DECIZIE Nr.
583 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 190 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 499 din 20 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 190 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Stan Pompiliu Gheorghe în Dosarul nr. 7.433/280/2006 al
Curţii de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă
şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 26 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 7.433/280/2006, Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru
cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori
şi de familie a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a art. 190 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Stan Pompiliu Gheorghe.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul consideră că prevederile art. 190 din Codul de procedură
civilă sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 21 alin. (3) din
Constituţie, deoarece dau posibilitatea ca, într-un proces de divorţ, să
intervină arbitrariul atunci când sunt audiaţi ca martori rudele şi afinii
uneia dintre părţi. Se apreciază că, prin ascultarea rudelor ca martori, nu mai
poate fi garantat dreptul la un proces echitabil, deoarece este de notorietate
că, prin însăşi existenţa legăturilor de rudenie, un părinte sau un afin poate
fi bănuit în mod legitim ca având legături de duşmănie sau de interese faţă de
părţile din procesul de divorţ.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de
familie apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 190 din Codul de procedură civilă, texte de lege
care au următorul conţinut: „In pricinile privitoare la starea civilă sau
despărţenie se vor putea asculta rudele şi afinii mai sus-arătaţi, în afară de
descendenţi."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 alin. (3).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că proba testimonială reprezintă unul dintre mijloacele probatorii cel
mai frecvent folosite în procesul civil. Mijlocul de probă îl reprezintă tocmai
declaraţiile făcute de martor, persoană terţă faţă de proces, care relatează în
faţa instanţei fapte sau împrejurări concludente pentru soluţionarea cauzei. In
principiu, orice persoană care are cunoştinţă despre fapte relevante
referitoare la pricina dedusă justiţiei poate fi ascultată în calitate de
martor. De la această regulă legea procesual civilă instituie anumite excepţii,
indicând persoanele care nu pot fi audiate ca martori, precum şi pe cele care
sunt scutite de la obligaţia de a depune mărturie, în considerarea calităţii pe
care o deţin. Astfel, interdicţia consacrată de art. 189 alin. 1 pct. 1 din
Codul de procedură civilă se întemeiază pe o prezumţie de parţialitate şi
subiectivism a rudelor şi afinilor până la gradul al treilea inclusiv în
relatarea faptelor de care au cunoştinţă.
Cu toate acestea, în materia cauzelor privitoare la
starea civilă sau divorţ, legiuitorul a apreciat că interdicţia ascultării în
calitate de martori a rudelor şi afinilor nu îşi găseşte utilitatea, în
condiţiile în care aceste persoane, cu precădere, au cunoştinţă despre situaţia
de fapt din interiorul familiei. Dispoziţiile legale criticate reprezintă norme
de procedură, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de
judecată este stabilită de legiuitor, evident cu respectarea prevederilor sau
principiilor constituţionale. Referitor la încălcarea dreptului la un proces
echitabil, consacrat constituţional prin prevederile art. 21 alin. (3), Curtea
constată că aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât legiuitorul poate
institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură, ca şi modalităţile de exercitarea a drepturilor procedurale. Aşa cum
a statuat în mod constant Curtea Constituţională, în deplin acord şi cu
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, cauza „Marckx
contra Belgiei", 1979), principiul egalităţii în drepturi şi al
nediscriminării se aplică doar situaţiilor egale ori analoage, iar tratamentul
juridic diferenţiat, stabilit în considerarea unor situaţii obiectiv diferite,
nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări.
Pe de altă parte, în toate cazurile în care este
posibilă administrarea altor probe, instanţa are îndatorirea de a-şi exercita
rolul activ, în temeiul art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, şi de a
stărui în aflarea adevărului, prin toate mijloacele legale, în scopul
pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Astfel, „judecătorii au
îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice
greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin
aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi
legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră
necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc". Mai mult, părţile dispun
de posibilităţi suficiente şi echivalente pentru a-şi apăra poziţia asupra
problemelor de drept şi de fapt, în asemenea manieră încât mărturiile rudelor
sau afinilor să nu aibă înrâurire, în mod exclusiv, asupra hotărârii instanţei
judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 190 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Stan Pompiliu
Gheorghe în Dosarul nr. 7.433/280/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia
civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru
cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu