DECIZIE Nr.
582 din 4 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 379 din 8 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei,
excepţie ridicată, din oficiu, de către Tribunalul Galaţi -
Secţia civilă în Dosarul nr. 11.817/233/2008 al acestei
instanţe.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
In acest sens, arată că instituirea unui termen înlăuntrul
căruia să se poată introduce acţiunea în tăgada
paternităţii constituie opţiunea legiuitorului, pentru a limita
la o perioadă cât mai scurtă de timp incertitudinea cu privire la
stabilirea filiaţiei faţă de tată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 13 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 11.817/233/2008, Tribunalul Galaţi
- Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. 1 din
Codul familiei, excepţie ridicată, din oficiu, de către
instanţa de judecată, într-o cauză civilă având ca obiect
„tăgadă paternitate".
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate Tribunalul Galaţi - Secţia civilă susţine că textul de lege criticat este
neconstituţional în ceea ce priveşte momentul de la care se
calculează termenul de prescripţie pentru soţul mamei. Astfel,
arată că, deşi principiul enunţat în literatura
juridică este acela conform căruia acţiunile având ca obiect
drepturi personale nepatrimoniale sunt, de regulă, imprescriptibile, legea
a prevăzut, în cazul acţiunii în tăgada paternităţii,
un termen de prescripţie scurt, datorită necesităţii
sociale de a clarifica statutul civil al persoanelor, statut care trebuie
să reflecte realitatea. Instanţa reţine că momentul de la
care curge termenul de 3 ani este de natură să atragă
încălcarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru că aduce
atingere respectului faţă de viaţa de familie, realitatea
socială şi biologică fiind înlăturată de o
prezumţie legală. In speţă, suspiciunile reclamantului
că nu este tatăl copilului au apărut după soluţionarea
divorţului şi, respectiv, după expirarea termenului de
prescripţie. In concluzie, instanţa apreciază că
existenţa unui termen înlăuntrul căruia să se poată
introduce acţiunea în tăgada paternităţii este
necesară, dar momentul de la care curge termenul este greşit. Astfel,
pentru a avea minime garanţii procesuale şi a beneficia de acces la
justiţie, termenul de 3 ani ar trebui calculat nu de la momentul când
soţul mamei ia cunoştinţă de naşterea minorului, ci de
la data când acesta cunoaşte împrejurările ce îl îndreptăţesc
pe reclamant să creadă că nu este tatăl copilului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 55 alin. 1 din Codul familiei sunt
constituţionale. In acest sens, arată că exercitarea unui drept
de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru,
prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li
se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror
expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl reprezintă prevederile art. 55 alin. 1 din Codul familiei, potrivit
cărora: „Acţiunea în tăgăduirea paternităţii
se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru
soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat
cunoştinţă de naşterea copilului."
Autorul excepţiei consideră că textul de
lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 20 raportate
la art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, potrivit căruia,
„1. Orice persoană are dreptul la respectarea
vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a
corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi
publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec
este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură
care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea
naţională, siguranţa publică, bunăstarea
economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea
faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori
protejarea drepturilor şi libertăţilor altora."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că reglementarea criticată este considerată
neconstituţională în ceea ce priveşte momentul de la care se
calculează termenul de prescripţie pentru soţul mamei.
Faţă de critica de neconstituţionalitate
formulată, Curtea constată că legiuitorul, prin reglementarea
adoptată, a avut în vedere interesul exclusiv al copilului. De altfel,
art. 3 alin. 1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului,
ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, prevede
că „în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de
instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de
instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative
sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala".
In ceea ce priveşte obstrucţionarea accesului
liber la justiţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa,
că liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice
persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru
apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale
legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei
condiţionări. Mai mult, exercitarea unui drept de către
titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal
stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, are
legitimarea constituţională de a stabili procedura de judecată.
Aceasta implică şi reglementarea unor termene, după a căror
expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă. De altfel, acest
termen a fost, în reglementarea iniţială, de 6 luni, iar prin
modificarea legii termenul special de prescripţie a fost stabilit la 3
ani, având tocmai în vedere posibilitatea ca soţul mamei copilului să
ia la cunoştinţă de naşterea acestuia într-un termen
relativ acceptabil.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată,
din oficiu, de către Tribunalul Galaţi - Secţia civilă în
Dosarul nr. 11.817/233/2008 al acestei instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora