Decizia Nr.584 din 29.09.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, precum şi a ordonanţei de urgenţă a Guvernului în ansamblul său
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 876 din 24 noiembrie 2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Mariana Lucia Marian în Dosarul nr. 2.652/84/2014 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 671D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, că dispoziţiile de lege criticate nu afectează, nu au efecte negative asupra dreptului constituţional la concediu de maternitate, iar, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, că acestea ţin de aplicarea şi interpretarea legii, ceea ce intră în competenţa instanţelor judecătoreşti.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 16 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.652/84/2014, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Mariana Lucia Marian în cadrul soluţionării unei cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea Deciziei din 20 martie 2014 emise de Casa de Asigurări de Sănătate Sălaj privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţii sociale de sănătate referitoare la venituri din activităţi independente.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că, atât timp cât legislaţia asigurărilor sociale de sănătate instituie obligaţia plăţii contribuţiilor sociale de sănătate şi pentru veniturile realizate ca persoană fizică autorizată, dacă aceasta este şi salariată, este neconstituţională interdicţia instituită de dispoziţiile de lege criticate ca persoana respectivă să beneficieze de indemnizaţia de maternitate corespunzătoare celor două surse de venit. Mai susţine că, „în interpretarea dată de Casa de Asigurări de Sănătate Sălaj, persoanele asigurate care au dublă calitate - de salariat concomitent cu persoană autorizată să desfăşoare activităţi independente - nu beneficiază de indemnizaţie de concediu medical decât pentru veniturile realizate ca salariat, deşi au achitat contribuţia obligatorie la fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru toate veniturile realizate“. Or, consideră că această interpretare este neconstituţională, deoarece se creează „o discriminare vădită între salariaţii care au şi calitatea de persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente şi persoanele care au doar această din urmă calitate, deoarece primele nu ar avea dreptul la indemnizaţie de concediu medical pentru toate veniturile asupra cărora s-a calculat şi plătit contribuţia obligatorie la asigurările sociale de sănătate, ci doar asupra veniturilor din salarii“. De asemenea, susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă şi dreptul de proprietate, deoarece, deşi şi-a îndeplinit obligaţia de a plăti contribuţia pentru veniturile realizate ca persoană fizică autorizată, nu beneficiază de dreptul corelativ acestei obligaţii, referitor la indemnizaţia de maternitate. Pentru aceste motive, consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 53 din Constituţie.6. Autoarea excepţiei mai susţine că se încalcă şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece dreptul la concediu de maternitate plătit, ca drept constituţional, este înlăturat prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, încălcându-se astfel interdicţia prevăzută de textul din Constituţie potrivit căruia ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nu pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Totodată, susţine autoarea excepţiei, caracterul de lege organică a legislaţiei fiscale este dat de art. 137 şi următoarele din Constituţie. În final, arată că legislaţia specifică asigurărilor sociale de sănătate prevede obligaţia plăţii contribuţiilor sociale de sănătate pentru toate veniturile realizate de persoane, cumulat, indiferent de sursa lor de provenienţă. În consecinţă, atât timp cât această legislaţie instituie obligaţia plăţii contribuţiilor sociale de sănătate şi pentru veniturile realizate ca persoană fizică autorizată, dacă acestea sunt şi salariate, este neconstituţională interdicţia instituită de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 ca persoanele respective să beneficieze de indemnizaţie de maternitate corespunzătoare celor două surse de venit.7. Tribunalul Sălaj - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată, în esenţă, că stabilirea condiţiilor şi limitelor acordării drepturilor sociale reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, care poate decide, în funcţie de politica ţării şi de resursele financiare disponibile, în ce condiţii se vor acorda drepturile de asigurări sociale prevăzute în Constituţie. Însă sistemul de asigurări sociale de sănătate nu este conceput pe ideea deplinei egalităţi între preţul plătit şi beneficiul corespunzător, ci are la bază principiul solidarităţii în constituirea şi utilizarea fondurilor.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise transmise la dosar de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 6 noiembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care nu se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), dar sunt:a)asociaţi, comanditari sau acţionari;b)abrogat prin art. IX pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, aprobată prin Legea nr. 303/2013;c)membri ai asociaţiei familiale;d)autorizate să desfăşoare activităţi independente;e)persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006;f)soţia/soţul titularului întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate care, fără a fi înregistrată/înregistrat în registrul comerţului şi autorizată/autorizat să funcţioneze ea însăşi/el însuşi ca titular a/al întreprinderii individuale/persoană fizică autorizată sau fără a fi salariată/salariat, participă în mod obişnuit la activitatea întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate, îndeplinind fie aceleaşi sarcini, fie sarcini complementare.“ Articolul 1 alin(1) la care fac trimitere dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „Persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asiguraţi, au dreptul, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, la concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, dacă:A. desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum şi orice alte activităţi dependente; B. desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. A; C. beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii.“ 12. Având în vedere critica de neconstituţionalitate extrinsecă raportată la art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, precum şi ordonanţa de urgenţă a Guvernului în ansamblul său.13. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 34 alin. (1) şi (3) privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 47 alin. (2) privind concediul de maternitate plătit, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 privind contribuţii financiare, art. 115 alin. (6) în ceea ce priveşte interdicţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului şi art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asiguraţii, în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, sunt, printre altele, concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate. Totodată, potrivit art. 3, dreptul la concediile şi indemnizaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) este condiţionat de plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate destinate suportării acestor indemnizaţii, denumită contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii. Potrivit art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, „Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), este prevăzută la art. 296¹⁸ alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2), cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, este de 0,85% şi se aplică asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), c) şi d), asupra veniturilor cuprinse în contractul de asigurări sociale încheiat de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. e) sau asupra veniturilor declarate la casele de asigurări de sănătate de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. f) şi se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.“ Aşadar, în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate destinate suportării acestor indemnizaţii, asiguraţii au dreptul la concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate. Acordarea indemnizaţiei de maternitate este condiţionată de concediul medical, iar, cu privire la asiguraţii care pot beneficia de aceste drepturi, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 stabileşte două mari categorii: persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum şi orice alte activităţi dependente, persoanele care desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti şi persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj [alin. (1)]; persoanele care nu se află în una din situaţiile de la alin. (1), dar care sunt: asociaţi, comanditari sau acţionari, membri ai asociaţiei familiale, persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente, persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006 [alin. (2)]. Astfel, Curtea reţine că textul de lege criticat reglementează posibilitatea de a beneficia de indemnizaţia de maternitate şi pentru persoanele care nu sunt salariate [sau nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute la alin. (1)], dar care desfăşoară activităţi independente.15. Cât priveşte încălcarea art. 4 şi art. 16 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că textul de lege criticat nu contravine principiului egalităţii în faţa legii, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (A se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.) Or, prin reglementarea categoriilor de persoane asigurate care pot beneficia de concediul medical şi de indemnizaţia de maternitate nu se instituie discriminări între persoane aflate în situaţii identice sau analoage.16. Referitor la pretinsa încălcare a art. 47 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Cetăţenii au dreptul [...] la concediu de maternitate plătit [...]“, nici aceasta nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţiile de lege criticate reglementează chiar categoriile de asiguraţi care au dreptul la concediu medical şi indemnizaţia de maternitate. Faptul că nu se prevede expres că, în situaţia cumulului de venituri din salarii şi din activităţi independente, indemnizaţia de maternitate este de 85% din totalul acestor venituri nu poate conduce la încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituţie, care instituie dreptul fundamental la concediu de maternitate plătit. Or, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 stabileşte dreptul asiguraţilor de a beneficia de indemnizaţia de maternitate, indiferent de sursa venitului în raport cu contribuţia plătită, şi, în consecinţă, legiuitorul a respectat prevederile constituţionale invocate.17. Pentru aceleaşi motive, Curtea constată că nici dispoziţiile constituţionale ale art. 34 alin. (1) şi (3) privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi nici cele ale art. 56 privind contribuţiile financiare nu sunt încălcate prin prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.18. Referitor la pretinsa încălcare a art. 44 şi art. 136 din Constituţie privind protecţia proprietăţii private şi inviolabilitatea acesteia, Curtea reţine că aceste prevederi nu au incidenţă în cauza de faţă, care priveşte analiza constituţionalităţii dispoziţiilor de lege ce reglementează categoriile de persoane care beneficiază de concediul medical şi indemnizaţia de maternitate.19. Având în vedere acestea, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt aplicabile în speţă, întrucât nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale.20. Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea reţine că dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nu pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, nu sunt încălcate prin reglementarea prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. Cu privire la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează“, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Or, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 reglementează tipurile de concedii şi de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate aferente, iar art. 1 alin. (2) reglementează categoriile de persoane care beneficiază de concediu şi indemnizaţia de maternitate aferentă, fără a se putea susţine că această ordonanţă ar avea consecinţe negative în domeniu.21. În final, Curtea reţine că celelalte aspecte invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la stabilirea bazei de calcul în ipoteza cumulului dintre salariu şi venituri obţinute din activităţi independente vizează chestiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mariana Lucia Marian în Dosarul nr. 2.652/84/2014 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, precum şi ordonanţa de urgenţă a Guvernului în ansamblul său sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 septembrie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean