DECIZIE   Nr. 572 din 4 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 418 alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 426 din 25 iunie 2010

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskas Valentin Zoltan              -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Antonia Constantin                     - procuror

Patricia Marilena Ionea               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 418 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Ion Nicolau şi Elena Nicolau în Dosarul nr. 8.336/200/2008 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. In acest sens, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 662/2005.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 5 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.336/200/2008, Tribunalul Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 418 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. Excepţia a fost ridicată de Ion Nicolau şi Elena Nicolau, având ca obiect contestaţia la executare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prin instituirea unui corp de executori aparţinând băncilor se încalcă principiul protecţiei egale a dreptului de proprietate. Astfel, consideră că sunt favorizate băncile, care, având posibilitatea de a-şi executa titlurile executorii prin propriii angajaţi, obţin avantaje de natură financiară şi fiscală în protejarea creanţelor lor. Pe de altă parte, Ministerul Justiţiei, prin aprobarea statutului corpului de executori bancari, legitimează activitatea acestuia şi conferă actelor întocmite de executori forţa autorităţii publice, ceea ce contravine prevederilor constituţionale referitoare la delegarea legislativă. Executorii bancari nu fac parte din corpul executorilor judecătoreşti şi nu se pot substitui acestora prin efectuarea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui imobil. De asemenea, consideră că este atins şi principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie, întrucât, prin punerea în executare a titlurilor aparţinând băncilor, se ajunge la situaţia ca o bancă să fie organizatoare a corpului de executori şi parte în cadrul executării silite. De asemenea, independenţa executorului bancar nu există, iar imparţialitatea sa este pusă la îndoială de însăşi structura de organizare din care face parte. In sfârşit, arată că este încălcat şi art. 72 alin. (3) din Constituţie, având în vedere că se statuează în domeniul legilor organice printr-un ordin al ministrului justiţiei. Astfel, arată că ordinul ministrului justiţiei în baza căruia executorii bancari îşi desfăşoară activitatea în acest moment este Ordinul nr. 2.628 din 8 noiembrie 1999, emis în baza art. 88 din Legea nr. 58/1998, lege care a fost însă abrogată prin art. 144 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, or, niciun organism nu îşi poate desfăşura activitatea în mod legitim în temeiul unei legi abrogate, care nu mai poate produce efecte juridice.

Tribunalul Buzău - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că executarea unor titluri executorii nu reprezintă un act de înfăptuire a justiţiei în sensul art. 126 din Constituţie, nici executorii bancari şi nici cei judecătoreşti nu fac parte din puterea judecătorească, executarea silită prin executori bancari se aplică, fără discriminare, tuturor debitorilor împotriva cărora sunt constituite titluri executorii aparţinând băncilor, iar actele executorilor bancari sunt supuse, ca şi actele executorilor judecătoreşti, aceloraşi căi de atac prevăzute de lege. Referitor la încălcarea art. 73 alin. (3) din Constituţie, arată că faptul că organizarea activităţii executorilor judecătoreşti este reglementată prin lege organică nu implică obligativitatea organizării prin lege organică şi a activităţilor executorilor bancari.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 228/2009, consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 418 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 18 iulie 2007.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 418 alin. (2) şi (3): „(2) Separat sau, după caz, în cadrul asociaţiilor profesionale, instituţiile de credit pot să-şi organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate este strict legată de punerea în executare a titlurilor executorii aparţinând instituţiei de credit şi altor entităţi care aparţin grupului acesteia şi care desfăşoară activităţi financiare.

(3) Statutul acestui corp de executori se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei, iar activitatea acestuia se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile în materie din dreptul comun."

Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei puterilor în stat, art. 44 alin. (2) referitor la ocrotirea şi garantarea proprietăţii private şi art. 72 alin. (3) privind imunitatea parlamentară. In realitate, Curtea, raportându-se la motivarea excepţiei, observă că autorii acesteia au în vedere dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Constituţie privind domeniul de reglementare al legii organice.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra problemei egalităţii protecţiei dreptului de proprietate în contextul pus în discuţie în prezenta speţă s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 228 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 23 martie 2009. Cu acel prilej, a reţinut că reglementarea diferită de care se bucură instituţiile de credit este justificată „tocmai pentru ca prin activitatea desfăşurată să contribuie, în mod adecvat, la realizarea scopului în care au fost create acele persoane juridice".

In acest context, trebuie reţinut că activitatea executorilor bancari nu face decât să faciliteze recuperarea creanţelor instituţiilor de credit, activitate esenţială pentru a asigura buna funcţionare a acestora, în condiţiile în care acordarea creditelor nu se poate face decât în condiţiile existenţei resurselor financiare necesare.

In continuare, Curtea constată că în jurisprudenţa sa s-a mai pronunţat şi cu privire la celelalte critici de neconstituţionalitate. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate vizând lipsa de obiectivitate sau independenţă a executorilor bancari, prin Decizia nr. 662 din 8 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 2 februarie 2006, a reţinut că este neîntemeiată, având în vedere că prin statut se impune executorilor bancari, ca şi executorilor judecătoreşti, obligaţia de a-şi executa atribuţiile cu respectarea Codului de procedură civilă şi a celorlalte reglementări în materie. In acelaşi timp, Curtea a arătat că actele de executare îndeplinite de executorii bancari sunt supuse, ca şi actele executorilor judecătoreşti, aceloraşi căi de atac prevăzute de lege, debitorii fiind apăraţi astfel împotriva eventualelor abuzuri care ar decurge din poziţia executorilor bancari subordonaţi unităţii creditoare.

Totodată, în legătură cu susţinerea potrivit căreia se încalcă principiul separaţiei puterilor prin aprobarea de către un reprezentant al executivului a statutului corpului executorilor bancari, aşa cum se invocă în cauza de faţă, Curtea, prin aceeaşi decizie, a reţinut că executarea titlurilor executorii nu reprezintă un act de înfăptuire a justiţiei, în sensul prevăzut de art. 126 alin. (1) din Constituţie. Nici executorii bancari şi nici executorii judecătoreşti nu fac parte din puterea judecătorească, astfel că nu există nicio contrarietate între dispoziţiile legale criticate şi cele ale art. 1 alin. (4) din Constituţie, care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor.

In sfârşit, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 73 alin. (3) din Constituţie, prin care autorii excepţiei susţin că pentru o funcţionare legală a corpului executorilor bancari trebuia emis un nou ordin şi un nou statut, în concordanţă cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, Curtea constată că problema pusă în discuţie este una de legiferare, iar nu de constituţionalitate. Oricum, textele de lege care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate fac parte dintr-o ordonanţă de urgenţă, act normativ prin care se poate reglementa în domeniul legilor organice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 418 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, excepţie ridicată de Ion Nicolau şi Elena Nicolau în Dosarul nr. 8.336/200/2008 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2010.

In temeiul dispoziţiilor art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 1 din Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 8 din 8 iunie 2010, semnează

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea