheltuieli.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art.
329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în
interesul legii si a se stabili că dispoziţiile art. 728 raportate la art. 774,
775, 777 şi 896 din Codul civil şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripţia extinctivă, republicat, se interpretează în sensul că
acţiunile privind lichidarea pretenţiilor referitoare la cheltuielile de
înmormântare şi respectarea tradiţiilor religioase, ce compun pasivul
succesoral, sunt prescriptibile în termenul generai de prescripţie, atât în situaţiile
în care sunt formulate în cadrul acţiunii de ieşire din indiviziune, cât şi
atunci când sunt formulate pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi stabilesc:
Dispoziţiile art. 728 raportate la art. 774, art. 775,
art. 777 şi art. 896 din Codul civil şi ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958
privitor la prescripţia extinctivă, republicat, se interpretează în sensul că:
Cererile privind lichidarea pretenţiilor referitoare la
cheltuielile de înmormântare şi respectarea tradiţiilor religioase ce compun
pasivul succesoral sunt prescriptibile în termenul general de prescripţie atât
în situaţiile în care sunt formulate în cadrul acţiunii de ieşire din
indiviziune, cât şi atunci când sunt formulate pe cale separată.
Obligatorie, potrivit art. 329
alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE INALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White