Decizia Nr.532 din 22.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în Dosarul nr. 3.462/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 151D/2012.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 157D/2012, nr. 158D/2012, nr. 164D/2012, nr. 167D/2012-171D/2012, nr. 174D/2012, nr. 176D/2012-179D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 3.445/40/2011, nr. 3.639/40/2011, nr. 3.659/40/2011, nr. 3.679/40/2011, nr. 3.650/40/2011, nr. 3.629/40/2011, nr. 3.446/40/2011, nr. 3.479/40/2011, nr. 3.503/40/2011, nr. 3.486/40/2011, nr. 3.633/40/2011, nr. 3.657/40/2011 şi nr. 3.661/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 154D/2012, nr. 165D/2012, nr. 166D/2012, nr. 173D/2012, nr. 175D/2012 şi nr. 182D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată, din oficiu, de Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă în dosarele nr. 3.485/40/2011, nr. 3/40/2011, nr. 3.983/40/2011, nr. 992/40/2011*, nr. 3.498/40/2011 şi nr. 4.431/40/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor nr. 151D/2012, nr. 154D/2012, nr. 157D/2012, nr. 158D/2012, nr. 164D/2012 - nr. 171D/2012, nr. 173D/2012 - nr. 179D/2012 şi nr. 182D/2012.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 154D/2012, nr. 157D/2012, nr. 158D/2012, nr. 164D/2012 - nr. 171D/2012, nr. 173D/2012 - nr. 179D/2012 şi nr. 182D/2012 la Dosarul nr. 151D/2012, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.655/2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 10 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.485/40/2011, nr. 3/40/2011, nr. 3.498/40/2011 şi nr. 4.431/40/2011, încheierile din 16 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.462/40/2011, nr. 3.639/40/2011, nr. 3.659/40/2011, nr. 3.679/40/2011, nr. 3.650/40/2011, nr. 3.629/40/2011, nr. 3.446/40/2011, nr. 992/40/2011*, nr. 3.479/40/2011, nr. 3.503/40/2011, nr. 3.486/40/2011, nr. 3.633/40/2011 şi nr. 3.657/40/2011, încheierile din 22 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.445/40/2011 şi nr. 3.661/40/2011, precum şi prin Încheierea din 15 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.983/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia a I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, precum şi de Liga Sindicatelor din Învăţământ Botoşani în cauze având ca obiect litigii de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate încalcă grav dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestată, fără a exista vreuna din cauzele prevăzute de art. 53 din Constituţie. De asemenea, arată că, în schimbul diminuării drepturilor salariale potrivit dispoziţiilor legale criticate, nu se acordă despăgubiri proporţionale.Sunt invocate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 şi 23 octombrie 2007, pronunţate în cauzele Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei şi Cazacu împotriva Republicii Moldova. Aşa fiind, apreciază că reglementarea criticată contravine şi art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Totodată, apreciază că modul în care a fost promulgată Legea nr. 118/2010 contravine dispoziţiilor art. 147 alin. (2) din Constituţie, prevederilor art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi celor ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.În final arată că, deşi prevederile Legii nr. 118/2010 referitoare la diminuarea salariilor ar fi trebuit aplicate până la data de 31 decembrie 2010, legea criticată îşi produce efectele şi în prezent, întrucât calculul drepturilor salariale aferente anului 2011 are ca bază salariul brut din luna octombrie a anului 2010.În dosarele Curţii Constituţionale nr. 151D/2012, 157D/2012, 158D/2012, 164D/2012, 167D/2012, 168D/2012, 169D/2012, 170D/2012, 171D/2012, 174D/2012, 176D/2012, 177D/2012, 178D/2012 şi 179D/2012, Tribunalul Botoşani - Secţia I-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că Legea nr. 118/2010 este neconstituţională, în raport cu dispoziţiile art. 147 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 975/2010, din ale cărei considerente instanţa observă că Legea nr. 118/2010 nu putea să intre în vigoare la data de 3 iulie 2010, atât timp cât a fost înregistrată în termen legal o obiecţie de neconstituţionalitate. Aşa fiind, apreciază că prin nerespectarea termenelor şi condiţiilor impuse de Legea nr. 47/1992 a fost lipsită de substanţă forma de control de constituţionalitate a legilor înainte de promulgarea acestora, Legea nr. 118/2010 încălcând, astfel, atât dispoziţiile art. 146 din Constituţie, cât şi pe cele ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 16 din Legea fundamentală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că reglementarea criticată este constituţională, sens în care invocă şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că actul normativ criticat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, art. 16 alin. (2) potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 77 alin. (3) privind legiferarea, art. 136 alin. (1)-(5) privind proprietatea, art. 147 alin. (2) cu privire la deciziile Curţii Constituţionale şi art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană.Totodată, apreciază că acesta contravine şi prevederilor art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul de proprietate şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la protecţia proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, deşi potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, prevederile acestui act normativ au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, ele continuă să îşi producă efectele juridice în prezentele cauze, astfel încât, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.1. În ce priveşte criticile de natură extrinsecă, referitoare la neconstituţionalitatea procedurii de adoptare şi promulgare a Legii nr. 118/2010, şi anume la nerespectarea termenului pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale asupra unei legi anterior promulgării, prevăzut de art. 15 din Legea nr. 47/1992, prin Decizia nr. 256 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012, Curtea a reţinut că natura juridică a acestui termen este una de protecţie a titularilor dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii şi eludarea, în acest fel, a controlului de constituţionalitate a priori. Pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare şi-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituţionalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceştia să îşi fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituţie. Or, cu privire la viitoarea Lege nr. 118/2010, titularii dreptului de sesizare prevăzuţi la art. 146 lit. a) din Constituţie şi-au exercitat acest drept.Astfel, chiar dacă Preşedintele a promulgat legea criticată pentru neconstituţionalitate, aceştia aveau dreptul şi posibilitatea să sesizeze Curtea Constituţională în termenul de două zile prevăzut de lege cu privire la textele care au făcut obiectul reexaminării.Încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituţionalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigenţelor de ordin constituţional.Promulgarea este un act ulterior adoptării legii şi exterior voinţei emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituţionalitate în legătură cu acesta nu afectează constituţionalitatea extrinsecă a legii (a se vedea Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011).2. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea constată că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză.Astfel, prin decizia anterior menţionată şi Decizia nr. 259 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea a constatat că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea, însă, a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, această soluţie legislativă a fost determinată de apărarea «securităţii naţionale», noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului.Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, şi anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.“În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea a stabilit că drepturile salariale constituie un bun ce intră în sfera de protecţie a dreptului de proprietate, dar care nu vizează drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide şi exigibile.Curtea a mai constatat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Aşa fiind, Curtea a reţinut că nu poate fi invocată protecţia dreptului de proprietate din moment ce salariile viitoare nu pot fi considerate bunuri şi, prin urmare, textele constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privată şi protecţia proprietăţii nu au incidenţă în cauză.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă în dosarele nr. 3.485/40/2011, nr. 3/40/2011, nr. 3.983/40/2011, nr. 992/40/2011*, nr. 3.498/40/2011 şi nr. 4.431/40/2011, precum şi de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Botoşani în dosarele nr. 3.462/40/2011, nr. 3.639/40/2011, nr. 3.659/40/2011, nr. 3.679/40/2011, nr. 3.650/40/2011, nr. 3.629/40/2011, nr. 3.446/40/2011, nr. 3.479/40/2011, nr. 3.503/40/2011, nr. 3.486/40/2011, nr. 3.633/40/2011, nr. 3.657/40/2011, nr. 3.445/40/2011 şi nr. 3.661/40/2011 ale aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora