DECIZIE Nr. 536 din 31 mai
2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitilor art. 616 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 554 din 14 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 616 din Codul civil, excepţie invocată de Riza Fila în
Dosarul nr. 7.188/215/2006 (număr în format vechi 1.142/C/2006) al Judecătoriei
Craiova - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2007,
pronunţată în Dosarul nr. 7.188/215/2006 (număr în format vechi 1.142/C/2006), Judecătoria
Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 616 din Codul civil.
Excepţia a fost ridicată de Riza Fila
într-o cauză având ca obiect acţiunea civilă privind acordarea unei servituti
de trecere.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prin instituirea unei servituti de trecere se creează o
inegalitate între proprietarul fondului dominant şi proprietarul fondului
aservit, ceea ce contravine dreptului de proprietate garantat de Constituţie.
De asemenea, se susţine că servitutea de trecere pe terenul proprietatea altei
persoane conduce la o „veritabilă expropriere" a fondului aservit, care
„devine practic inutilizabil" de către proprietarul său.
Judecătoria Craiova - Secţia civilă apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece servitutea
legală reprezintă o îngrădire legală a dreptului de proprietate, în deplin
acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua,
potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite
de lege.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră că
prevederile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
instituirea unei servituti de trecere este în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale referitoare la conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate, iar, pe de altă parte, reglementarea legală a condiţiilor în care
se poate institui dreptul de servitute nu echivalează cu o expropriere. In
opinia sa, dispoziţiile art. 27 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 616 din Codul
civil, potrivit cărora „Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are
nicio ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său
pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporţie cu
pagubele ce s-ar putea ocaziona."
Autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a
autorităţilor publice, art. 27 - Inviolabilitatea domiciliului şi art. 44 alin.
(1) şi (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de
proprietate şi a proprietăţii private, în mod egal, indiferent de titular,
precum şi alin. (3) privind exproprierea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că
invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în
faţa legii şi a autorităţilor publice, prin inegalitatea creată între
proprietarul fondului dominant şi proprietarul fondului asupra căruia s-a
instituit o servitute de trecere, este neîntemeiată.
Dreptul de servitute este un drept real imobiliar, dezmembrământ al
dreptului de proprietate, care presupune prin natura sa imposibilitatea
exercitării dreptului de proprietate în deplinătatea atributelor sale,
proprietarul fondului asupra căruia se exercită servitutea fiind obligat să
permită folosirea bunului imobil aservit. Prin urmare, cei doi proprietari se
află în situaţii juridice obiectiv diferite, astfel încât este justificată
instituirea unui tratament juridic diferit în ceea ce priveşte exercitarea
dreptului de proprietate.
Mai mult, dreptul de servitute reprezintă o limitare legală a
dreptului de proprietate, permisă de dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului
de proprietate sunt stabilite de lege. Aşadar, legiuitorul este competent să
stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, instituind anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia,
în aşa fel încât să nu interfereze cu interesele generale sau cu interesele
particulare ale altor subiecte de drept.
Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 44 alin. (3) privind exproprierea, Curtea constată că reglementarea legală
a condiţiilor în care se poate institui servitutea de trecere în favoarea unui
proprietar al cărui teren sau construcţie nu are ieşire la calea publică nu
echivalează cu o expropriere a proprietarului fondului aservit.
Dispoziţiile art. 27 referitoare la inviolabilitatea domiciliului
nu au incidenţă în cauză.
De altfel, Curtea constată că prevederile art. 616 din Codul civil
au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare şi la
dispoziţiile art. 44 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală. Prin Decizia nr. 166
din 27 februarie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 26 martie 2007, Curtea a respins excepţia ca
neîntemeiată, soluţie valabilă şi în prezenta cauză, neexistând elemente noi de
natură a determina schimbarea jurisprudenţei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616
din Codul civil, excepţie invocată de Riza Fila în Dosarul nr. 7.188/215/2006
(număr în format vechii 1.142/C/2006) al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie