DECIZIE   Nr. 57 din 18 mai 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 170 din  6 iulie 1994

    Vasile Gionea          - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Antonie Iorgovan       - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol pronuntarea asupra recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 57 din 13 octombrie 1993.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 10 mai 1994, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si a inculpatului Melega Pal, in lipsa partii civile "Societatea Comerciala Automecanica" - S.A. Medias, legal citata, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronuntarea pentru 18 mai 1994.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin rechizitoriul nr. 460/P/1991 intocmit de Procuratura Medias, inculpatul Melega Pal a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 223 alin. 1 si art. 249 alin. 1, in concurs, conform art. 33 lit a), toate din Codul penal.
    La termenul de judecata din 24 martie 1993, inculpatul a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor din Codul penal privind infractiunile contra avutului obstesc, considerand, in esenta, ca, raportat la prevederile imperative ale art. 150 alin. (1) din Constitutie, acestea sunt abrogate implicit.
    Prin Decizia nr. 57 din 13 octombrie 1993, Curtea Constitutionala a admis exceptia ridicata de inculpatul Melega Pal si a constatat ca dispozitiile din Codul penal care intereseaza avutul obstesc sunt abrogate partial, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, si, in consecinta, acestea urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs pentru urmatoarele trei motive:
    1. Curtea nu este competenta sa se pronunte asupra exceptiilor de neconstitutionalitate care privesc legi anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991.
    2. Decizia nr. 57 din 13 octombrie 1993 nu este motivata, inlocuirea motivarii cu Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, fiind nelegala.
    3. Violarea art. 135 din Constitutie in legatura cu proprietatea, prin limitarea bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice numai la cele prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, decizia atacata, motivele de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public - sustine in sedinta publica din 10 mai 1994, precum si dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 47/1992 si ale Regulamentului de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Primul motiv de recurs, dezvoltat in cadrul dezbaterilor orale, care vizeaza, pe de o parte, necompetenta Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra unei exceptii de neconstitutionalitate ce priveste un text dintr-o lege preconstitutionala, iar pe de alta parte contestarea acestei competente, atunci cand opinia instantei in fata careia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate este in acord cu punctul de vedere al partii, urmeaza a fi inlaturat ca nefondat; intr-adevar, dispozitiile atacate ca neconstitutionale sunt anterioare Constitutiei si in legatura cu ele se pune problema abrogarii, in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie, dar prevederile acestui articol nu opereaza de la sine, ci presupun confruntarea dintre Constitutie si dispozitia legala anterioara, pentru a face aplicarea principiului "lex posterior derogat priori" si pentru a asigura suprematia Constitutiei asupra actelor inferioare. Aceasta confruntare reprezinta o forma a controlului de constitutionalitate. Fiind vorba si de o problema a aplicarii legii in timp, aceasta forma a controlului de constitutionalitate, si numai aceasta, este si la indemina organelor care aplica legea, inclusiv a instantelor judecatoresti. Este o solutie care se regaseste in practica Curtii. Daca insa instanta judecatoreasca nu constata abrogarea, nici prin incheierea de sesizare a Curtii, inseamna ca dispozitia legala anterioara Constitutiei este considerata valabila si exista interesul declansarii controlului de constitutionalitate in fata Curtii. Faptul ca in materia avutului obstesc, opinia instantei, in speta Judecatoria Sibiu, a fost in acord cu punctul de vedere al partii, in sensul ca aceste norme au ramas in prezent fara obiect, nu este de natura sa atraga necompetenta Curtii, de vreme ce instanta de judecata nu a statuat aceasta prin dispozitivul Incheierii din 24 martie 1993 si a sesizat Curtea Constitutionala.
    In consecinta, sub acest aspect, Judecatoria Sibiu s-a desesizat de solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate si singura in drept sa se pronunte este Curtea Constitutionala care, prin deciziile sale obligatorii, asigura o practica unitara in domeniul controlului constitutionalitatii legilor.
    Competenta Curtii de a se pronunta asupra legilor anterioare Constitutiei rezulta si din dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care se aplica exclusiv legilor anterioare intrarii in vigoare a Constitutiei.
    Cel de-al doilea motiv de recurs privitor la nemotivarea deciziei, respectiv critica adusa Deciziei Curtii Constitutionale nr. 57 din 13 octombrie 1993 ca se intemeiaza pe Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 decembrie 1993 urmeaza, de asemenea, a fi respins ca nefondat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, Curtea statueaza numai asupra problemelor de drept.
    Spre a se evita solutii contradictorii, art. 26 din regulament permite completului ce doreste sa se abata de la practica Curtii sa se sesizeze plenul pentru a se pronunta asupra interpretarii ce urmeaza a fi data in viitor. Decizia plenului este obligatorie doar pentru completele de judecata, astfel incat prin aceasta decizie nu se solutioneaza o exceptie de neconstitutionalitate concreta. De aceea ea nu are drept consecinta inutilitatea judecarii exceptiilor, in cadrul carora s-ar putea ridica noi probleme si noi interpretari in masura sa determine reluarea procedurii in vederea asigurarii consecventei practicii constitutionale.
    Nici cel de-al treilea motiv de recurs referitor la incalcarea art. 135 din Constitutie in legatura cu proprietatea, in sensul ca prin decizia recurata s-ar fi limitat bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice numai la cele enumerate de aceasta prevedere, nu poate fi retinut. Decizia atacata nu se rezuma numai la bunurile enumerate de art. 135 alin. (4), ci se refera la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4), deci si la "alte bunuri stabilite prin lege".
    Desi motivele invocate de Ministerul Public sunt nefondate, recursul urmeaza totusi a fi admis in parte si Decizia Curtii Constitutionale nr. 57 din 13 octombrie 1993 modificata, deoarece, in fond, Curtea nu s-a pronuntat asupra dispozitiilor art. 223 din Codul penal pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, ci s-a referit la "dispozitiile din Codul penal care intereseaza avutul obstesc".
    Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate poate viza numai acele dispozitii legale de care depinde judecarea cauzei, astfel incat deciziile pronuntate in solutionarea exceptiilor trebuie sa se refere numai la dispozitiile legale de care depinde solutionarea cauzei in care s-a invocat aceasta.
    Rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate putea viza numai art. 223 din Codul penal pentru care inculpatul Melega Pal a fost trimis in judecata. Decizia Curtii Constitutionale nr. 57 din 13 octombrie 1993 nu s-a pronuntat cu privire la aceste dispozitii si nici recursul declarat de Ministerul Public nu a avut in vedere acest aspect.
    In legatura cu prevederile art. 223 din Codul penal, intrucat prin ramanerea definitiva a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 32 din 26 mai 1993, ca urmare a respingerii recursului declarat in cauza, prin Decizia nr. 14 din 8 martie 1994, s-a constatat ca art. 223 din Codul penal a fost definitiv si obligatoriu abrogat partial de art. 150 alin. (1) din Constitutie, exceptia de neconstitutionalitate cu privire la art. 223 din Codul penal ridicata de Melega Pal in fata Judecatoriei Sibiu este lipsita de obiect.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. (c), art. 145 alin. (2) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A c) art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992.

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    Admite, in parte, recursul declarat de Ministerul Public si modifica Decizia Curtii Constitutionale nr. 57 din 13 octombrie 1993 dupa cum urmeaza:
    Constata ca, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 32 din 26 mai 1993, ramasa definitiva prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 14 din 8 martie 1994, art. 223 din Codul penal este abrogat partial conform art. 150 alin. (1) din Constitutie, si, in consecinta, urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, si, prin urmare,
    Respinge ca lipsita de obiect exceptia de neconstitutionalitate cu privire la art. 223 din Codul penal ridicata de Melega Pal in dosarul Judecatoriei Sibiu nr. 1658/1993.
    Definitiva si obligatorie.
    Prezenta decizie se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si se comunica Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului.

        PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. dr. VASILE GIONEA

                       Magistrat-asistent,
                       Gabriela Dragomirescu