DECIZIE Nr.
535 din 27 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4) si art. 81 alin. (1)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe
drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 666 din 2 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) şi art. 81 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, excepţie ridicată de Florin George Niţă în Dosarul nr.
2.704/P/2005 al Tribunalului Dolj - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 1 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.704/P/2005, Tribunalul Dolj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) şi art. 81 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, excepţie ridicată de Florin
George Niţă în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 „cuprinde
dispoziţii represive specifice unui sistem politico-juridic şi economic
totalitar [...], dispoziţii incompatibile cu drepturile şi libertăţile
cetăţenilor unei ţări democratice [...]." Se arată, totodată, că aceste
prevederi legale nu îndeplinesc „condiţiile calitative de accesibilitate şi
previzibilitate." Referitor la art. 81 alin. (1) din acelaşi act normativ,
se susţine că încalcă principiul egalităţii în drepturi şi dispoziţiile
constituţionale privitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi.
Tribunalul Dolj - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile din Legea
fundamentală invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră,
de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconsti-tuţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 alin. (4) şi art. 81
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, având
următorul cuprins:
- art. 79 alin. (4): „Refuzul,
împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un
autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea
stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante
ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat
se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. ";
- art. 81 alin. (1): „Părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei ori a
procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, precum şi modificarea
sau ştergerea urmelor accidentului de către conducătorul oricărui vehicul
angajat într-un accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat uciderea
sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane
ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni se pedepsesc cu
închisoare de la 2 la 7 ani."
In motivarea excepţiei se invocă prevederile
constituţionale cuprinse în: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22
referitoare la dreptul persoanei la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică,
respectiv potrivit cărora nimeni nu poate fi supus torturii sau unui tratament
inuman ori degradant, art. 23 privind libertatea individuală şi art. 53
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Se invocă, de asemenea, încălcarea dispoziţiilor din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cuprinse în: art. 1
(obligaţia de a respecta drepturile omului), art. 7 (legalitatea pedepsei),
art. 17 (interzicerea abuzului de drept) şi art. 18 (limitarea folosirii
restrângerii drepturilor), cu raportare la art. 20 din Legea fundamentală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea reţine următoarele:
I. In ceea ce priveşte
constituţionalitatea art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 456 din 28 octombrie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005, şi prin Decizia nr. 493 din 29
septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 31 octombrie 2005, Curtea a statuat, pentru
considerentele acolo reţinute, că acest text de lege
nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2)
referitoare la dreptul persoanei la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică,
respectiv potrivit cărora nimeni nu poate fi supus torturii sau unui tratament
inuman ori degradant, ale art. 23 alin. (11) ce consacră prezumţia de
nevinovăţie şi ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi. Intrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură să determine schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate de Curte în
deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cauza Duriez-Costes contra Franţei din 2000, Curtea de la Strasbourg a reamintit jurisprudenţa
Comisiei (Decizia X contra Olandei din 1978), în care s-a statuat că obligaţia unui conducător auto,
bănuit de a fi în stare de ebrietate, de a se supune unor analize ale sângelui
nu este contrară prezumţiei de nevinovăţie.
Cât priveşte pretinsa încălcare, prin art. 79 alin. (4)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, a principiului egalităţii
în drepturi, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, textul de lege
criticat fiind aplicabil, fără nici o discriminare, tuturor persoanelor care
săvârşesc fapta prevăzută în ipoteza normei criticate.
De asemenea, întrucât acest text de lege oferă
suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să
înţeleagă care sunt faptele incriminate de legiuitor, nu se poate reţine nici
susţinerea în sensul că art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 nu ar îndeplini cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate
impuse de dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, privind legalitatea pedepsei.
Curtea nu poate reţine nici încălcarea art. 18 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor. Potrivit celor statuate
în jurisprudenţa menţionată, textul ce face obiectul excepţiei are ca
finalitate tocmai apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, a vieţii,
a integrităţii corporale şi a sănătăţii, precum şi a altor importante valori
angajate în traficul rutier, fiind de natură a-l proteja chiar pe conducătorul
auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii
alcoolemiei. Or, în absenţa incriminării cuprinse în aceste dispoziţii,
conducătorul auto ar putea deveni nu numai autor al unor infracţiuni mult mai
grave, dar chiar propria sa victimă.
Intrucât art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 nu încalcă niciunul dintre drepturile fundamentale la
care se face referire în motivarea excepţiei, rezultă că este neîntemeiată şi
critica sa în raport de prevederile art. 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră obligaţia de a
respecta drepturile omului.
Referitor la art. 17 din
Convenţie, privind interzicerea abuzului de drept, invocat de asemenea în
motivarea excepţiei, se constată că nu are relevanţă în soluţionarea acesteia.
II. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 81 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,
Curtea constată că acestea nu contravin principiului egalităţii în drepturi,
întrucât sunt aplicabile, fără privilegii sau discriminări, tuturor cetăţenilor
aflaţi în ipoteza normei legale. Totodată, acest text de lege nu restrânge
exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, critica sa în raport de
dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală fiind, prin urmare, neîntemeiată.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 79 alin. (4) şi art. 81 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Florin George Niţă în Dosarul nr. 2.704/P/2005 al Tribunalului Dolj
- Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta