DECIZIE Nr.
531 din 31 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 409 din 19 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Olga Oltyan în Dosarul nr.
7.118/100/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii
de respingere a excepţiei, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate
nu sunt contrare dispoziţiilor din Constituţie invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.118/100/2006, Tribunalul Maramureş -Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Olga Oltyan
din Baia Mare în cadrul unei acţiuni de contencios administrativ având ca
obiect anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Baia Mare nr.
475/2004 şi a autorizaţiei de construire nr. 241/2005 emise de Primăria
Municipiului Baia Mare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 11 alin. (2) din legea
criticată, care stabileşte că termenul de introducere a acţiunii nu poate
depăşi un an de la data emiterii actului administrativ unilateral a cărui
anulare se cere, „în condiţiile în care vătămarea acestora [cetăţenilor]
se poate produce la date diferite dupa cum de aceasta s-a luat efectiv cunoştinţă,
în cursul sau după expirarea lui, în raport de care acţiunea devine
tardivă", încalcă art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 52 şi
53 din Constituţie. Incălcarea constă în aceea ca: „atrage o inegalitate în faţa
legii a cetăţenilor vătămaţi prin acte
administrative adresate altui subiect de drept în sensul prevăzut de art. 1
alin. (2) din acelaşi act normativ, cu consecinţa directă a încălcării
principiului egalităţii în drepturi reglementat prin art. 16 din Constituţie,
exercitat prin prisma accesului liber la justiţie prevăzut de art. 21 alin. (1)
din Constituţie, ajungându-se la o restrângere peste limitele stabilite
imperativ de textul art. 53 din Constituţie a exerciţiului drepturilor
constituţionale"; restrânge dreptul unei persoane lezate de a se
adresa instanţelor de judecată competente pentru luarea măsurilor
corespunzătoare şi repararea pagubei astfel cauzate; subiectul de drept al
actului administrativ unilateral, aşa cum este definit prin art. 2 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 554/2004, este privilegiat faţă de terţul vătămat într-un
drept al său ori într-un interes legitim, „întrucât momentul producerii
vătămării poate avea loc şi să fie efectiv cunoscut, după împlinirea termenului
de un an calculat de la data emiterii
lui"; restrânge dreptul constituţional al
fiecărui cetăţean, reglementat de art. 52 din Constituţie, peste limitele
stabilite imperativ de art. 53 din aceasta.
Invederează Curţii Constituţionale că, deşi art. 11
alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost declarat de aceasta constituţional,
prin decizii anterioare, în prezenta cauză, textul de lege este criticat sub
aspectul „momentului impus" pentru calcularea termenului de un an, adică „de la data emiterii
actului" administrativ a cărui anulare se cere.
Tribunalul Maramureş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia este „întemeiată, discriminarea invocată există, întrucât subiectul de
drept al actului administrativ unilateral devine privilegiat faţă de terţul
vătămat într-un drept al său ori interes legitim de a se adresa instanţelor de
judecată competente pentru luarea măsurilor corespunzătoare şi repararea
pagubei astfel cauzate, şi aceasta mai ales în situaţia relei-credinţe a
subiectului de drept al actului administrativ unilateral care poate aştepta
împlinirea termenului de decădere şi doar apoi să facă cunoscută existenţa
actului administrativ prejudiciabil pentru terţ".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens,
arată că, prin stabilirea unui termen pentru introducerea acţiunii în justiţie
şi a momentului de la care începe să curgă acest termen, nu se încalcă dreptul
la acces liber la justiţie şi la un proces echitabil. Este evocată Decizia
Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, prin care s-a stabilit că
legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli
speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor
procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea
neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în
modalităţile instituite de lege. Se invocă, de asemenea, deciziile Curţii
Constituţionale nr. 534 din 27 iunie 2006 şi nr. 123 din 16 februarie 2006,
prin care, pronunţându-se asupra constituţionalităţii acestui text de lege,
Curtea a statuat că acesta nu încalcă Constituţia.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale
şi invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 534 din 27 iunie
2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, potrivit cărora „(2) Pentru motive
temeinice, în cazul actului administrativ
unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1),
dar nu mai târziu de un an de ia data emiterii actului". Alin. (1) al art. 11 din lege, la care se face trimitere, prevede: „(1)
Cererile prin care se solicită anularea unui
act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea
pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:..."
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 16 alin. (1) - „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări", ale
art. 21 alin. (1) şi (2) - „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei
pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2)
Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept", ale art. 52 - „Dreptul persoanei
vătămate de o
autoritate publică" şi ale art. 53 - „Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei consideră că art. 11 alin.
(2) din Legea nr. 554/2004 contravine textelor din Constituţie menţionate, prin
aceea că acţiunea pentru anularea unui act administrativ individual nu poate fi
jntrodusă „ mai târziu de un an de la data emiterii
actului". In condiţiile în care vătămarea
cetăţenilor prin acte administrative adresate altui subiect de drept „se poate
produce la date diferite", după cum aceştia au luat efectiv cunoştinţă de
vătămare în cursul sau după expirarea termenului, introducerea acţiunii la
instanţă poate fi tardivă.
Contrar afirmaţiilor autorului excepţiei, constând în
aceea că termenul de un an nu a mai fost criticat sub aspectul „momentului
impus la calcularea lui exclusiv şi imperativ «la data emiterii actului»",
susţineri asemănătoare, în sensul că termenul de „un an în care terţii se pot
adresa instanţei, termen care curge de la data emiterii actului atacat, chiar
dacă în acel moment aceştia nu erau nici vătămaţi şi nici nu îl cunoşteau, iar
atunci când vătămarea s-a produs, acţiunea era deja tardivă", au mai fost
examinate de Curtea Constituţională, chiar prin Decizia nr. 123 din 16
februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, evocată de
acesta ca fiind irelevantă în cauză. Astfel, prin decizia menţionată, Curtea,
examinând motivarea excepţiei anterior redate prin raportare la dispoziţiile
art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, invocând Decizia Plenului nr. 1 din 8
februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, precum si
jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a reţinut că
stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu
constituie o încălcare a dreptului
de liber acces la justiţie şi la un proces echitabil. In acest sens, s-a arătat
că, potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strassbourg, instituirea unor termene
pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripţie şi
cele de decădere sau sancţiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de
natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Dimpotrivă, acestea sunt restricţii
admise atât timp cât nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanţa sa,
statele dispunând de o anumită marjă de apreciere. Prin aceeaşi decizie, Curtea
Constituţională a mai reţinut că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr.
554/2004 nu instituie un termen de natură a afecta însăşi esenţa dreptului de
acces liber la justiţie, întrucât prin instituirea acestui termen legiuitorul a
avut în vedere securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice, şi nicidecum
îngrădirea accesului liber la justiţie. In sfârşit, Curtea a constatat că
textul de lege criticat asigură posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de
a se adresa justiţiei, însă în formele şi modalităţile instituite prin lege.
Cele statuate de Curtea Constituţională prin decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea în prezenta cauză, deoarece criticile
formulate vizează aceleaşi aspecte.
Cât priveşte invocarea în acest dosar a contrarietătii
dintre art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 16 alin. (1) din
Constituţie referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, urmează a se
constata că „subiectul de drept al actului administrativ unilateral" este
într-o situaţie juridică diferită faţă de „terţul vătămat într-un drept ăl său
ori interes legitim", ceea ce justifică şi reglementarea diferită prevăzută
de textul de lege criticat.
De asemenea, având în vedere argumentele care justifică
respingerea susţinerilor privind încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21, urmează a se constata că art. 52 - „Dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică" şi art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi" nu sunt incidente în cauză.
Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Olga Oltyan în Dosarul nr. 7.118/100/2006 al
Tribunalului Maramureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu