DECIZIE Nr.
581 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 1 alin. 2 din Codul de procedura
civila si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 425 din 22 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 alin. 2 din Codul de
procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de
Academia Română, prin Fundaţia „Patrimoniu", în Dosarul nr. 3.733/114/2008
al Tribunalului Buzău - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.733/114/2008, Tribunalul Buzău - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin.
(6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia
„Patrimoniu".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor
constituţionale privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi dreptul la un
proces echitabil, întrucât art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură
civilă creează în mod evident o discriminare a părţilor cu privire la calea de
atac a recursului, care poate fi exercitată împotriva unei încheieri prin care
s-a admis cererea de suspendare a cauzei pe toată durată suspendării. Or,
absenţa unui termen în interiorul căruia să poată fi exercitată calea de atac contravine
dreptului la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil.
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 încalcă prevederile art. 142 alin. (1) şi art.
146 lit. d) din Constituţie, deoarece conferă posibilitatea instanţei
judecătoreşti în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate
de a cenzura sesizarea Curţii Constituţionale, îngrădind astfel exercitarea
controlului de constituţionalitate de către această din urmă instanţă.
Tribunalul Buzău - Secţia civilă consideră excepţia ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură
civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, texte de lege care au următorul
conţinut:
- Art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură
civilă: „Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului
judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus
suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de
repunere pe rol a procesului.";
- Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă
excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3),
instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa
imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă
în termen de 3 zile."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art.
21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un
termen rezonabil, ale art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) raportate la
dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că a analizat în mai multe rânduri constituţionalitatea prevederilor
din Codul de procedură civilă referitoare la suspendarea cursului judecării
procesului, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca şi în
prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 712 din 13 septembrie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 18 octombrie 2007,
Curtea a reţinut că „susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia textul de
lege criticat este neconstituţional deoarece nu reglementează expres termenul
de declarare a recursului împotriva încheierilor prin care s-a dispus
suspendarea este neîntemeiată, dispoziţiile art. 2441 alin. 2 teza
întâi din Codul de procedură civilă reglementând termenul de declarare a
recursului, şi anume cât timp durează suspendarea cursului judecării
procesului.
Textul de lege criticat reprezintă norme speciale de
procedură, derogatorii de la dreptul comun, impuse de specificul domeniului
reglementat, şi anume suspendarea judecăţii, adoptate de legiuitor în cadrul
competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126
alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".
Legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, poate adopta norme de
procedură derogatorii de la dreptul comun, atâta vreme cât îşi subordonează
acest demers regulilor şi principiilor constituţionale."
In ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii acestora s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind
Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006. Cu acel prilej, s-a reţinut,
în esenţă, că aceste prevederi sunt constituţionale, reprezentând norme de
procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a
acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de
constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de
jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă
respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa
judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii
sesizării Curţii Constituţionale, instanţa de judecată având rol de filtru al
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, cu obligaţia de a le
respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele deciziei
amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Academia Română, prin Fundaţia
„Patrimoniu", în Dosarul nr. 3.733/114/2008 al Tribunalului Buzău - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu