1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Gabriel Zanfir în Dosarul nr. 10.840/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.693D/2015.2. Dezbaterile au avut loc la data de 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 22 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 10.840/302/2015, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 204 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Gabriel Zanfir într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale, întrucât creează pârâtului o situaţie defavorabilă prin raportarea la cea a reclamantului, având în vedere că primul nu poate să îşi întregească/să îşi modifice/să îşi completeze apărările din întâmpinare până la acelaşi moment procesual, respectiv până la primul termen la care este legal citat. Pârâtul îşi poate face apărările în fapt şi în drept doar în termenul de 25 de zile de la data primirii cererii de chemare în judecată.5. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii.8. Noul Cod de procedură civilă a avut drept scop crearea, în materia procesual civilă, a unui cadru legislativ modern care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public. Dispoziţiile noului cod urmăresc să răspundă unor deziderate actuale, precum accesul justiţiabililor la mijloace şi forme procedurale mai simple şi accesibile, dar şi accelerarea procedurii, inclusiv în faza executării silite.9. Reiterând poziţiile exprimate în doctrină, Guvernul arată că sunt două termene diferite până la care pârâtul trebuie să depună întâmpinare, unul pentru întâmpinare la cererea iniţială şi altul pentru întâmpinarea la cererea modificatoare, iar reclamantul nu poate reproşa instanţei prelungirea momentului la care este fixat primul termen de judecată, de vreme ce această situaţie este provocată chiar de el. Numai în măsura în care pârâtul este prezent şi declară că nu doreşte amânarea judecăţii pentru a lua la cunoştinţă de cererea modificată în termen şi a depune întâmpinare nu se acordă termen. În caz contrar, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de către reclamant la dosarul cauzei. Se va proceda în acelaşi mod şi dacă modificarea nu a fost făcută în termen, părţile trebuind să îşi exprime acordul/refuzul prin întâmpinare, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de către reclamant la dosarul cauzei.10. Aşadar, pârâtul are posibilitatea de a-şi pregăti apărările împotriva noilor elemente modificatoare ale cererii iniţiale, întrucât cererea modificată i se comunică în vederea formulării întâmpinării. Mai mult, în ipoteza prevăzută la art. 204 alin. (3) din Codul de procedură civilă, orice modificare făcută după primul termen la care reclamantul este legal citat nu poate fi primită decât cu acordul expres al tuturor părţilor.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 204 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul cuprins: „(1) Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.(2) Cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când:1. se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii; 2. reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii; 3. se solicită contravaloarea obiectului cererii, pierdut sau pierit în cursul procesului; 4. se înlocuieşte o cerere în constatare printr-o cerere în realizarea dreptului sau invers, atunci când cererea în constatare este admisibilă. (3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părţilor."14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în faţa legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei porneşte de la o premisă eronată: aceea potrivit căreia, indiferent dacă reclamantul îşi modifică sau nu cererea de chemare în judecată, pârâtul nu are la dispoziţie decât 25 zile pentru formularea întâmpinării, termen care curge de la data primirii cererii de chemare în judecată. Or, din analiza coroborată a prevederilor art. 201 alin. (1) cu ale art. 204 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă faptul că în cazul în care reclamantul îşi modifică cererea de chemare în judecată, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancţiunea decăderii, va fi depusă cu cel puţin 10 zile înaintea termenului fixat. Aşadar, pârâtul are la dispoziţie un nou termen în care să formuleze o nouă întâmpinare, în condiţiile în care reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată. Curtea mai reţine că, potrivit art. 204 alin. (3), numai în măsura în care pârâtul este prezent şi declară că nu doreşte amânarea judecăţii pentru a lua la cunoştinţă de cererea modificată în termen şi a depune întâmpinare nu se acordă termen. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege. Legiuitorul are o marjă largă de apreciere în acest domeniu şi a folosit această marjă de apreciere pentru a configura desfăşurarea procesului în condiţii care să asigure celeritatea acestuia, dar şi respectarea drepturilor procesuale ale părţilor. 16. Curtea mai reţine că principiul egalităţii armelor constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil care urmăreşte crearea unui just echilibru procesual între părţile aflate într-un litigiu. Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul egalităţii armelor, întrucât acest principiu nu presupune o egalitate formală, în sensul reglementării unor proceduri identice indiferent de statutul juridic sau calitatea procesuală a părţilor, ci o egalitate materială, în sensul că prin procedurile, chiar diferit reglementate, să se ajungă la echitate procesuală între părţi, cu alte cuvinte să se ajungă la o egalitate de rezultat (a se vedea Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 19). De asemenea, cu privire la noţiunile de egalitate materială şi formală, Curtea face trimitere la jurisprudenţa sa, respectiv Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, Decizia nr. 85 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 19 aprilie 2013, Decizia nr. 524 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 3 februarie 2014, Decizia nr. 542 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 11 decembrie 2014, paragraful 30, Decizia nr. 27 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 25 martie 2015, paragraful 17, Decizia nr. 45 din 17 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 27 mai 2015, paragraful 18, Decizia nr. 576 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, paragraful 17). 17. Aşadar, Curtea constată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi nici pe cele ale art. 124 alin. (2), critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate neputând fi reţinută. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Gabriel Zanfir în Dosarul nr. 10.840/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 204 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016. PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae