Decizia Nr.583 din 05.06.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prompt Transport“ - S.R.L. din Broşteni, judeţul Vrancea, în Dosarul nr. 2.325/91/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.048D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate de autorul acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.325/91/2009, Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prompt Transport“ - S.R.L. din Broşteni, judeţul Vrancea într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei licitaţii pentru obţinerea unei licenţe de traseu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că este de principiu că, odată intrat în circuitul civil, un act administrativ nu mai poate fi revocat de autoritatea publică emitentă. Or, din prevederile art. 39 alin. (3) din Legea nr. 92/2007, rezultă că licenţa de traseu poate fi retrasă de acelaşi organ care a emis-o, respectiv Autoritatea Rutieră Română, în cazul unor abateri grave de la prevederile caietului de sarcini. Susţine că această retragere echivalează cu anularea actului administrativ intrat în circuitul civil, anulare care nu se face de către o instanţă de judecată, în urma unui proces desfăşurat cu toate garanţiile constituţionale şi convenţionale, ci chiar în mod direct de către emitentul actului administrativ, care se substituie, practic, instanţei de judecată. În sprijinul acestor susţineri invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 574 din 19 septembrie 2006. Arată că noţiunea de „abateri grave de la prevederile caietului de sarcini“ nu este nicăieri definită în cuprinsul legii şi dă posibilitatea Autorităţii Rutiere Române să aplice în mod arbitrar sancţiunea retragerii sau anulării licenţei. Mai mult, textul de lege prevede că autorităţile administraţiei publice vor organiza atribuirea în gestiune a serviciului respectiv unui alt operator de transport după notificarea prealabilă făcută cu 60 de zile înainte de aplicarea sancţiunii, fără a da deţinătorului licenţei posibilitatea de a contesta în vreun fel decizia sau de a se apăra, prin stabilirea prin aceeaşi lege a vreunei căi de acces la justiţie. Susţine că, prin aceasta, se încalcă securitatea raporturilor juridice şi afectează grav drepturile deţinătorului de licenţă.Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că, potrivit Constituţiei, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 39 alin. (3) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 19 aprilie 2007, care au următoarea redactare: „(3) Licenţa de traseu se retrage cu o notificare prealabilă de 60 de zile, în cazul unor abateri grave de la prevederile caietului de sarcini. În intervalul de 60 de zile, autorităţile administraţiei publice locale vor organiza atribuirea serviciului respectiv în gestiune altui operator de transport rutier.“În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine următoarelor prevederi din Constituţie: art. 11 - „Dreptul internaţional şi dreptul intern“, art. 16 - „Egalitatea în drepturi“, art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului“, art. 21 - „Accesul liber la justiţie“, art. 24 - „Dreptul la apărare“, art. 45 - „Libertatea economică“, art. 52 - „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică“, art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi“, art. 124 - „Înfăptuirea justiţiei“ şi art. 126 - „Instanţele judecătoreşti“. Invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 6 - „Dreptul la un proces echitabil“ din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu este întemeiată, urmând să o respingă ca atare. În acest sens, observă că autorul acesteia îşi fondează criticile, în principal, pe considerentele de principiu statuate de instanţa de contencios constituţional cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Astfel, referindu-se la actele administrative unilaterale nelegale, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 574 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 18 octombrie 2006, că cele care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice nu mai pot fi revocate de autorităţile administrative emitente, constatarea nulităţii sau anularea acestora putând fi dispusă numai de instanţa judecătorească competentă.Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate extrapolează în mod greşit această constatare a Curţii Constituţionale la o situaţie juridică esenţial diferită. În cazul de faţă, textul de lege supus controlului de constituţionalitate are în vedere licenţa de traseu acordată de autoritatea administrativă competentă ca act administrativ unilateral emis în mod legal, ca urmare a îndeplinirii, la momentul solicitării acesteia, de către operatorul de transport a condiţiilor prevăzute de lege pentru desfăşurarea activităţii specifice. Retragerea licenţei de traseu, prevăzută de dispoziţiile de lege criticate, nu este consecinţa nelegalităţii sale iniţiale, ci a săvârşirii ulterior, de către deţinătorul acesteia, a unor fapte care se constituie în abateri grave de la prevederile caietului de sarcini, în sensul Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007. Prin urmare, ipoteza juridică diferă fundamental de cea examinată de Curtea Constituţională prin decizia la care face referire autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate în motivarea acesteia.De altfel, aşa cum a reţinut instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 70 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 25 februarie 2009, retragerea licenţei de traseu constituie o măsură necesară pentru întreruperea desfăşurării transportului public local în condiţii ilegale, având în vedere că a fost dispusă în urma constatării săvârşirii unor abateri grave de la prevederile caietului de sarcini. Curtea a observat că această măsură poate fi contestată în justiţie, atacând în contencios administrativ actul aparţinând autorităţii de autorizare, prin care se dispune retragerea licenţei de traseu. Prin urmare, având deschisă calea liberului acces la justiţie, operatorii de transport rutier sau transportatorii autorizaţi afectaţi pot exercita, în faţa instanţei de judecată, în mod efectiv şi concret, toate drepturile şi garanţiile specifice unui proces echitabil, inclusiv dreptul la apărare.Aşadar, instanţa de judecată va aprecia dacă operatorul de transport a săvârşit, într-adevăr, abaterile grave care au condus la retragerea licenţei de traseu sau dacă, dimpotrivă, autoritatea emitentă a procedat în mod abuziv şi arbitrar la aplicarea unei astfel de măsuri.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (3) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prompt Transport“ - S.R.L. din Broşteni, judeţul Vrancea, în Dosarul nr. 2.325/91/2009 al Tribunalului Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iunie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu