Decizia Nr.572 din 29.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39¹ alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Mediaş - Secţia generală în Dosarul nr. 3.999/257/2011.Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.313D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din data de 2 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.999/257/2011, Judecătoria Mediaş - Secţia generală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39¹ alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.Excepţia a fost ridicată din oficiu de instanţa de judecată într-o cauză civilă având ca obiect înlocuirea amenzii contravenţionale cu munca în folosul comunităţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că dispoziţiile legale menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 53 alin. (1) şi (2), „în sensul în care se interpretează că sancţiunea prestării unei munci în folosul comunităţii de maximum 50 de ore este aplicabilă exclusiv contravenienţilor aflaţi în imposibilitatea executării silite care au sesizat personal instanţa, nu şi celorlalţi pentru care sesizarea s-a făcut de organul constatator“.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, deoarece „se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare“.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 39¹ alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care în prezent au următorul cuprins: „În cazul în care contravenientul, citat de instanţă, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore.“Instanţa de judecată susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că legiuitorul, stabilind că instanţa poate să înlocuiască, în faza de executare, sancţiunea amenzii cu cea de obligare la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, a reglementat o modalitate alternativă de executare a unei sancţiuni contravenţionale şi care, desigur, nu poate fi dispusă decât în condiţiile prevăzute de lege.De asemenea, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de instanţa de judecată cu ocazia soluţionării unei cereri formulate de organul din care face parte agentul constatator, în temeiul art. 9 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, având ca obiect înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii. Or, în ipoteza avută în vedere de legiuitor în cuprinsul art. 39¹ din ordonanţă, contravenientul este cel care sesizează instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii. În aceste condiţii, dispoziţiile art. 39¹ alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în înţelesul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională şi în alte cauze similare, precum Decizia nr. 1.180 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 21 octombrie 2009.În consecinţă, Curtea constată că instanţa de judecată nu a analizat cu minuţiozitate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, revenindu-i astfel instanţei constituţionale sarcina de a respinge, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă.Indiferent de modul în care părţile îşi întemeiază acţiunea introductivă, instanţa de judecată trebuie să aibă un rol activ în lămurirea acestor temeiuri şi să se manifeste activ în ceea ce priveşte rolul său de filtru în privinţa excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate, pentru că, în caz contrar, se ajunge la situaţia de a fi sesizată Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate care vizează texte ce în mod vădit nu se aplică în cauzele respective, dar care constituie, în mod greşit, unul dintre temeiurile acţiunii principale.Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39¹ alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Mediaş - Secţia generală în Dosarul nr. 3.999/257/2011.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman