Decizia Nr.59 din 24.02.2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 718 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Valerică Susanu şi Livia Ilona Susanu în Dosarul nr. 10.461/271/2014 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 943D/2014.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 29 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.461/271/2014, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 718 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Valerică Susanu şi Livia Ilona Susanu într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că „dreptul la un nivel de trai decent este încălcat prin stabilirea unei cauţiuni la o valoare mare, raportat la venitul mediu pe economie şi la textul de lege, în cazul executării silite.“ Arată că, „prin conţinutul său, dreptul la un nivel de trai decent include dreptul cetăţeanului la condiţii rezonabile de viaţă, care să îi asigure lui şi familiei un trai civilizat, decent“, astfel cum este consacrat de art. 47 din Constituţie.6. Judecătoria Oradea - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin deciziile nr. 248/2009, nr. 88/2010 şi nr. 234/2013.7. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 718 alin. (2) din Codul de procedură civilă -Legea nr. 134/2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, potrivit cărora: „Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei, după cum urmează:a)de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;b)de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;c)de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;d)de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.“11. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că acest text de lege contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 47 referitoare la Nivelul de trai. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 718 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în acest sens fiind Decizia nr. 619 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 30 decembrie 2014, prin care a statuat că „instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.“ De asemenea, Curtea a constatat că „instituirea unei cauţiuni nu aduce atingere principiului constituţional referitor la garantarea dreptului de proprietate privată, întrucât procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestaţiei la executare şi desfiinţării titlului executoriu sau a executării înseşi, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare“. 13. În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate în sensul că prin instituirea obligaţiei de plată a unei cauţiuni se aduce atingere dreptului la un nivel de trai decent, Curtea, soluţionând o critică similară celei formulate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 236 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2001, a apreciat că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţie privind obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, „întrucât instituirea unei cauţiuni ca garanţie a exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti nu are legătură cu măsurile de dezvoltare economică şi protecţie socială ce trebuie luate de către stat“. De asemenea, prin Decizia nr. 368 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 21 iunie 2012, Curtea a constatat că, „îndeplinindu-şi obligaţia de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent, statul trebuie să asigure un just echilibru între interesele creditorilor şi cele ale debitorilor.“ 14. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valerică Susanu şi Livia Ilona Susanu în Dosarul nr. 10.461/271/2014 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 718 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 februarie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora