Decizia Nr.547 din 15.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 336 alin. (1) din Codul penal
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 901 din 11 decembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Daniela Ramona Mariţiu	- magistrat-asistent

1. Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Weiss Walter în Dosarul nr. 4.086/306/2013 al Judecătoriei Sibiu. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 384D/2014.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:3. Prin Încheierea din data de 16 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.086/306/2013, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Weiss Walter cu ocazia soluţionării unei cauze penale.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 22, art. 29, art. 31, art. 34, art. 49 şi art. 124 şi celor convenţionale ale art. 6. Susţine că nu există o cercetare ştiinţifică realizată de către stat prin care să se stabilească rezistenţa psihică şi comportamentală a fiecărui individ în cazul consumului de alcool. Astfel, având în vedere că oamenii reacţionează diferit la alcool, nu se poate vorbi de o egalitate în drepturi. Totodată, dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale deoarece statul comercializează alcoolul şi îmbolnăveşte psihic un anumit contingent din populaţie sau direcţionează persoane spre comportamente deviante.5. Judecătoria Sibiu apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.7. Avocatul Poporului arată că, în realitate, autorul excepţiei îşi exprimă nemulţumirea faţă de incriminarea ca infracţiune a faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe. Apreciază că incriminarea faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe reprezintă o măsură de ordin legislativ menită să asigure protejarea vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice a persoanelor, în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 22 din Constituţie. În speţă, dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să împiedice aplicarea efectivă a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, cuprins în art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, textele legale criticate aplicându-se tuturor subiectelor de drept care se află în situaţia stabilită de ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare. Prevederile art. 21, art. 29, art. 34, art. 49 şi art. 124 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând Încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 336 alin. (1) din Codul penal. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, iar Codul penal a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009. Dispoziţiile art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au fost abrogate prin art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:

– Art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.“;

– Art. 336 alin. (1) din Codul penal: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.“11. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 referitor la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 29 referitor la libertatea conştiinţei, art. 31 referitor la dreptul la informaţie, art. 34 referitor la dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 49 referitor la protecţia copiilor şi a tinerilor şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, în realitate, face doar afirmaţii referitoare la implicarea statului în producerea şi comercializarea produselor alcoolice, indicând anumite prevederi constituţionale fără să arate însă în ce constă contrarietatea acestora cu textele de lege criticate. 13. În aceste condiţii Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a constatat existenţa unei anumite structuri inerente şi intrinseci oricărei excepţii de neconstituţionalitate, care cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. 14. Curtea a observat că, indiscutabil, primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituţional, fie menţionării conţinutului său normativ, iar cel de-al doilea, indicării textului sau principiului constituţional pretins încălcat şi că, în condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. În aceste condiţii, Curtea a constatat că, în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere deci că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente menţionate. 15. Însă Curtea a statuat că, dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, va respinge excepţia ca inadmisibilă, deoarece este contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Curtea a precizat că aceeaşi soluţie va fi urmată şi în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens s-a reţinut că instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»“. 16. Cum, în prezenta cauză, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a procedat la simpla enumerare a dispoziţiilor legale criticate şi la enumerarea normelor constituţionale pretins încălcate, fără a prezenta motive sau argumente în susţinerea excepţiei, şi cum, din această formulare a excepţiei, Curtea constată că nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituţionalitate, datorită lipsei legăturii dintre prevederile legale şi normele constituţionale invocate, potrivit celor reţinute prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 anterior menţionată, va respinge excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Weiss Walter în Dosarul nr. 4.086/306/2013 al Judecătoriei Sibiu. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sibiu şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu