DECIZIE Nr.
533 din 31 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 364 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 416 din 21 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mittal Steel" - S.A. din
Galaţi în Dosarul nr. 7.706/44/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, precum şi din oficiu în Dosarul nr. 4.679/44/2006 al
aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
avocat, precum şi partea Societatea Comercială „Dunarom Trading Company" -
S.R.L. din Galaţi, prin avocat. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
Dosarului nr. 271 D/2007 la Dosarul nr. 247 D/2007, care a fost primul
înregistrat, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate
este identic.
Autorul excepţiei, precum şi reprezentantul Societăţii
Comerciale „Dunarom Trading Company" - S.R.L. din Galaţi sunt de acord cu
conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea celor două dosare.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul autorului
excepţiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. Expune, pe
larg, motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de fond şi
depune concluzii scrise.
Reprezentantul Societăţii Comerciale „Dunarom Trading
Company" - S.R.L. din Galaţi solicită respingerea excepţiei ca
neîntemeiată şi depune concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor,
reţine următoarele:
Prin încheierile din 31 ianuarie 2007 şi 12 februarie
2007, pronunţate în dosarele nr. 7.706/44/2005 şi nr. 4.679/44/2006, Curtea de Apel Alba Galaţi - Secţia
comercială, maritimă şi fluvială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 364 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Mittal Steel" - S.A. din Galaţi, precum şi de instanţă din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei
acţiuni în anulare a unei hotărâri arbitrale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 364 din Codul de
procedură civilă încalcă, în ordinea invocării lor, prevederile constituţionale
ale art. 125, art. 21, art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 124 alin. (2),
deoarece „permit tribunalelor arbitrale să facă justiţie, fără să fie instanţe
judecătoreşti şi fără să fie stabilite de lege, ci numai prin convenţia
părţilor, hotărârea arbitrală nefiind supusă controlului judecătoresc asupra
tuturor aspectelor cauzei". Astfel, dispoziţiile legale a căror
neconstituţionalitate se invocă reprezintă „constituirea unei justiţii
paralele". In consecinţă, „instanţa de judecată nu exercită un control de
plină jurisdicţie asupra cauzelor soluţionate de tribunalele arbitrale. In
felul acesta se împiedică accesul liber la justiţie consacrat de art. 21 din
Constituţie, text care sancţionează instituirea oricăror filtre pentru accesul
la instanţele judecătoreşti".
De asemenea, instanţa de judecată susţine, în esenţă,
că dispoziţiile art. 364 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile
constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 126 alin. (1),
„în măsura în care interzic ca acţiunea în anulare să privească toate aspectele
de fapt şi de drept ale conflictului soluţionat printr-o hotărâre arbitrală,
precum şi în măsura în care interzic instanţelor judecătoreşti să fie sesizate
ca instanţe de fond de către partea nemulţumită de hotărârea arbitrală".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul arată că
instanţa arbitrală reprezintă o alternativă oferită părţilor la procedura
dreptului comun, la care pot apela fără nici o restricţie, arbitrajul fiind o
opţiune, iar nu o obligaţie. Procedura arbitrajului lasă la latitudinea
părţilor multe dintre aspectele procedurale şi oferă o mai mare libertate
decizionala decât în cazul desfăşurării procesului la instanţele judecătoreşti.
Nu se poate pune deci problema încălcării drepturilor consacrate în
Constituţie, atât timp cât părţile sunt cele care decid prin convenţia
arbitrală cu privire la modalitatea de soluţionare a litigiului.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. ale (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 364 din Codul de procedură civilă, conform cărora:
„Hotărârea arbitrată poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare
pentru unul din următoarele motive:
a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe
calea arbitrajului;
b) tribunalul arbitrai a soluţionat litigiul fără
să existe o convenţie arbitrată sau în temeiul unei convenţii nule sau
inoperante;
c) tribunalul arbitrai nu a fost constituit în
conformitate cu convenţia arbitrată;
d) partea a lipsit la termenul când au avut loc
dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;
e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea
termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533;
f) tribunalul arbitrai s-a pronunţat asupra unor
lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
g) hotărârea arbitrala nu cuprinde dispozitivul şi
motivele, nu arată data şi locul pronunţării, nu este semnată de arbitri;
h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde
dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire;
i) hotărârea arbitrala încalcă ordinea publică,
bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2)
privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la
justiţie, art. 124 alin. (2) privitoare la înfăptuirea justiţiei, art. 125
privind statutul judecătorilor şi art. 126 alin. (1) privind instanţele
judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că arbitrajul constituie o excepţie de la principiul potrivit căruia
înfăptuirea justiţiei se realizează prin instanţele judecătoreşti şi reprezintă
acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparţială, mai
rapidă şi mai puţin formală, confidenţială, finalizată prin hotărâri
susceptibile de executare silită.
Arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit
convenţiei arbitrale încheiate între părţi, cu respectarea principiului
libertăţii de voinţă a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice, a bunelor moravuri, precum şi a
dispoziţiilor imperative ale legii, aşa cum prevede art. 341 din Codul de
procedură civilă. Prin urmare, părţile pot stabili, prin convenţia arbitrala
sau printr-un act adiţional încheiat ulterior, normele privind constituirea
tribunalului arbitrai, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi
locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitrai trebuie să
le urmeze în judecarea litigiului şi, în general, orice alte norme privind buna
desfăşurare a arbitrajului. In cazul în care părţile nu au convenit asupra unor
asemenea norme, tribunalul arbitrai va putea reglementa procedura ce urmează să
fie aplicată.
Aşa fiind, Curtea observă că incidenţa dispoziţiilor
legale criticate este subsecventă acordului de voinţă intervenit între părţile
care au încheiat convenţia arbitrala şi care au optat pentru soluţionarea
litigiului de către un tribunal arbitrai. Imprejurarea că autorul excepţiei a
achiesat la soluţionarea litigiului pe această cale, deşi cunoştea sau ar fi
trebuit să cunoască dispoziţiile legale referitoare la judecarea litigiului de
o asemenea instituţie, precum şi consecinţele juridice ale aplicării lor, nu îl
îndreptăţeşte să se prevaleze de necunoaşterea legii, şi deci lipseşte de temei
critica reglementării în cauză.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor
constituţionale care nu permit înfăptuirea justiţiei decât prin instanţele
judecătoreşti, Curtea constată că instanţele de arbitraj comercial nu întrunesc
trăsăturile caracteristice instanţelor extraordinare, întrucât procedura urmată
de acestea nu încalcă şi nici nu restrânge drepturile procesuale ale părţilor
prevăzute în Codul de procedură civilă şi nici alte drepturi sau libertăţi ale
acestora. De asemenea, Curtea reţine că însăşi Constituţia, în art. 146 lit.
d), recunoaşte existenţa instanţelor de arbitraj comercial, precizând că
excepţiile de neconstituţionalitate pot fi ridicate şi în faţa acestor
instanţe, pe lângă cele judecătoreşti.
Referitor la pretinsa încălcare
a prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea constată că în faţa instanţei
arbitrale cauza dedusă judecăţii este analizată sub toate aspectele invocate de
părţi, accesul liber la justiţie nefiind nicidecum împiedicat de vreme ce
există posibilitatea promovării acţiunii în anulare care reprezintă o
modalitate de control judiciar (şi deci de acces la justiţie) prevăzută de
lege.
In sensul celor arătate, Curtea Constituţională s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, ale cărei considerente îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 364 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Mittal Steel" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr.
7.706/44/2005 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi
fluvială, precum şi din oficiu în Dosarul nr. 4.679/44/2006 al aceleiaşi
instanţe.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu