DECIZIE Nr.
551 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 544 din 9 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Gheorghiţa Stan în Dosarul nr. 4.594/2006 al Curţii de
Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei,
precum şi partea Atanasie Bebe Constantin Doicescu, lipsind Gheorghiţa
Panaitescu, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autoarea excepţiei solicită admiterea criticii de
neconstituţionalitate, depunând note scrise în acest sens. Atanasie Bebe
Constantin Doicescu susţine că lasă la latitudinea Curţii aprecierile
referitoare la excepţia formulată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 19 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
4.594/2006, Curtea de Apel
Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Gheorghiţa Stan.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia arată că sancţiunea consacrată de dispoziţiile legale criticate
reprezintă dovada unui formalism excesiv al procedurii de judecată, art. 133
din Codul de procedură civilă fiind susceptibil de a fi
interpretat şi aplicat în mod diferit de instanţele
judecătoreşti, în sensul că unele constată nulitatea cererii de chemare în
judecată care nu cuprinde semnătura reclamantului, în vreme ce altele consideră
acoperită lipsa semnăturii prin acte ulterioare acestei
cereri.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru
cauze cu minori şi familie apreciază că sancţiunea
nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa elementelor esenţiale
reprezintă o garanţie în scopul înlăturării arbitrariului privind manifestarea
de voinţă la sesizarea instanţei de judecată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
nulitatea pentru lipsa semnăturii este pe deplin justificată având în vedere
rolul deosebit de important al acesteia, acela de a certifica, pe de o parte,
manifestarea de voinţă a reclamantului în declanşarea procesului, iar, pe de altă
parte, conţinutul cererii de chemare în judecată. Aşa fiind, dispoziţiile art.
133 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere drepturilor consacrate
constituţional în art. 21, art. 24 sau art. 124, ci constituie o garanţie în
plus a existenţei unui cadru procesual flexibil, care permite părţilor
exercitarea tuturor drepturilor recunoscute prin Constituţie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa
justiţiei şi de a se prevala de garanţiile pe care le presupune dreptul la un
proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 133 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Cererea de
chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului,
obiectul ei sau semnătura va fi declarată nulă.
Lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot
cursul judecăţii. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui
să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este
prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind liberul acces
la justiţie, ale art. 24 alin. (1) care consacră dreptul la apărare, precum şi
ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile legale criticate reglementează nulitatea, ca sancţiune
incidenţă în cazul lipsei menţiunilor esenţiale ale cererii de chemare în
judecată. Sunt considerate elemente esenţiale ale cererii introductive de
instanţă numele părţilor, obiectul cererii şi semnătura reclamantului. Regimul
juridic al nulităţii este însă diferit. Astfel, absenţa numelor părţilor sau a
obiectului cererii este sancţionată cu nulitatea, fără ca legea să acorde
posibilitatea împlinirii acestor lipsuri, în vreme ce, pentru lipsa semnăturii,
art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă permite remedierea în tot cursul
judecăţii, dar nu mai târziu de prima zi de înfăţişare ce urmează după
invocarea neregularităţii procedurale.
Curtea constată că menţiunile sancţionate cu nulitatea
au un caracter esenţial pentru buna administrare a justiţiei, numele părţilor,
obiectul cauzei şi semnătura reclamantului fiind destinate să individualizeze
acţiunea civilă, să ateste manifestarea de voinţă necesară declanşării
procesului civil şi conţinutul concret al pretenţiilor reclamantului, lipsa
acestor elemente făcând imposibilă continuarea activităţii judiciare. Din
economia textului procedural rezultă că sancţiunea operează doar în cazul
lipsei totale a menţiunilor privitoare la unul dintre elementele esenţiale ale
cererii de chemare în judecată.
Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile legale
criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la liberul
acces la justiţie, dreptul la apărare şi folosirea căilor de atac, ci,
dimpotrivă, dau expresie acestor principii, constituind o garanţie a respectării
drepturilor procesuale ale părţilor.
In ceea ce priveşte critica referitoare la
interpretarea şi aplicarea în mod diferit a dispoziţiilor art. 133 din Codul de
procedură civilă, Curtea reţine că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică
de neconstituţionalitate, problemele pe care le ridică autorul excepţiei
constituind aspecte ce ţin exclusiv de competenţa instanţelor de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 133 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Gheorghiţa Stan în Dosarul nr. 4.594/2006 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia
civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu