Decizia Nr.585 din 21.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 921 din 18 decembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Oana Cristina Puică	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, excepţie ridicată de Costel Pavel în Dosarul nr. 34/44/2013 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 292D/2014.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că, prin Decizia nr. 508/2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care se aplică tuturor inculpaţilor trimişi în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Codului penal şi pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare a instanţei fusese depăşit.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 25 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 34/44/2013, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Costel Pavel cu ocazia soluţionării apelului formulat într-o cauză penală în care s-au pus în discuţie aplicarea dispoziţiilor art. 5 din noul Cod penal şi schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 din Codul penal din 1969 în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) din noul Codul penal.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal încalcă principiile constituţionale privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, în măsura în care condiţionează constatarea de către instanţă a împăcării părţilor şi, implicit, a încetării procesului penal de nedepăşirea momentului procesual al citirii actului de sesizare a instanţei, întrucât beneficiul reglementării criticate aparţine doar unei anumite categorii de inculpaţi, care este stabilită arbitrar în funcţie de stadiul procesual. Astfel, inculpaţii în cazul cărora a fost depăşit momentul procesual al citirii actului de sesizare a instanţei sunt discriminaţi prin aceea că sunt exceptaţi de la beneficiul normei criticate, cu toate că nu le pot fi imputate aspectele legate de celeritatea procesului. Stabilirea unui criteriu aleatoriu şi exterior persoanei inculpatului, de care depinde acordarea beneficiului în discuţie, este în contradicţie cu principiile egalităţii în faţa legii, dreptului la un proces echitabil şi înfăptuirii justiţiei. În acest sens, face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 573/2011.6. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este fondată şi că dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile. Arată că în acest sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele Deciziei nr. 1.470/2011 referitoare la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 320¹ din Codul de procedură penală din 1968 fiind pe deplin valabile şi în cazul art. 159 alin. (3) din noul Cod penal. Consideră că, deşi legiuitorul nu a prevăzut care este calea de urmat în cazul inculpaţilor trimişi în judecată înainte de 1 februarie 2014 pentru infracţiuni pentru care, potrivit Codului penal anterior, împăcarea părţilor nu înlătura răspunderea penală, iar în reglementarea noului Cod penal pot fi exoneraţi de răspundere penală, depăşirea momentului procesual al citirii actului de sesizare nu exclude incidenţa principiului aplicării legii penale mai favorabile. În cazul acestei situaţii tranzitorii trebuie să se ţină seama de caracterul mai favorabil al legii penale noi, având în vedere incidenţa unei cauze care înlătură răspunderea penală. Prin urmare, instanţa apreciază că dispoziţiile art. 159 alin. (3) din noul Cod penal sunt constituţionale în măsura în care se înţelege că, până la încetarea stării de tranziţie, în virtutea principiului constituţional al retroactivităţii legii penale mai favorabile, aceste dispoziţii se aplică tuturor inculpaţilor care au fost trimişi în judecată înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, care au depăşit momentul procesual al citirii actului de sesizare a instanţei.7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârşite sub imperiul legii vechi, adică faptelor săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a noului Cod penal, în cauzele în care s-a depăşit momentul procedural al citirii actului de sesizare a instanţei. Apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt de imediată aplicare şi afectează principiul legii penale mai favorabile şi egalitatea cetăţenilor în faţa legii prin aceea că retroactivează, fiind aplicabile discriminator faptelor săvârşite sub imperiul legii vechi. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale, determinarea caracterului „mai favorabil“ are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva etc. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.483/2011). Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la cauzele care înlătură răspunderea penală, în speţă, prin împăcarea părţilor. În conformitate cu art. 5 alin. (1) din noul Codul penal, „În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă“. Or, unul din criteriile care se are în vedere la stabilirea în concret a legii penale aplicabile în situaţia succesiunii de legi în timp este acela al intervenţiei unui caz de înlăturare a răspunderii penale, împrejurare în care se va aprecia ca fiind mai blândă legea penală care permite înlăturarea răspunderii penale ca efect al împăcării părţilor. Prin înlăturarea răspunderii penale se înlătură şi acţiunea penală, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect, din înlăturarea răspunderii penale, efect de ordin material. Prin urmare, împăcarea părţilor apare ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale şi, pe cale de consecinţă, ca o cauză de înlăturare sau de neaplicare a pedepsei. Această cauză face să înceteze dreptul de a trage la răspundere penală. De altfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1.483/2011, a decis că o dispoziţie penală este neconstituţională în măsura în care nu permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“. Prin urmare, ori de câte ori există norme penale mai favorabile, acestea vor fi aplicabile fie retroactivând, fie ultraactivând (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.092/2012).9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit şi dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.“12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014*), nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 159 alin. (3) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care se aplică tuturor inculpaţilor trimişi în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 şi pentru care la acea dată momentul citirii actului de sesizare a instanţei fusese depăşit. Având în vedere că decizia mai sus menţionată a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal a devenit inadmisibilă.*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 508 din 7 octombrie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 noiembrie 2014.14. În legătură cu efectele prezentei decizii, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, deciziile instanţei de contencios constituţional au putere numai pentru viitor, iar dreptul de a formula cerere de revizuire, potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, îl au doar părţile din cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal, excepţie ridicată de Costel Pavel în Dosarul nr. 34/44/2013 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică