DECIZIE   Nr. 59*) din  6 iunie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 84 din 24 aprilie 1996

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 15 din 20 februarie 1996, publicata la pag. 5.

    Viorel Mihai Ciobanu - presedinte
    Ion Filipescu        - judecator
    Miklos Fazakas       - judecator
    Raul Petrescu        - procuror
    Gabriela Radu        - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocata de reclamantii Graure Ioana in Dosarul nr. 10.160/1992 al Judecatoriei Craiova si Erwin Schall si Roza Schall in Dosarul nr. 1.341/1994 al Tribunalului Brasov.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 9 mai 1995, concluziile partilor si ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru deliberare, a amanat pronuntarea pentru data de 16 mai si apoi pentru 30 mai 1995 si 6 iunie 1995.
    La acelasi termen Curtea a dispus conexarea celor doua dosare.

    CURTEA,
    avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata:
    Prin incheierea pronuntata in Dosarul nr. 10.160/1992 al Judecatoriei Craiova si prin incheierea din Dosarul nr. 1.341/1994 al Tribunalului Brasov, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.
    In sustinerea exceptiei, reclamanta Graure Ioana a aratat, in esenta, ca textul art. 10 din Legea nr. 18/1991 este ambiguu, ilegal si neconstitutional, invocand urmatoarele motive:
    a) textul art. 10 se refera la trei categorii de terenuri: suprafete care au fost aduse in C.A.P.; suprafete preluate de C.A.P.; suprafete detinute de C.A.P.; constitutional ar fi fost ca reconstituirea dreptului de proprietate sa se faca pe baza terenurilor aduse in cooperativa si nu a suprafetelor detinute de C.A.P., deoarece acestea, respectiv terenurile care au fost aduse in C.A.P., confera titularului dreptul de proprietate sau de reconstituire a acestui drept;
    b) reconstituirea dreptului de proprietate se face pe categorii de persoane (cele care au adus terenuri in C.A.P. si cele care nu au adus asemenea suprafete) de catre comisii. Se apreciaza ca ar fi fost normal ca reconstituirea dreptului de proprietate sa aiba la baza terenurile aduse in cooperativa, iar constituirea dreptului de proprietate sa se faca de cooperativa prin alte moduri;
    c) Legea fondului funciar nu implica, in aplicarea sa, desi era singurul organ specializat in domeniu, Ministerul Agriculturii.
    Judecatoria Craiova apreciaza ca exceptia este neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 41 din Constitutie vizeaza ocrotirea si garantarea dreptului de proprietate, in timp ce Legea nr. 18/1991 reglementeaza modul de dobandire sau de redobandire a acestui drept asupra terenurilor.
    Reclamantii Schall Erwin si Schall Roza au invocat neconstitutionalitatea art. 10 din Legea nr. 18/1991, motivand ca termenul instituit de acest articol, referitor la stabilirea dreptului de proprietate, ar situa autoritatile publice mai presus de lege.
    Tribunalul Brasov apreciaza ca art. 10 alineatul penultim din Legea nr. 18/1991 nu incalca prevederile art. 41 din Constitutie, deoarece a stabili un termen in care se exercita un drept nu inseamna a incalca acel drept.
    Conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, au fost solicitate punctele de vedere ale Senatului, Camerei Deputatilor si Guvernului.
    In punctul sau de vedere, Guvernul apreciaza ca Legea fondului funciar nr. 18/1991 a urmarit restaurarea proprietatii private asupra terenurilor care, dupa anul 1948, trecusera fie in proprietatea statului, fie in cea cooperatista. Fiind vorba de un proces complex ce viza convertirea naturii dreptului de proprietate asupra unor vaste suprafete imobiliare, legea a instituit o procedura administrativa si, in parte, judecatoreasca, determinand sfera terenurilor, a persoanelor cu vocatie la constituirea sau, dupa caz, la reconstituirea dreptului de proprietate, mijloacele de proba admise, organele competente si modul de sesizare a acestora, caile de atac, precum si termenele pentru derularea intregii operatiuni.
    Stabilirea, in art. 10 alineatul penultim al legii, a unui termen in interiorul caruia persoanele interesate urmau sa-si exercite dreptul de a cere organului competent constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, raspundea, pe de o parte, necesitatii ca persoanele in cauza sa nu fie puse sub presiunea timpului in ceea ce priveste efectuarea tuturor formalitatilor si prezentarea mijloacelor de proba cerute de lege, iar, pe de alta parte, exigentei de a se finaliza operativ intreaga procedura de stabilire a dreptului de proprietate privata, in scopul asigurarii certitudinii in circuitul civil. Pentru aceste motive, legiuitorul a reglementat un termen rezonabil de 30 de zile de la intrarea in vigoare a legii, in care se putea introduce si inregistra cererea de stabilire a dreptului de proprietate la organul competent. In intentia de a facilita demersul persoanelor interesate, a fost adoptata Legea nr. 29/1991 care a prelungit cu 15 zile termenul initial de 30 de zile, prevazut de art. 10 alineatul penultim al Legii nr. 18/1991.
    Constitutia dispune in art. 41 ca dreptul de proprietate privata este garantat. Este insa vorba de un drept de proprietate care exista ca atare, cu toate atributele sale legale. In cele doua spete supuse solutionarii Curtii Constitutionale nu este vorba de drepturi de proprietate lezate, ci de dreptul unei categorii de persoane de a parcurge anumite etape spre a-si constitui sau reconstitui dreptul de proprietate privata, pe baza unei proceduri legale, stabilita riguros. In momentul in care persoana interesata depune cererea la organul competent in termenul prevazut de art. 10 alineatul penultim din lege, ea nu poate fi - in mod obiectiv - titulara dreptului de proprietate pretins, atat timp cat intreaga procedura a Legii nr. 18/1991 este subsumata tocmai nasterii acestui drept.
    Prin urmare, Guvernul considera ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate sunt nefondate, deoarece petentii se raporteaza la niste drepturi subiective care, in ceea ce-i priveste, la momentul declansarii procedurii prevazute de art. 10 din Legea nr. 18/1991, nu se nascusera inca. In ce masura demersul lor legal se finalizeaza cu momentul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate privata asupra terenurilor reprezinta o problema de aplicare a legii, aspect irelevant in fata Curtii Constitutionale.
    Se considera neintemeiata si afirmatia in sensul ca instituirea termenului din art. 10 alineatul penultim pune autoritatile publice mai presus de lege. Daca prin aceasta asertiune, formulata de petenti in fata instantei judecatoresti, se tinde la acreditarea ideii potrivit careia, in vederea reconstituirii dreptului de proprietate, persoanele interesate ar trebui sa beneficieze de un termen procedural perpetuu, atunci s-ar ajunge practic la incalcarea ordinii de drept. Procesul reconstituirii dreptului de proprietate privata asupra terenurilor este subordonat necesitatii de a avea certitudinea tuturor drepturilor de proprietate, spre a se putea realiza ulterior exercitiul liber al acestora, precum si circulatia juridica a terenurilor. Prin urmare, acest proces se impune a fi definitivat operativ. Posibilitatea exercitarii fara limita in timp a dreptului de a cere reconstituirea proprietatii private ar avea consecinte nefaste asupra intregului circuit civil si a ordinii de drept si ar reprezenta, din perspectiva persoanelor interesate, o exercitare abuziva a unui drept conferit de lege. Or, potrivit art. 54 din Constitutie, cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.
    Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
    examinand dosarele, incheierile de sesizare, dispozitiile art. 10 din Legea nr. 18/1991, prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenta sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate care au fost formulate si inaintate cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din legea sa organica si retine urmatoarele:
    In art. 10 din Legea nr. 18/1991 se prevede:
    "Suprafata de teren adusa in cooperativa este cea care rezulta din: evidentele cooperativei, cererile de inscriere, registrele agricole de la data intrarii in cooperativa, actele de proprietate si cartea funciara sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori.
    Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in ceea ce priveste suprafetele preluate de cooperative fie in baza unor legi speciale, fie fara nici un titlu sau in orice alt mod.
    Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situatiei terenurilor detinute de cooperativa la 1 ianuarie 1990, inscrisa in sistemul de evidenta a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectata cu instrainarile legal efectuate de catre cooperativa pana la data intrarii in vigoare a legii.
    Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se introduce si se inregistreaza la primarie in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
    Stabilirea dreptului de proprietate se va incheia in termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentei legi."
    Acest text este situat in cap. II al legii, intitulat "Stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor", iar, dupa cum rezulta din art. 8 alin, 1 al aceleiasi legi, stabilirea se face, in conditiile prevazute de lege, asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau prin constituirea acestui drept. Deci art. 10 nu impiedica reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, ci, dimpotriva instituie, alaturi de alte texte, procedura de urmat pentru a face posibila stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor. Acest text nu poate fi considerat ca fiind contrar art. 41 din Constitutie, care se refera la garantarea si ocrotirea proprietatii, deoarece problema garantarii si ocrotirii proprietatii, adica aplicarea textului constitutional, se pune dupa reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.
    Textul atacat, art. 10 din Legea nr. 18/1991, nu poate fi considerat neconstitutional nici pentru faptul ca prevede un termen in care cei interesati trebuie sa formuleze cererea de stabilire a dreptului de proprietate si nici pentru ca acest termen este diferit de cel in care legiuitorul a precizat ca urmeaza sa se incheie procedura de stabilire a dreptului de proprietate, deoarece nu este lezat nici un text sau principiu constitutional. O operatiune de asemenea amploare, cum este stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, presupune o procedura care sa asigure nu numai finalizarea ei, ci si asigurarea securitatii circuitului civil. Or, acest lucru nu s-ar putea realiza, daca nu ar fi stabilit un termen in care sa se formuleze cererea de stabilire a dreptului de proprietate. Pe de alta parte, faptul ca cele doua termene stabilite de art. 10 din Legea nr. 18/1991 sunt diferite, iar in doctrina si practica judiciara au fost calificate diferit, nu contravine Constitutiei, nu pun organele statului mai presus de lege, deoarece, fiind vorba de situatii diferite, legea poate, fara a fi neconstitutionala, sa prevada solutii deosebite.
    In sustinerea exceptiilor au fost invocate si unele situatii de fapt, in legatura cu care insa Curtea nu este indreptatita sa se pronunte, fiind atributul exclusiv al instantelor judecatoresti sa verifice modul in care au fost aplicate dispozitiile legale, precum si daca este posibila si justificata o repunere in termen.

    Pentru aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 13 alin. (1) lit. A. c), ale art. 24 alin. (4) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate vizand art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocata de Graure Ioana in Dosarul nr. 10.160/1992 al Judecatoriei Craiova si de Erwin Schall si Roza Schall in Dosarul nr. 1.341/1994 al Tribunalului Brasov.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 6 iunie 1995.

                   PRESEDINTE,
                   prof. univ.
                   dr. Viorel Mihai Ciobanu

                                   Magistrat asistent,
                                   Gabriela Radu