Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (7) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Enigma - System Net - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 818/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti ‒ Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.059D/2016.2. La apelul nominal răspund autoarea excepţiei, prin avocat Diana Hatneanu cu împuternicire avocaţială aflată la dosar, şi prin administratorul Mihai Eftimie, precum şi partea Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, prin consilier juridic cu delegaţie la dosar, Daniela Hudelcu.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei, precum şi asupra faptului că Asociaţia European Digital Rights a depus Amicus Curiae în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autoarei excepţiei care arată că textul criticat nu a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, nefiind, ca atare, aplicabile deciziile Curţii invocate de cealaltă parte în notele scrise. În continuare arată că textul criticat instituie o obligaţie de a respecta decizii ale Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc cu un conţinut specific, şi nu doar o obligaţie de a respecta orice decizii ale Oficiului, ceea ce e de natură să restricţioneze accesul la anumite pagini de internet. Susţine că art. 30 din Constituţie şi art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sunt aplicabile obiectului reglementat de textul criticat.5. De asemenea arată că măsura de restricţionare a accesului la internet nu respectă condiţia de a fi prevăzută de lege, întrucât nu precizează modalităţile prin care aceasta se realizează, iar scopul în urmărirea căruia textul criticat a fost adoptat nu este legitim, câtă vreme accesarea site-urilor de jocuri de noroc la care este restricţionat accesul nu reprezintă o faptă sancţionată contravenţional. Ulterior reiterării unor argumente invocate în susţinerea excepţiei ridicată în faţa instanţei se mai arată că măsura criticată este disproporţionată.6. Preşedintele acordă cuvântul administratorului autoarei excepţiei, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. În susţinerea excepţiei, acesta arată că, prin obligarea furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice de a cenzura accesul la unele site-uri de internet pentru a se preîntâmpina participarea la jocuri de noroc neautorizate de către Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, se încalcă art. 23 alin. (11) din Constituţie referitor la prezumţia de nevinovăţie. În plus, prin delegarea către Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a dreptului de a stabili „liste negre" de site-uri de jocuri de noroc, fără a exista vreun control judecătoresc, se încalcă principiul proporţionalităţii, precum şi art. 7 şi art. 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.7. Se mai susţine că obligarea furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice de a implementa măsuri tehnice automatizate se realizează în lipsa oricărui mandat judecătoresc de interceptare. De asemenea, această obligaţie conduce la imposibilitatea altor cetăţeni europeni de a participa, de pe teritoriul României, la jocuri de noroc autorizate în alte state europene, încălcându-se, astfel, art. 11 din Cartă şi Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene, precum şi la încălcarea procedurii comisiei rogatorii, prin interceptarea traficului de internet al cetăţenilor români aflaţi în afara României şi care beneficiază şi folosesc serviciul de roaming de la un furnizor român de comunicaţii.8. În sfârşit, se arată că sunt neconstituţionale textele criticate care stabilesc obligaţia, ce le revine furnizorilor de orice tip de servicii în domeniul jocurilor de noroc şi procesatorilor de plăţi, de a respecta deciziile Comitetului de supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, precum şi obligaţia, ce aparţine furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, de a respecta deciziile Comitetului de supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc referitoare la restricţionarea accesului către site-urile de jocuri de noroc neautorizate din România.9. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că redirecţionarea accesului la un site de jocuri de noroc, care aparţine unui operator care nu este licenţiat şi autorizat pe teritoriul României, nu poate avea semnificaţia încălcării libertăţii de exprimare. În baza textului criticat, utilizatorii sunt atenţionaţi de către Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc cu privire la existenţa unei liste negre de site-uri de jocuri de noroc ale operatorilor care nu au achitat taxa de licenţă şi de autorizare şi la faptul că site-ul accesat este inclus în această listă. Ignorarea de către utilizator a atenţionării emise de Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc în temeiul textului criticat şi participarea la jocul de noroc pe site-uri aflate pe „lista neagră" au ca urmare atragerea răspunderii contravenţionale a acestuia, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009.10. Prin textul criticat, precum şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, în ansamblul ei, România s-a aliniat standardelor din materia jocurilor de noroc adoptate de unele state ale Uniunii Europene. De asemenea face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 973 din 22 noiembrie 2012, prin care Curtea a reţinut că domeniul jocurilor de noroc reprezintă un domeniu sensibil, cu privire la care statul deţine pârghiile necesare în vederea reglementării acestuia, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale.11. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că nu au survenit motive noi care să justifice îndepărtarea de la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În acest sens invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 14 din 18 ianuarie 2011 şi nr. 1.344 din 13 octombrie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:12. Prin Încheierea din 27 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 818/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (7) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc. Excepţia a fost ridicată de Societatea Enigma - System Net - S.R.L. din Bucureşti, întro cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea arată că reglementarea criticată impune obligaţia de restricţionare a accesului la o pagină de internet pentru toţi utilizatorii de internet, ceea ce echivalează cu blocarea accesului erga omnes la conţinutul de pe pagina respectivă. Chiar dacă pagina respectivă continuă să existe, conţinutul său nu mai poate fi accesat, utilizatorii de internet fiind împiedicaţi, de către furnizori, să îl acceseze. Art. 10 alin. (2) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale este încălcat întrucât măsura dispusă prin reglementarea criticată nu este necesară într-o societate democratică.14. În plus, autoarea excepţiei arată că site-urile restricţionate de la accesul tuturor utilizatorilor de internet sunt stabilite de către o autoritate administrativă (Oficiul Naţional pentru Jocurile de Noroc), fără niciun control judecătoresc, limitarea dreptului la liberă exprimare nefiind însoţită de garanţii suficiente pentru protejarea acestuia. În sfârşit, se mai arată că măsura de blocare a accesului la site-uri este total ineficientă, deoarece există o multitudine de modalităţi alternative prin care utilizatorul sau deţinătorul unui site poate evita cenzura de acest tip (prin furnizorul de servicii de comunicaţii electronice), ceea ce subliniază caracterul „complet disproporţionat al măsurii în cauză".15. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, măsura impusă prin dispoziţia criticată respectând toate condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie pentru a se dispune restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.16. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.17. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât reglementarea criticată stabileşte exclusiv caracterul obligatoriu al deciziilor Oficiului Naţional pentru Jocurile de Noroc pentru destinatarii normei, fără a fi vorba despre o limitare a dreptului la libera exprimare. În plus, se mai arată că nimic nu împiedică destinatarii de a ataca în justiţie, în condiţiile legii, deciziile Oficiului Naţional pentru Jocurile de Noroc.18. Preşedinţii celor două camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susţinerile părţilor din şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:19. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (7) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 21 decembrie 2010. Textul criticat are următorul cuprins: „Furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice - furnizorii de servicii internet, de servicii de telefonie fixă sau mobilă, furnizorii de servicii radio sau TV şi de servicii prin cablu -, astfel cum sunt definiţi în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările şi completările ulterioare, sunt obligaţi să respecte deciziile Comitetului de Supraveghere al O.N.J.N. referitoare la restricţionarea accesului către site-urile de jocuri de noroc neautorizate în România, precum şi cele referitoare la reclama şi publicitatea acelor jocuri de noroc organizate de către un operator de jocuri de noroc nelicenţiat în România".21. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 30 care consacră libertatea de exprimare şi art. 53 referitoare la condiţiile pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.22. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în principiu, orice persoană juridică are vocaţia de a i se recunoaşte protecţia libertăţii sale de exprimare. În acest sens s-a pronunţat Curtea Europeană a Drepturilor Omului inter alia în Hotărârea Autronic AG împotriva Elveţiei din 22 mai 1990: „nici statutul juridic de societate anonimă al societăţii în cauză, nici caracterul comercial al activităţilor sale şi nici chiar natura libertăţii de exprimare nu ar putea priva societatea reclamantă de beneficiul art. 10 din Convenţie. Acesta [...] se aplică oricărei persoane fizice sau juridice" [paragraful 47]. Pentru a i se asigura însă protecţia oferită de art. 10 din Convenţie şi de art. 30 din Constituţie, acţiunile, conduitele persoanei juridice trebuie să se situeze în câmpul de aplicare a acestui drept fundamental. Or, Curtea reţine că obiectul a cărui protecţie este solicitată de către autoare, respectiv acţiunea furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice de a permite accesul utilizatorilor la site-uri de jocuri de noroc, nu se situează în limitele acţiunilor care intră sub incidenţa de protecţie a art. 30 alin. (1) din Constituţie. Astfel, acţiunea furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice de a permite accesul utilizatorilor la site-uri de jocuri de noroc nu poate fi considerată un caz particular de exprimare a gândurilor, opiniilor sau a credinţelor şi niciun caz particular de creaţie. Autoarea excepţiei invocă, în realitate, un interes care ţine de desfăşurarea activităţii sale comerciale, care nu are legătură cu vreuna dintre acţiunile şi conduitele ce intră sub incidenţa art. 30 alin. (1) din Constituţie.23. Prin urmare, în protejarea interesului său de a permite accesul la site-uri de jocuri de noroc al utilizatorilor de internet, autoarea nu poate invoca dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţia României.24. În plus, Curtea reţine că autoarea excepţiei nu poate invoca dispoziţiile art. 30 din Constituţie nici în scopul protejării libertăţii de exprimare a utilizatorilor al căror acces pe site-urile de jocuri noroc este restricţionat.25. Curtea reţine, în acest context, jurisprudenţa sa constantă în care distinge între drepturi fundamentale şi drepturi subiective, fără statut constituţional (a se vedea inter alia Decizia nr. 503 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 17 ianuarie 2005, şi Decizia nr. 329 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010). Dispoziţiile constituţionale referitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale, inclusiv cele privind libertatea de exprimare, nu garantează, faţă de măsurile pe care statul le adoptă în urmărirea politicilor sale, orice interes subiectiv pe care un particular îl poate invoca, la un moment dat, în raporturile sale cu acesta. Dimpotrivă, Constituţia garantează doar acele interese subiective ale particularilor care prezintă o importanţă specială, fundamentală pentru aceştia.26. Întrucât dreptul furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice de a permite accesul utilizatorilor la site-uri de jocuri de noroc nu este protejat de art. 30 alin. (1) din Constituţie, Curtea nu va proceda la analiza proporţionalităţii măsurii de limitare a acestuia.27. În aceste condiţii, dreptul furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice de a permite accesul utilizatorilor la siteuri de jocuri de noroc poate beneficia, cel mult, de protecţia pe care ordinea juridică o oferă unui drept subiectiv.28. Statul, prin puterile sale competente de a adopta reglementări primare, este cel mai bine situat pentru a evalua implicaţiile sociale şi economice ale unor practici sociale precum jocurile de noroc. În plus, statul deţine pârghiile adecvate pentru asigurarea unei protecţii efective a consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârşite de operatori. De aici rezultă marja largă de apreciere pe care acesta trebuie să o reţină în această materie. Or, prin instituirea obligaţiei stabilite în textul criticat, statul nu a făcut nimic altceva decât să îşi exercite, în materia jocurilor de noroc, această libertatea de apreciere.29. De altfel, Curtea a afirmat deja în mod explicit, în jurisprudenţa sa, marja largă de apreciere de care se bucură statul în reglementarea materiei jocurilor de noroc. Astfel, în Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a reţinut următoarele: „De altfel, trebuie luată în considerare şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniul libertăţii de a presta servicii, prevăzute de art. 49 CE. Astfel, prin Hotărârea din 3 iunie 2010, pronunţată în Cauza C-258/08, Ladbrokes Betting & Gaming Ltd, Ladbrokes International Ltd contra Stichting de Nationale Sporttotalisator, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi-a reconfirmat jurisprudenţa potrivit căreia, în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acţiune. Totodată, Curtea a fixat criteriile pe care instanţele naţionale trebuie să le aibă în vedere în contextul verificărilor privind aptitudinea reglementării naţionale de a limita dependenţa de jocurile de noroc şi de a preveni frauda în domeniu. Instanţa europeană a decis că obiectivul principal urmărit de reglementarea naţională trebuie să fie lupta împotriva criminalităţii, mai precis protecţia consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârşite de operatori. Curtea a precizat că o legislaţie naţională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenţei de jocurile de noroc şi pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul comunitar".30. În exercitarea acestei largi marje de apreciere, legiuitorul primar derivat a stabilit, în mod detaliat, reguli cu privire la condiţiile în care se pot organiza şi desfăşura activităţile de jocuri de noroc. Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, „Statul poate acorda dreptul de organizare şi exploatare a activităţii de jocuri de noroc în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, pe bază de licenţă de organizare a jocurilor de noroc pe fiecare tip de activitate, astfel cum acestea sunt clasificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, şi de autorizaţie de exploatare a jocurilor de noroc, documente nominale şi limitate în timp, ce vor fi exploatate în mod direct de deţinătorul licenţei". Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 învesteşte Comitetul de supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc cu acele atribuţii care sunt necesare pentru a face efective dispoziţiile acesteia. Astfel, potrivit art. 17 alin. (12) din actul normativ, „Comitetul de Supraveghere al O.N.J.N. va lua decizii în toate cauzele şi situaţiile care au legătură cu domeniul jocurilor de noroc".31. În exercitarea acestor atribuţii, Comitetul de supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocurile de Noroc, potrivit art. 17 alin. (11) din ordonanţa de urgenţă, „instituie o «listă neagră» a site-urilor de jocuri de noroc neautorizate în România. «Lista neagră» care conţine site-urile de jocuri care desfăşoară ori au desfăşurat activităţi de jocuri de noroc neautorizate va fi iniţiată la propunerea direcţiilor de specialitate din cadrul O.N.J.N., iar aprobarea pentru introducerea şi eliminarea din «lista neagră» se va face cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, ale normelor de aplicare a acesteia şi ale ordinului preşedintelui O.N.J.N.; O.N.J.N. va publica pe site-ul propriu «lista neagră»". Este evident că măsura restrictivă instituită de acest text îi vizează, în mod nemijlocit, pe acei furnizori de servicii în domeniul jocurilor de noroc ale căror site-uri desfăşoară ori au desfăşurat activităţi de jocuri de noroc neautorizate şi nicidecum pe furnizorii de servicii de comunicaţii electronice. De altfel, potrivit art. 10 alin. (7) teza întâi a textului criticat, „Furnizorii de orice tip de servicii în domeniul jocurilor de noroc, precum şi procesatorii de plăţi sunt obligaţi să respecte deciziile Comitetului de Supraveghere al O.N.J.N.". Dar, pentru ca obligaţia generală, instituită de art. 10 alin. (7) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 şi obligaţia specifică instituită de art. 17 alin. (11) din acelaşi act normativ să fie efective, este necesară blocarea accesului la site-urile incluse pe lista neagră. Or, această măsură nu se poate impune decât prin stabilirea, în sarcina furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice, a obligaţiei prevăzute de textul criticat de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. 32. Pe de altă parte, autoarea excepţiei susţine că „site-urile restricţionate de la accesul tuturor utilizatorilor de internet sunt stabilite de către o autoritate administrativă (O.N.J.N.), fără niciun control judecătoresc, limitarea dreptului la liberă exprimare nefiind însoţită de garanţii suficiente pentru protejarea acestuia". Dar, invocând încălcarea liberului acces la justiţie, ca garanţie a respectării libertăţii de exprimare, autoarea nu ţine cont de faptul că măsura de restricţionare îi priveşte pe operatorii de jocuri de noroc care se pot prevala de dispoziţiile art. 28 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, potrivit cărora „Deciziile comisiei sunt obligatorii pentru organizatorii de jocuri de noroc şi pot fi atacate la instanţa competentă conform legii".33. Cu referire la criticile de neconstituţionalitate formulate în concluziile orale de către autoare, prin administratorul său, Curtea reţine că, ulterior sesizării, nu poate fi schimbat cadrul procesual definit prin încheierea de sesizare şi motivarea scrisă a excepţiei. În şedinţa publică autoarea a invocat standarde de referinţă şi critici de neconstituţionalitate noi, motiv pentru care Curtea nu le-a avut în vedere la soluţionarea excepţiei. În acest sens, prin Decizia nr. 116 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 17 mai 2016, Curtea a reţinut următoarele: „cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei judecătoreşti" [paragraful 14].34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Enigma - System Net - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 818/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (7) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 13 septembrie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. Valer DorneanuMagistrat-asistent,Cosmin-Marian Văduva