DECIZIE Nr.
532 din 27 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice,
precum si a dispozitiilor art. 83 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 685 din 10 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
precum şi a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Attila
Botoş în Dosarul nr. 8.674/2005 al Tribunalului Cluj - Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, precizând mai întâi
că din modul în care este argumentată excepţia rezultă că obiectul acesteia îl
constituie, cât priveşte art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002, dispoziţiile alin. (4) ale acestui articol, iar nu cele ale alin.
(1), pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, cu referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 8.674/2005, Tribunalul Cluj -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
precum şi a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Attila Botoş în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în ceea ce priveşte art. 79 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, că obligarea conducătorului unui
autovehicul, suspectat că se află în stare de ebrietate, de a se supune, sub
sancţiune penală, recoltării
probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este contrară prevederilor
constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei
la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, potrivit cărora nimeni nu poate
fi supus torturii sau unui tratament inuman ori degradant. Această obligare a
conducătorului de autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice
constituie, în opinia autorului excepţiei, o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie,
consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituţie, respectiv de art. 11 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de art. 14 pct. 2 din Pactul
internaţional privind drepturile civile şi politice, întrucât „obligă pur şi
simplu cetăţeanul să contribuie la punerea lui sub acuzare". De asemenea,
aceleaşi dispoziţii legale sunt considerate contrare şi art. 53 alin. (1) din
Legea fundamentală, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Autorul excepţiei susţine că art. 83 din Codul penal
încalcă principiul neretroactivităţii legii penale, precum şi principiul
legalităţii pedepsei, deoarece „obligă instanţa de judecată" să îi aplice
o pedeapsă cu executarea în regim de detenţie, cu toate că anterior legea a dat
posibilitatea să i se aplice acestuia o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a
executării.
Tribunalul Cluj - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală
invocate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, cât priveşte art. 79 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, alin. (1) al acestui articol,
care incriminează fapta constând în conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de
peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentraţie ce depăşeşte 0,40 mg/l
alcool pur în aerul expirat sau care se află sub influenţa unor substanţe ori
produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora. Din examinarea
susţinerilor autorului excepţiei se constată însă că acesta critică, în
realitate, prevederile alin. (4) al art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, potrivit
cărora „Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe
drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor
biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau
substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau
testării aerului expirat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani". Se
susţine în acest sens că obligarea conducătorului unui autovehicul, suspectat
că se află în stare de ebrietate, de a se supune, sub sancţiune penală,
recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, este contrară
prevederilor constituţionale şi din actele internaţionale invocate.
Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 958
din 28 decembrie 2002, mai sus citate, precum şi a dispoziţiilor art. 83 din
Codul penal, acest din urmă text de lege având următorul cuprins:
„Dacă în cursul termenului de încercare cel
condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o
condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă
suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu
se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă
infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de
încercare.
Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din
culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar
dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei. In acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.
La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită
după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul
prevăzut de lege pentru recidivă."
In motivarea criticii de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 195/2002 se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 22 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul persoanei la viaţă şi la
integritatea fizică şi psihică, respectiv potrivit cărora nimeni nu poate fi
supus torturii sau unui tratament inuman ori degradant, ale art. 23 alin. (11)
privitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 53 referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se invocă, de
asemenea, încălcarea art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi
a art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi
politice, privind prezumţia de nevinovăţie, cu raportare la art. 20 din Legea
fundamentală.
Art. 83 din Codul penal este criticat în raport cu
prevederile Legii fundamentale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind
neretroactivitatea legii şi în art. 23 alin. (12) care consacră principiul
legalităţii pedepsei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. In ceea ce priveşte
dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 criticate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, în raport cu aceleaşi
prevederi constituţionale şi din acte internaţionale invocate în prezenta cauză
şi cu o motivare similară. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 493 din 29
septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 31 octombrie 2005, Curtea a statuat, pentru
considerentele acolo reţinute, că art. 79 alin. (4)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu contravine dispoziţiilor
constituţionale ale art. 22 alin. (1) şi (2), ale art. 23 alin. (11) şi ale art. 53 alin. (1). In ceea ce
priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, cu
referire la prevederile art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului şi ale art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice, Curtea a reţinut, în considerentele aceleiaşi decizii, că,
întrucât textul de lege criticat nu contravine principiului constituţional al
prezumţiei de nevinovăţie, nu se pune problema încălcării celor două texte din
documentele internaţionale menţionate şi, pe cale de consecinţă, nici a
incidenţei art. 20 din Constituţie.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia
menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
II. Referitor la susţinerile de
neconstituţionalitate ale art. 83 din Codul penal, Curtea constată că acesta nu
conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu face nicio
precizare în legătură cu aplicarea în timp a dispoziţiilor pe care le cuprinde,
astfel că nu poate reţine că ar aduce atingere principiului neretroactivităţii
legii.
De asemenea, Curtea nu poate reţine nici încălcarea,
prin art. 83 din Codul penal, a dispoziţiilor art. 23 alin. (12) din
Constituţie, care consacră legalitatea pedepsei, întrucât revocarea suspendării
condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni este
stabilită prin lege, în temeiul prerogativelor conferite legiuitorului de
dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora „competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege".
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6)
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 79 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a dispoziţiilor
art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Attila Botoş în Dosarul nr.
8.674/2005 al Tribunalului Cluj - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta