DECIZIE Nr.
550 din 15 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. 2 raportat la art. 323
alin. 2 si 3 si art. 86 alin. 2 raportat la art. 327 alin. 1, toate din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 435 din 10 iunie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. 2 raportat la art. 323
alin. 2 şi 3 şi ale art. 86 alin. 2 raportat la art. 327 alin. 1, toate din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Tache în Dosarul nr. 7.443/300/2007
al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei şi este asistat de apărătorul ales, Petrică Toia, din cadrul Baroului
Bucureşti. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele dă
cuvântul apărătorului ales al autorului excepţiei, care pune concluzii de
admitere, deoarece, potrivit textelor legale criticate, partea vătămată nu
poate pune întrebări în mod direct învinuitului sau inculpatului. Depune în
acest sens şi concluzii scrise.
Faţă de susţinerile apărătorului său, autorul excepţiei
menţionează că nu mai are nimic de adăugat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece critica autorului
vizează modul de interpretare şi de aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 14 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.443/300/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
72 alin. 2 raportat la art. 323 alin. 2 şi 3 şi art. 86 alin. 2 raportat la
art. 327 alin. 1, toate din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Nicolae Tache în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva încheierii prin care, în temeiul
art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de
procedură penală, instanţa a respins plângerea împotriva soluţiei de neîncepere
a urmăririi penale pronunţate de procuror.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un
proces echitabil şi ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor
în faţa legii, deoarece, spre deosebire de faza a doua, în prima fază a
procesului penal partea vătămată nu poate pune întrebări în mod direct
martorului sau învinuitului cu privire la fapta care formează obiectul cauzei.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalităţii în drepturi,
deoarece nu conţin nicio discriminare şi nici nu creează privilegii pentru
persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică.
De asemenea, în ce priveşte pretinsa încălcare a
accesului liber la justiţie, Guvernul arată că autorul excepţiei solicită
practic modificarea textelor în sensul aplicării prevederilor menţionate şi în
faza de urmărire penală.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale
criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de
ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. In
jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că principiul egalităţii nu
înseamnă uniformitate, astfel încât situaţiile obiectiv diferite în care se
află diferiţi cetăţeni impun şi un tratament juridic diferenţiat, fără ca
aceasta să reprezinte un privilegiu pentru unii dintre aceştia şi o
discriminare pentru alţii.
De asemenea, faza de urmărire
penală se caracterizează prin lipsa de publicitate, în sensul că dosarul penal
poate fi cunoscut şi fragmentat numai de către anumiţi subiecţi oficiali sau
particulari, cărora legiuitorul le conferă acest drept. De altfel, urmărirea
penală are caracter necontradictoriu, ce rezidă tocmai din lipsa de
publicitate. Din dispoziţiile legale rezultă că organul de urmărire penală şi
procurorul administrează probele fără a le supune discuţiei părţilor existente
în cauză, fapt ce conferă urmăririi penale operativitate şi mobilitate.
Instituirea acestor reguli speciale referitoare la desfăşurarea fazei de
urmărire penală nu încalcă principiul liberului acces la justiţie şi nu implică
un tratament diferenţiat faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 72 alin. 2 (cu denumirea marginală - Intrebări cu privire
la faptă) raportat la art. 323 alin. 2 şi 3 (cu denumirea marginală -Ascultarea inculpatului) şi ale art. 86
alin. 2 (cu denumirea marginală - Modul şi limitele ascultării martorului) raportat
la art. 327 alin. 1 (cu denumirea marginală - Ascultarea
martorului, expertului sau interpretului), toate
din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
-Art. 72 alin. 2: „In cursul
judecăţii dispoziţiile art. 323 alin. 2 şi 3 se aplică în mod
corespunzător";
- Art. 323 alin. 2 şi 3: „Inculpatul este lăsat să
arate tot ce ştie despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se
pot pune întrebări de către preşedinte şi în mod nemijlocit de ceilalţi membri
ai completului, de către procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de
partea responsabilă civilmente, de ceilalţi inculpaţi şi de apărătorul
inculpatului a cărui ascultare se face.
Instanţa poate respinge întrebările care nu sunt
concludente şi utile cauzei.";
-Art. 86 alin. 2: „După ce
martorul a făcut declaraţii, i se pot pune întrebări cu privire la faptele şi
împrejurările care trebuie constatate în cauză, cu privire la persoana
părţilor, precum şi în ce mod a luat cunoştinţă despre cele declarate.";
-Art. 327 alin. 1: „Instanţa
trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 şi 325, care se aplică în
mod corespunzător.
După ce martorului i s-au pus întrebări de instanţă
şi de procuror, el este întrebat de partea care l-a propus şi apoi de celelalte
părţi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că din perspectiva nemulţumirilor avansate de autorul excepţiei se
desprinde concluzia existenţei unei cauze de inadmisibilitate, deoarece ceea ce
se critică nu constă în contrarietatea reglementării cu dispoziţiile sau
principiile Legii fundamentale, ci în redactarea incompletă a prevederilor art.
72 alin. 2 şi ale art. 86 alin. 2 din Codul de procedură penală, care nu prevăd
posibilitatea pentru partea vătămată de a adresa în mod nemijlocit, în cursul
urmăririi penale, întrebări învinuitului ori martorului audiat de organul de
cercetare penală. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea
Constituţională se pronunţă [...], fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. 2 raportat la art. 323
alin. 2 şi 3 şi art. 86 alin. 2 raportat la art. 327 alin. 1, toate din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Tache în Dosarul nr.
7.443/300/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.
PREŞEDINTE,
Acsinte Gaspar
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru