Decizia Nr.565 din 03.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Conţescu în Dosarul nr. 914/829/2008 al Tribunalului Bacău - Secţia penală.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Doruş Traian din cadrul Baroului Galaţi, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a acesteia reiterând aspectele din notele scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 914/829/2008, Tribunalul Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 332 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Conţescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în apel.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 332 alin. 2 din Codul de procedură penală, teza referitoare la sesizarea instanţei, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece textul nu prevede sancţiunea cu nulitate absolută pentru situaţia în care, ulterior prezentării materialului de urmărire penală, s-au administrat probe noi. Prin urmare, teza din textul criticat referitoare la modul de sesizare a instanţei nu conferă autorului drepturi efective de acces la justiţie şi de apărare.Tribunalul Bacău - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 332 alin. 2 cu denumirea marginală Restituirea pentru refacerea urmăririi penale din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 332 alin. 2: „Instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apărare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.191 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1-3 din Codul de procedură penală, statuând că legiuitorul a stabilit în mod univoc, în alin. 2 al textului criticat, aspectele referitoare la nerespectarea dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător şi care, potrivit art. 197 alin. 3 din Codul de procedură penală, sunt în esenţă vătămări ce nu pot fi înlăturate în niciun fel, obligă instanţa de judecată să se desesizeze. Aşa fiind, alin. 1 al art. 332 din Codul de procedură penală reglementează cu privire la viciile de competenţă ce pot fi acoperite şi care nu impun restituirea cauzei la procuror, iar alin. 2 stabileşte o sferă de încălcări ale dispoziţiilor legale care nu sunt susceptibile de alte remedii. Prin urmare, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil ori dreptul la apărare, deoarece toate persoanele cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale pot invoca în condiţiile prevăzute de lege nerespectarea dispoziţiilor legale ca sursă a acesteia. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Distinct de acestea, Curtea mai constată că autorul excepţiei este nemulţumit de împrejurarea că, în faza urmăririi penale, după momentul prezentării materialului, s-au administrat noi probe cu martori, fără a-i fi adus la cunoştinţă acest aspect. Pe cale de consecinţă, ar trebui ca un astfel de neajuns să se încadreze în cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală şi să atragă restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât nu s-au respectat dispoziţiile legale referitoare la sesizarea instanţei. Or, modul în care organele de urmărire penală au interpretat şi aplicat dispoziţiile procedural penale nu poate fi supus cenzurii instanţei de contencios constituţional, ci numai instanţelor de drept comun, prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. În plus, din altă perspectivă, critica autorului tinde la modificarea şi completarea art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, text care nu constituie obiectul prezentului control, cu un nou caz de nulitate absolută referitor la neprezentarea legală a materialului de urmărire penală la epuizarea acestei faze. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Conţescu în Dosarul nr. 914/829/2008 al Tribunalului Bacău - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru