DECIZIE Nr.
572 din 4 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 418 alin. (2) si (3) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea
capitalului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 426 din 25 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 418 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie
ridicată de Ion Nicolau şi Elena Nicolau în Dosarul nr. 8.336/200/2008 al Tribunalului
Buzău - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens,
invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 662/2005.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 iunie 2009, pronunţată în Dosarul
nr. 8.336/200/2008, Tribunalul Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 418
alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind
instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. Excepţia a fost ridicată
de Ion Nicolau şi Elena Nicolau, având ca obiect contestaţia la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prin instituirea unui corp
de executori aparţinând băncilor se încalcă principiul protecţiei egale a
dreptului de proprietate. Astfel, consideră că sunt favorizate băncile, care,
având posibilitatea de a-şi executa titlurile executorii prin propriii angajaţi,
obţin avantaje de natură financiară şi fiscală în protejarea creanţelor lor. Pe
de altă parte, Ministerul Justiţiei, prin aprobarea statutului corpului de
executori bancari, legitimează activitatea acestuia şi conferă actelor
întocmite de executori forţa autorităţii publice, ceea ce contravine
prevederilor constituţionale referitoare la delegarea legislativă. Executorii
bancari nu fac parte din corpul executorilor judecătoreşti şi nu se pot
substitui acestora prin efectuarea transmiterii dreptului de proprietate asupra
unui imobil. De asemenea, consideră că este atins şi principiul egalităţii în
drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie, întrucât, prin punerea în
executare a titlurilor aparţinând băncilor, se ajunge la situaţia ca o bancă să
fie organizatoare a corpului de executori şi parte în cadrul executării silite.
De asemenea, independenţa executorului bancar nu există, iar imparţialitatea sa
este pusă la îndoială de însăşi structura de organizare din care face parte. In
sfârşit, arată că este încălcat şi art. 72 alin. (3) din Constituţie, având în
vedere că se statuează în domeniul legilor organice printr-un ordin al
ministrului justiţiei. Astfel, arată că ordinul ministrului justiţiei în baza
căruia executorii bancari îşi desfăşoară activitatea în acest moment este
Ordinul nr. 2.628 din 8 noiembrie 1999, emis în baza art. 88 din Legea nr.
58/1998, lege care a fost însă abrogată prin art. 144 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, or, niciun organism nu îşi poate desfăşura
activitatea în mod legitim în temeiul unei legi abrogate, care nu mai poate
produce efecte juridice.
Tribunalul Buzău - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In acest sens, arată că executarea unor titluri executorii nu reprezintă un act
de înfăptuire a justiţiei în sensul art. 126 din Constituţie, nici executorii
bancari şi nici cei judecătoreşti nu fac parte din puterea judecătorească,
executarea silită prin executori bancari se aplică, fără discriminare, tuturor
debitorilor împotriva cărora sunt constituite titluri executorii aparţinând
băncilor, iar actele executorilor bancari sunt supuse, ca şi actele
executorilor judecătoreşti, aceloraşi căi de atac prevăzute de lege. Referitor
la încălcarea art. 73 alin. (3) din Constituţie, arată că faptul că organizarea
activităţii executorilor judecătoreşti este reglementată prin lege organică nu
implică obligativitatea organizării prin lege organică şi a activităţilor
executorilor bancari.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, invocând
cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 228/2009, consideră că
prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 418 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27
decembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 18 iulie
2007.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 418 alin. (2) şi (3): „(2) Separat sau, după
caz, în cadrul asociaţiilor profesionale, instituţiile de credit pot să-şi
organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate este strict legată
de punerea în executare a titlurilor executorii aparţinând instituţiei de
credit şi altor entităţi care aparţin grupului acesteia şi care desfăşoară
activităţi financiare.
(3) Statutul acestui corp de executori se aprobă
prin ordin al ministrului justiţiei, iar activitatea acestuia se desfăşoară în
conformitate cu dispoziţiile în materie din dreptul comun."
Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege
sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) care
consacră principiul separaţiei puterilor în stat, art. 44 alin. (2) referitor
la ocrotirea şi garantarea proprietăţii private şi art. 72 alin. (3) privind
imunitatea parlamentară. In realitate, Curtea, raportându-se la motivarea
excepţiei, observă că autorii acesteia au în vedere dispoziţiile art. 73 alin.
(3) din Constituţie privind domeniul de reglementare al legii organice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra problemei egalităţii protecţiei dreptului de proprietate în
contextul pus în discuţie în prezenta speţă s-a mai pronunţat şi prin Decizia
nr. 228 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009. Cu acel prilej, a reţinut că
reglementarea diferită de care se bucură instituţiile de credit este
justificată „tocmai pentru ca prin activitatea desfăşurată să contribuie, în
mod adecvat, la realizarea scopului în care au fost create acele persoane
juridice".
In acest context, trebuie reţinut că activitatea
executorilor bancari nu face decât să faciliteze recuperarea creanţelor instituţiilor
de credit, activitate esenţială pentru a asigura buna funcţionare a acestora,
în condiţiile în care acordarea creditelor nu se poate face decât în condiţiile
existenţei resurselor financiare necesare.
In continuare, Curtea constată că în jurisprudenţa sa
s-a mai pronunţat şi cu privire la celelalte critici de neconstituţionalitate.
Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate vizând lipsa de
obiectivitate sau independenţă a executorilor bancari, prin Decizia nr. 662 din
8 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100
din 2 februarie 2006, a reţinut că este neîntemeiată, având în vedere că prin
statut se impune executorilor bancari, ca şi executorilor judecătoreşti,
obligaţia de a-şi executa atribuţiile cu respectarea Codului de procedură
civilă şi a celorlalte reglementări în materie. In acelaşi timp, Curtea a
arătat că actele de executare îndeplinite de executorii bancari sunt supuse, ca
şi actele executorilor judecătoreşti, aceloraşi căi de atac prevăzute de lege,
debitorii fiind apăraţi astfel împotriva eventualelor abuzuri care ar decurge
din poziţia executorilor bancari subordonaţi unităţii creditoare.
Totodată, în legătură cu susţinerea potrivit căreia se
încalcă principiul separaţiei puterilor prin aprobarea de către un reprezentant
al executivului a statutului corpului executorilor bancari, aşa cum se invocă
în cauza de faţă, Curtea, prin aceeaşi decizie, a reţinut că executarea
titlurilor executorii nu reprezintă un act de înfăptuire a justiţiei, în sensul
prevăzut de art. 126 alin. (1) din Constituţie. Nici executorii bancari şi nici
executorii judecătoreşti nu fac parte din puterea judecătorească, astfel că nu
există nicio contrarietate între dispoziţiile legale criticate şi cele ale art.
1 alin. (4) din Constituţie, care consacră principiul separaţiei şi
echilibrului puterilor.
In sfârşit, în ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 73 alin. (3) din
Constituţie, prin care autorii excepţiei susţin că pentru o funcţionare legală
a corpului executorilor bancari trebuia emis un nou ordin şi un nou statut, în
concordanţă cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006,
Curtea constată că problema pusă în discuţie este una de legiferare, iar nu de
constituţionalitate. Oricum, textele de lege care formează obiectul excepţiei
de neconstituţionalitate fac parte dintr-o ordonanţă de urgenţă, act normativ
prin care se poate reglementa în domeniul legilor organice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 418 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006
privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de
Ion Nicolau şi Elena Nicolau în Dosarul nr. 8.336/200/2008 al Tribunalului
Buzău - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2010.
In temeiul dispoziţiilor art. 261 alin. 2 din Codul
de procedură civilă şi ale art. 1 din Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale
nr. 8 din 8 iunie 2010, semnează
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea