DECIZIE   Nr. 531 din 31 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 409 din 19 iunie 2007

Ion Predescu                              - preşedinte

Nicolae Cochinescu                   - judecător

Aspazia Cojocaru                       - judecător

Acsinte Gaspar                          - judecător

Kozsokar Gabor                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu               - judecător

Ion Tiucă                                    - procuror

Florentina Geangu                     - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Olga Oltyan în Dosarul nr. 7.118/100/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu sunt contrare dispoziţiilor din Constituţie invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 15 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.118/100/2006, Tribunalul Maramureş -Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Olga Oltyan din Baia Mare în cadrul unei acţiuni de contencios administrativ având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Baia Mare nr. 475/2004 şi a autorizaţiei de construire nr. 241/2005 emise de Primăria Municipiului  Baia Mare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 11 alin. (2) din legea criticată, care stabileşte că termenul de introducere a acţiunii nu poate depăşi un an de la data emiterii actului administrativ unilateral a cărui anulare se cere, „în condiţiile în care vătămarea acestora [cetăţenilor] se poate produce la date diferite dupa cum de aceasta s-a luat efectiv cunoştinţă, în cursul sau după expirarea lui, în raport de care acţiunea devine tardivă", încalcă art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 52 şi 53 din Constituţie. Incălcarea constă în aceea ca: „atrage o inegalitate în faţa legii a cetăţenilor vătămaţi prin acte administrative adresate altui subiect de drept în sensul prevăzut de art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ, cu consecinţa directă a încălcării principiului egalităţii în drepturi reglementat prin art. 16 din Constituţie, exercitat prin prisma accesului liber la justiţie prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituţie, ajungându-se la o restrângere peste limitele stabilite imperativ de textul art. 53 din Constituţie a exerciţiului drepturilor constituţionale"; restrânge dreptul unei persoane lezate de a se adresa instanţelor de judecată competente pentru luarea măsurilor corespunzătoare şi repararea pagubei astfel cauzate; subiectul de drept al actului administrativ unilateral, aşa cum este definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, este privilegiat faţă de terţul vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim, „întrucât momentul producerii vătămării poate avea loc şi să fie efectiv cunoscut, după împlinirea termenului de un an calculat de la data emiterii lui"; restrânge dreptul constituţional al fiecărui cetăţean, reglementat de art. 52 din Constituţie, peste limitele stabilite imperativ de art. 53 din aceasta.

Invederează Curţii Constituţionale că, deşi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost declarat de aceasta constituţional, prin decizii anterioare, în prezenta cauză, textul de lege este criticat sub aspectul „momentului impus" pentru calcularea termenului de un an, adică „de la data emiterii actului" administrativ a cărui anulare se cere.

Tribunalul Maramureş - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este „întemeiată, discriminarea invocată există, întrucât subiectul de drept al actului administrativ unilateral devine privilegiat faţă de terţul vătămat într-un drept al său ori interes legitim de a se adresa instanţelor de judecată competente pentru luarea măsurilor corespunzătoare şi repararea pagubei astfel cauzate, şi aceasta mai ales în situaţia relei-credinţe a subiectului de drept al actului administrativ unilateral care poate aştepta împlinirea termenului de decădere şi doar apoi să facă cunoscută existenţa actului administrativ prejudiciabil pentru terţ".

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din  Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens, arată că, prin stabilirea unui termen pentru introducerea acţiunii în justiţie şi a momentului de la care începe să curgă acest termen, nu se încalcă dreptul la acces liber la justiţie şi la un proces echitabil. Este evocată Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, prin care s-a stabilit că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege. Se invocă, de asemenea, deciziile Curţii Constituţionale nr. 534 din 27 iunie 2006 şi nr. 123 din 16 februarie 2006, prin care, pronunţându-se asupra constituţionalităţii acestui text de lege, Curtea a statuat că acesta nu încalcă Constituţia.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale şi invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 534 din 27 iunie 2006.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora „(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de ia data emiterii actului". Alin. (1) al art. 11 din lege, la care se face trimitere, prevede: „(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:..."

Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) - „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", ale art. 21 alin. (1) şi (2) - „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept", ale art. 52 - „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică" şi ale art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

In esenţă, autorul excepţiei consideră că art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 contravine textelor din Constituţie menţionate, prin aceea că acţiunea pentru anularea unui act administrativ individual nu poate fi jntrodusă „ mai târziu de un an de la data emiterii actului". In condiţiile în care vătămarea cetăţenilor prin acte administrative adresate altui subiect de drept „se poate produce la date diferite", după cum aceştia au luat efectiv cunoştinţă de vătămare în cursul sau după expirarea termenului, introducerea acţiunii la instanţă poate fi tardivă.

Contrar afirmaţiilor autorului excepţiei, constând în aceea că termenul de un an nu a mai fost criticat sub aspectul „momentului impus la calcularea lui exclusiv şi imperativ «la data emiterii actului»", susţineri asemănătoare, în sensul că termenul de „un an în care terţii se pot adresa instanţei, termen care curge de la data emiterii actului atacat, chiar dacă în acel moment aceştia nu erau nici vătămaţi şi nici nu îl cunoşteau, iar atunci când vătămarea s-a produs, acţiunea era deja tardivă", au mai fost examinate de Curtea Constituţională, chiar prin Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, evocată de acesta ca fiind irelevantă în cauză. Astfel, prin decizia menţionată, Curtea, examinând motivarea excepţiei anterior redate prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, invocând Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, precum si jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a reţinut că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului de liber acces la justiţie şi la un proces echitabil. In acest sens, s-a arătat că, potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strassbourg, instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripţie şi cele de decădere sau sancţiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dimpotrivă, acestea sunt restricţii admise atât timp cât nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanţa sa, statele dispunând de o anumită marjă de apreciere. Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a mai reţinut că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu instituie un termen de natură a afecta însăşi esenţa dreptului de acces liber la justiţie, întrucât prin instituirea acestui termen legiuitorul a avut în vedere securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice, şi nicidecum îngrădirea accesului liber la justiţie. In sfârşit, Curtea a constatat că textul de lege criticat asigură posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a se adresa justiţiei, însă în formele şi modalităţile instituite prin lege.

Cele statuate de Curtea Constituţională prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea în prezenta cauză, deoarece criticile formulate vizează aceleaşi aspecte.

Cât priveşte invocarea în acest dosar a contrarietătii dintre art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, urmează a se constata că „subiectul de drept al actului administrativ unilateral" este într-o situaţie juridică diferită faţă de „terţul vătămat într-un drept ăl său ori interes legitim", ceea ce justifică şi reglementarea diferită prevăzută de textul de lege criticat.

De asemenea, având în vedere argumentele care justifică respingerea susţinerilor privind încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, urmează a se constata că art. 52 - „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică" şi art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi" nu sunt incidente în cauză.

Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Olga Oltyan în Dosarul nr. 7.118/100/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu