DECIZIE Nr.
594 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) si (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 455 din 18 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Consiliul
Judeţean Timiş în Dosarul nr. 7.161/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 ianuarie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.161/30/2007, Tribunalul Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (2) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată
de Consiliul Judeţean Timiş într-un litigiu de contencios administrativ având
ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a unei autorizaţii de construire.
In motivarea excepţiei
se susţine că textul de lege criticat încalcă
principiul separaţiei puterilor în stat, acordând instanţei judecătoreşti
posibilitatea de a interveni în exerciţiul puterii executive înainte de a fi
sesizată cu acţiunea de contencios administrativ, într-un interval de timp în
care chiar autoritatea emitentă poate dispune revocarea sau anularea actului
administrativ. Se mai arată că, întrucât instanţa este obligată să soluţioneze
cauza cu urgenţă, nu are posibilitatea de a analiza temeinic situaţiile de fapt
deduse judecăţii, măsurile luate de aceasta „întemeindu-se, mai degrabă, pe
aparenţe de drept decât pe un probatoriu care să lămurească situaţia de
fapt". Susţine că în acest fel sunt nesocotite atât dreptul la apărare,
cât şi dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
dispoziţiile de lege prin care se instituie posibilitatea suspendării
executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond, precum
şi cele privind soluţionarea de urgenţă şi cu citarea părţilor a cererii de
suspendare sunt norme de procedură, care, în conformitate cu art. 126 alin. (2)
din Constituţie, se stabilesc de legiuitor. In opinia sa, această măsură
reprezintă o garanţie pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti,
care nu contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală menţionate în motivarea
excepţiei.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 sunt constituţionale, precizând că nu conţin prevederi de natură
să aducă atingere textelor şi principiilor constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) şi (2) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr.
1.154 din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr.
262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, textele de
lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 14 alin. (1) şi (2): „Suspendarea executării
actului
(1) In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei
pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice
care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată
poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului
administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. In cazul în
care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează
de drept şi fără nicio formalitate.
(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de
urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei puterilor în
stat, art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 care garantează dreptul
la apărare şi art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că este neîntemeiată critica referitoare la încălcarea principiului
separaţiei puterilor în stat. Cu privire la acest aspect, Curtea a statuat în
jurisprudenţa sa, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 637 din 3 octombrie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 9 noiembrie 2006, că
„separaţia puterilor în stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între
puterile statului, dimpotrivă presupune existenţa unui control reciproc, precum
şi realizarea unui echilibru de forţe între acestea. Actele puterii executive
sunt cenzurate pe calea contenciosului administrativ, iar aceasta presupune,
printre altele, şi
posibilitatea instanţei de judecată de a suspenda executarea actului pretins
nelegal, chiar cât timp autoritatea publică emitentă a actului atacat are încă
facultatea de a dispune revocarea sau anularea acestuia, mai ales că în acest
interval de timp actul în cauză îşi produce efectele. Această măsură reprezintă
o garanţie pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, precum
şi a valorilor constituţionale".
In ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/204, Curtea constată că sunt,
de asemenea, neîntemeiate criticile autorului excepţiei. Prin soluţionarea de
urgenţă a cererii de suspendare a executării actului administrativ nu sunt
afectate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil într-o societate
democratică, urgenţa fiind impusă tocmai de necesitate evitării eventualei
produceri a unor consecinţe negative ale suspendării executării actului. In
plus, fiind citate, părţile îşi pot face apărările pe care le consideră
necesare, personal sau prin avocat, şi pot propune probele pe care le apreciază
ca fiind utile, astfel încât nu se poate susţine că textul de lege criticat ar
nesocoti dispoziţiile constituţionale privind dreptul la un proces echitabil
sau pe cele care garantează dreptul la apărare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Timiş în Dosarul nr.
7.161/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu