Decizia Nr.592 din 26.09.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Jesmine Hasmic Israelian, Lidia Nilda Menzildjian şi Angela (Anelga) Menzildjian în Dosarul nr. 50.142/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 751D/2016.2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Monica Livescu, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere, prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată.4. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 758D/2016 şi nr. 1.186D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, respectiv ale art. 21 alin. (6) din aceeaşi lege, ridicată de Alice Ecaterina Albulescu în Dosarul nr. 14.006/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, respectiv de Dumitru Diaconescu şi Tia Elena Botea în Dosarul nr. 36.578/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.5. La apelul nominal răspunde doamna avocat Monica Livescu, în calitate de apărător ales al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 758D/2016, precum şi domnul Dumitru Diaconescu, autor al excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 1.186D/2016. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.6. Magistratul-asistent învederează Curţii că, la dosar, domnul Dumitru Diaconescu a depus note scrise şi un set de documente în sprijinul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, precizează că, în Dosarul nr. 758D/2016, părţile Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au transmis punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, prin care apreciază că aceasta este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată, iar în Dosarul nr. 1.186D/2016 partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a considerat, în punctul de vedere transmis, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.7. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 758D/2016 şi nr. 1.186D/2016 la Dosarul nr. 751D/2016. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 758D/2016 şi nr. 1.186D/2016 la Dosarul nr. 751D/2016, care a fost primul înregistrat.8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor. În Dosarul nr. 751D/2016, apărătorul ales depune la dosar dovada decesului uneia din autoarele excepţiei, şi anume Jesmine Hasmic Israelian, precum şi a calităţii de moştenitor al acesteia a celorlalte două autoare ale excepţiei. De asemenea, depune hotărârea prin care instanţa care a judecat procesul în cursul soluţionării căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate a statuat că la stabilirea despăgubirilor cuvenite nu vor fi avute în vedere prevederile Legii nr. 10/2001, ci cele ale Legii nr. 165/2013, ceea ce demonstrează că subzistă interesul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate. Expune, în continuare, pe larg, argumentele pentru care consideră că textele de lege criticate contravin Legii fundamentale, prezentate pe larg şi în motivarea scrisă aflată la dosarul cauzei, şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.9. Având cuvântul, autorul excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 1.186D/2016 solicită admiterea acesteia, pentru motivele arătate în notele scrise aflate la dosar.10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând considerentele deciziilor prin care instanţa de contencios constituţional a constatat conformitatea prevederilor de lege supuse controlului cu dispoziţiile din Constituţie invocate şi în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:11. Prin încheierile din 10 martie şi 5 aprilie 2016 şi prin Sentinţa civilă nr. 608 din 4 mai 2016, pronunţate în dosarele nr. 50.142/3/2011, nr. 14.006/3/2015 şi nr. 36.578/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi, respectiv, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, respectiv ale art. 21 alin. (6) din aceeaşi lege. Excepţia a fost ridicată de Jesmine Hasmic Israelian, Lidia Nilda Menzildjian şi Angela (Anelga) Menzildjian, Alice Ecaterina Albulescu, respectiv de Dumitru Diaconescu şi Tia Elena Botea, în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare a unor decizii de invalidare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în esenţă, se susţine, în dosarele nr. 751D/2016 şi nr. 758D/2016, că prevederile textelor de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care s-ar aplica persoanelor ale căror drepturi la stabilirea măsurilor reparatorii făceau obiectul unor procese începute în condiţiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 sau sunt constituţionale numai în măsura în care nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Arată că, dacă li s-ar aplica prevederile criticate, vătămarea ar fi evidentă, ca urmare a diferenţei foarte mari dintre valoarea pe care imobilul notificat o avea la data introducerii acţiunii, stabilită conform standardelor internaţionale, astfel cum se reglementa prin Legea nr. 10/2001, şi cea rezultată din grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Autoarele excepţiei susţin că, prin aplicarea prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, sunt puse într-o poziţie de inegalitate în drepturi faţă de persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică, dar care au fost despăgubite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 la o valoare a imobilelor notificate potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Inechitatea este cu atât mai evidentă cu cât este rezultatul culpei unei autorităţi a statului în întârzierea emiterii dispoziţiei ce le-ar fi permis să primească titlul de despăgubire în condiţiile Legii nr. 247/2005. Arată că a accepta că, prin dispoziţiile sale, legea nouă ar putea desfiinţa sau modifica situaţii juridice anterioare ar însemna încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile. Tot astfel, aplicarea Legii nr. 165/2013 litigiilor în curs la data intrării sale în vigoare ar nesocoti principiul tempus regit actum, potrivit căruia actele şi faptele juridice se supun legii aplicabile la data la care s-au născut. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014. Mai susţin că stabilirea unei despăgubiri în funcţie de grila notarială de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil din perspectiva respectării principiului legalităţii, care se opun ingerinţei puterii legiuitoare în administrarea justiţiei în scopul de a influenţa deznodământul judiciar al litigiului. Totodată, intervenţia legislativă în procesele în care participă statul este o formă a inegalităţii de arme. De asemenea, se referă la cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul încălcării dreptului care se înscrie în categoria de bun în sensul art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezentat de creanţa contra statului calculată la o altă valoare decât cea care s-ar fi stabilit sub imperiul legii de la o anumită dată. Aşadar, speranţa legitimă de a obţine un anumit bun (despăgubirea la valoarea de piaţă) reprezintă o extindere a articolului menţionat asupra unor bunuri care nu se află încă în patrimoniul reclamantului, dar acesta are un drept de a obţine proprietatea asupra acestora, recunoscut de legislaţia statului, în speţă prin Legea nr. 10/2001. Consideră că prin prevederile de lege criticate autorităţile române au depăşit marja de apreciere stabilită prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. Mai precizează că, prin aplicarea Legii nr. 165/2013, cu consecinţa lipsirii de eficienţă juridică a dispoziţiilor din Legea nr. 10/2001, pentru persoanele care au deschis procedurile în temeiul acestei din urmă legi, ar conduce la înlăturarea caracterului previzibil şi accesibil al legii.13. În Dosarul nr. 1.186D/2016, se susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate produc o discriminare majoră a foştilor proprietari care nu şi-au recuperat fizic terenurile, acestea fiind ocupate de exploatări miniere de suprafaţă, cărora li se aplică grila notarială pentru stabilirea despăgubirilor, faţă de cei care şi-au recuperat terenurile şi încă din anul 2008 le-au fost plătite despăgubiri pentru exproprierea de interes public (exploatare minieră) în cuantum mai mare. Se arată că se încalcă dreptul de proprietate privată, întrucât compensarea actuală nu a fost negociată cu foştii proprietari, ca în cazul exproprierilor de interes public.14. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că normele criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale arătate de autoarele excepţiei.15. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.16. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.18. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.19. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise şi documentele depuse la dosarul cauzei, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi ale autorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (6) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut:– Art. 21 alin. (6): „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."; – Art. 50 lit. b): „La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...)b)orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare şi la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă;". 23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16, care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi, art. 78 privitor la intrarea în vigoare a legii şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. De asemenea, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie, se invocă şi prevederile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse în art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil şi în art. 14 - Interzicerea discriminării. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate în cauza de faţă au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici similare. Astfel, prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea constatând că acestea nu nesocotesc dispoziţiile constituţionale invocate şi în cauza de faţă. Prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragraful 23, Curtea a observat că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 165/2013, legiuitorul a urmărit ca, prin noul act normativ, să introducă un sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, astfel încât imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire nesoluţionate să fie evaluate prin raportare la acelaşi sistem, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. 25. Prin aceeaşi decizie, paragraful 24, Curtea a observat că, prin introducerea acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislaţiei anterioare în materie - Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente - referitoare la stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare. Însă, aşa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii. Astfel, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţate în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăţilor, se numără şi plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referinţă al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obţinute de către persoanele îndreptăţite, aceasta este o măsură proporţională cu scopul legitim urmărit (constând în menţinerea echilibrului bugetar), 26. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României (paragraful 127), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele]. Invocând jurisprudenţa sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reţinut că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013). 27. În ceea ce priveşte prevederile art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, în privinţa acestor prevederi legale, este aplicabil principiul tempus regit actum, a cărui semnificaţie este că modalitatea de calcul al despăgubirilor se supune regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective şi nici nu se poate reţine caracterul retroactiv al acestora. 28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, apreciem că atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor citate sunt aplicabile şi în prezenta cauză. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Jesmine Hasmic Israelian, Lidia Nilda Menzildjian şi Angela (Anelga) Menzildjian în Dosarul nr. 50.142/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Alice Ecaterina Albulescu în Dosarul nr. 14.006/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de Dumitru Diaconescu şi Tia Elena Botea în Dosarul nr. 36.578/3/2015 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că prevederile art. 21 alin. (6) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 septembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu