Decizia Nr.552 din 15.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 917 din 17 decembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Patricia Marilena Ionea	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Corneliu Andrieş în Dosarul nr. 903/62/2013 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 507D/2014.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 12 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 903/62/2013, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. 4. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Corneliu Andrieş cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 58.842 din 14 iunie 2012, emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 sunt contrare art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, arată că neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate a fost constatată şi prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, nr. 56 din 26 ianuarie 2006 şi nr. 335 din 10 martie 2011.6. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Din susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acesta are în vedere doar dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006, în redactarea pe care acest text de lege o avea la data de 23 ianuarie 2013, când a introdus acţiunea în faţa Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal: „(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...]f)veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)- d), alin. (2¹) şi (2²) şi art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.“11. Totodată, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au fost modificate prin art. 48 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, astfel că, în prezent, art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prevede că Veniturile asupra cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.“ În consecinţă, reglementarea referitoare la contribuţia de asigurări sociale de sănătate este cuprinsă, în prezent, în titlul IX² „Contribuţii sociale obligatorii“ din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a examina excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 în redactarea pe care acestea au avut-o înainte de modificarea adusă acestui articol de lege prin art. 48 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 şi potrivit căreia s-a născut obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 56 referitor la contribuţiile financiare. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei se rezumă doar la enunţarea dispoziţiilor din Constituţie pretins a fi încălcate şi la menţionarea a trei decizii pronunţate de Curtea Constituţională. Astfel, aminteşte Decizia nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 23 decembrie 2010, şi Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că valoarea contribuţiei minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe ţară, lunar, dar şi Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002. 14. Analizând aceste decizii, Curtea constată că acestea nu evidenţiază aspectele pentru care autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006. Astfel, în situaţia în care ar invoca aceleaşi motive de neconstituţionalitate ca şi cele analizate prin deciziile nr. 1.394 din 26 octombrie 2010 şi nr. 335 din 10 martie 2011, atunci, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia ar urma a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât Curtea a constatat deja neconstituţionalitatea textului de lege raportat la această motivare. Pe de altă parte, invocarea Deciziei nr. 56 din 26 ianuarie 2006, în care Curtea a respins ca nemotivate criticile de neconstituţionalitate privind obligaţia de contribuţie la asigurările sociale de sănătate, raportate la art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, nu poate fi privită ca reprezentând un argument pentru admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Aşa fiind, Curtea reţine că, deşi autorul excepţiei a indicat textul de lege pretins a fi neconstituţional, precum şi prevederile Constituţiei în raport cu care susţine critica de neconstituţionalitate, din motivarea formulată nu se poate distinge în mod rezonabil care este relaţia de contrarietate dintre aceste texte de lege pe care autorul o are în vedere. Prin urmare, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curţii Constituţionale „trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“. 16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Corneliu Andrieş în Dosarul nr. 903/62/2013 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea