DECIZIE Nr.
542 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 461 din 9 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Măria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Margot Munteanu în
Dosarul nr. 2.687/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, prin
avocat G.G. Florescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul părţii
prezente solicită admiterea excepţiei, pentru aceleaşi motive pe care le-a
invocat în faţa instanţei de judecată. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.687/299/2005, Tribunalul Bucureşti- Secţia a V-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Margot Munteanu într-un proces civil de evacuare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât stabilesc
două categorii de cetăţeni, pe de o parte, cetăţeni cu drepturi depline al
căror drept de proprietate se bazează pe dispoziţiile art. 480 din Codul civil,
iar pe de altă parte, se situează cetăţenii al căror drept de proprietate este
limitat prin dispoziţia de restituire în natură a imobilului, emisă de primar, dispoziţie care este un act
administrativ unilateral. Autorul excepţiei mai susţine că dreptul de proprietate
şi dovada acestuia sunt reglementate de Codul civil, care este o lege organică,
în timp ce Legea nr. 10/2001, ce reglementează numai restituirea imobilelor
preluate abuziv, este o lege ordinară.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor
constituţionale. In acest sens, arată că Legea nr. 10/2001, fiind o lege
specială, acordă deciziei sau dispoziţiei de restituire în natură a unui
imobil, emisă de primar, valoarea juridică a unui titlu de proprietate ce poate
fi cenzurat în justiţie pe calea unei contestaţii. De aceea, persoana care
beneficiază de o decizie de restituire în natură a unui imobil, emisă de
primar, nu este privilegiată faţă de persoana care la rândul său deţine un alt
titlu de proprietate prevăzut de legea civilă.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
excepţia neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât Legea nr. 10/2001
este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul
a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveşte
situaţia juridică a imobilelor preluate abuziv.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie art. 25 alin. (4) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -
22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005,
având următoarea redactare: „Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a
restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei
îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi
constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea
formalităţilor de publicitate imobiliară."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, coroborat cu
art. 13 privind limba oficială, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (2) privind dreptul de
proprietate privată şi art. 73 referitor la categoriile de legi. Este invocată,
de asemenea, încălcarea prevederilor primului Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, asupra constituţionalităţii prevederilor art. 25 alin. (4) din
Legea nr. 10/2001, s-a mai pronunţat într-o altă cauză cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 739 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, Curtea a statuat că Legea nr. 10/2001
este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul
a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveşte
situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu
valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989. Soluţia de restituire a acestor imobile este
rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază dreptul pe care acesta îl are
în a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislaţia trecută cu
privire la dreptul de proprietate privată. De aceea, legiuitorul a instituit o
procedură administrativă obligatorie pentru obţinerea reparaţiilor în natură
sau prin echivalent şi care permite controlul judecătoresc asupra actelor emise în cadrul acestei proceduri.
Considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile
şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 13 din
Constituţie, referitor la limba oficială, Curtea constată că acest text nu este
incident în cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Margot Munteanu în Dosarul nr. 2.687/299/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Măria Bratu