Decizia Nr.580 din 05.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 614 şi art. 616 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Andreea Cristina Ştefan Dell Agnolo în Dosarul nr. 979/233/2009 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.586D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 979/233/2009, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 614 şi 616 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Andreea Cristina Ştefan Dell Agnolo într-o cauză având ca obiect divorţ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile legale criticate sunt pe deplin aplicabile reclamantului care introduce acţiunea de divorţ, având în vedere caracterul intuitu personae al acţiunii, însă obligativitatea prezenţei pârâtului în proces constituie o încălcare a dreptului la apărare şi a dreptului de a fi reprezentat de un avocat, deoarece, deşi acesta nu a avut iniţiativa procesului, ci este doar forţat să se apere, prezenţa obligatorie la fiecare termen îi creează prejudicii, perturbându-i activitatea profesională şi viaţa privată. Motivele de neconstituţionalitate au în vedere şi principiul efectivităţii juridice dezvoltat în ultima perioadă în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.Judecătoria Galaţi - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Dispoziţiile criticate reprezintă norme de procedură care dau expresie particularităţii esenţiale a domeniului supus incidenţei sale, respectiv procesul de divorţ.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 614 şi art. 616 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 614: „În faţa instanţelor de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană, afară numai dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie sau are reşedinţa în străinătate; în aceste cazuri, părţile se vor putea înfăţişa prin mandatar.“;– Art. 616: „Dacă la termenul de judecată, în primă instanţă, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) - Statul român, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi în art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 421 din 14 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.203 din 15 decembrie 2004, Curtea a statuat că procesul de divorţ în întregul său, şi nu doar acţiunea prin care aceste aspecte sunt deduse judecăţii, are caracter strict personal, deoarece obiectul său implică antamarea de către instanţă a unor aspecte ţinând de viaţa intimă şi familială a părţilor în litigiu. Aşa fiind, reglementarea criticată, instituind, cu titlu de excepţie de la dreptul comun în materie, obligativitatea prezenţei personale a părţilor în faţa instanţei de fond, nu face decât să dea expresie acestei particularităţi esenţiale a domeniului supus incidenţei sale, respectiv procesul de divorţ. Curtea a constatat că exigenţa astfel justificată nu aduce atingere dreptului la apărare al părţilor, în condiţiile în care, pentru valorificarea sa, art. 24 alin. (2) din Constituţie le recunoaşte acestora dreptul de a fi asistate. Pentru aceleaşi motive nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, Curtea mai reţine că art. 614 din Codul de procedură civilă nu aduce atingere nici dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, întrucât părţile unui proces de divorţ se află într-o situaţie juridică diferită de a părţilor în procese cu alte obiecte, determinată de caracterul strict personal al divorţului. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 616 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 115 din 11 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 10 iunie 2002, Curtea a reţinut că, prin derogare de la dreptul comun, în materia divorţului, prevederile art. 616 din Codul de procedură civilă reglementează o sancţiune procedurală specială - respingerea cererii de divorţ ca nesusţinută - ce are drept temei culpa procesuală dedusă din neînfăţişarea reclamantului la termenul de judecată, în primă instanţă. Sancţiunea operează însă numai atunci când, cumulativ, lipsa reclamantului este nejustificată şi doar pârâtul se înfăţişează la judecată şi se bazează pe prezumţia legală de renunţare la judecată. Faţă de conţinutul textului de lege criticat, Curtea a constatat că nu se poate reţine contrarietatea acestuia cu Legea fundamentală, întrucât, în aplicarea dispoziţiilor procedurale în materia divorţului, precum şi în aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al absenţei reclamantului, instanţa de judecată se supune legii, în speţă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, ceea ce nu contravine normelor constituţionale invocate. Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 614 şi art. 616 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Andreea Cristina Ştefan Dell Agnolo în Dosarul nr. 979/233/2009 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu