DECIZIE Nr.
532 din 27 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (5) si ale art. 10 alin. (2)
ultima teza din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de
plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 431 din 28 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2)
ultima teză din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Ludofin Păcurar în Dosarul nr. 128/226/2009 al
Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 128/226/2009, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2)
ultima teză din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată.
Excepţia a fost ridicată de Ludofin Păcurar într-un
dosar având ca obiect o somaţie de plată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că, în forma aprobată iniţial de Legea nr.
295/2002, art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 acorda
debitorului dreptul să atace cu recurs hotărârea de respingere a cererii în
anulare. Art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 a suprimat dreptul la recurs
dispunând că hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este
irevocabilă. Suprimarea dreptului de recurs, prin această dispoziţie reprodusă
de art. 8 alin. (5) din ordonanţă, încalcă prevederile constituţionale ale art.
16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 24. Art. 129 din ordonanţă
încalcă dreptul folosirii căilor de atac de către debitor, pentru că cererea în
anulare nu se judecă potrivit procedurii de judecată a apelului sau a
recursului şi nici cele privitoare la cazurile de revizuire sau contestaţie în
anulare, astfel că cererea în anulare nu este o cale de atac. Ceea ce face ca
ordonanţa să fie neconstituţională este faptul că împiedică folosirea căilor de
atac prevăzute de lege.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că dispoziţiile
legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) ultima teză
din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie
2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul conţinut:
-Art. 8 alin. (5): „Hotărârea prin care a fost
respinsă cererea în anulare este irevocabilă.";
- Art. 10 alin. (2): „Prin contestaţia la executare
debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu
excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare
împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3)
privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare
şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, prin
raportare la critici asemănătoare, prin numeroase decizii, constatând că sunt
constituţionale.
Astfel, de exemplu, Curtea s-a mai pronunţat cu privire
la dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006. Cu
această ocazie, Curtea a constatat că procedura somaţiei de plată, reglementată
prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială în materia
executării creanţelor, iar legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa
procedura de judecată, conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie,
potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de
judecată sunt prevăzute numai prin lege", evident cu condiţia ca nicio
normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale. Cu
privire la dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001,
Curtea s-a mai pronunţat, de altfel, prin Decizia nr. 447 din 26 octombrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5
ianuarie 2005, prilej cu care a constatat conformitatea textului în cauză cu
Legea fundamentală, stabilind că specificul domeniului supus reglementării a
impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun. Chiar dacă
cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridică proprie, iar
hotărârea de respingere a acesteia este irevocabilă, dispoziţiile legale
criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie,
potrivit cărora căile de atac se exercită „în condiţiile legii".
Referitor la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, Curtea s-a
mai pronunţat prin Decizia nr. 486 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008. Astfel, Curtea a
constatat că teza întâi a art. 10 alin. (2) permite debitorului invocarea, prin
contestaţia la executare, şi a unor apărări de fond împotriva titlului
executoriu, iar teza a doua a aceluiaşi alineat exceptează de la exerciţiul
acestui drept debitorul care a formulat o cerere în anulare împotriva
ordonanţei de admitere a cererii creditorului. Conform prevederilor art. 8 din
aceeaşi ordonanţă, împotriva ordonanţei cu somaţia de plată, emisă de judecător,
debitorul poate formula cerere în anulare la instanţa competentă pentru
judecarea cauzei în primă instanţă, care va putea anula ordonanţa, situaţie în
care, la cererea creditorului, se va proceda la judecarea în fond a cauzei, în
condiţiile dreptului comun. Din conţinutul acestor dispoziţii legale nu rezultă
nicio îngrădire a accesului liber la justiţie pentru niciuna dintre părţile
litigante. Debitorul nemulţumit de ordonanţa cu somaţia de plată poate formula
o cerere în anulare, la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în
primă instanţă. El poate, de asemenea, formula contestaţie la executare
împotriva titlului executoriu, în cadrul căreia are dreptul să invoce şi
apărări de fond, dacă nu şi-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare
împotriva ordonanţei cu somaţia de plată. Excepţia prevăzută în art. 10 alin.
(2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 este justificată, întrucât
aceasta are în vedere situaţia în care, în lipsa cererii în anulare, debitorul
nu a putut invoca apărările de fond.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 alin. (2) ultima teză din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Ludofin Păcurar în Dosarul nr. 128/226/2009 al Tribunalului Braşov
- Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 aprilie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae