DECIZIE Nr.
529 din 27 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 355 din 31 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Danci în
Dosarul nr. 556/336/2009 al Judecătoriei Vişeu de Sus.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 26 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 556/336/2009, Judecătoria
Vişeu de Sus a sesizat Curtea Constituţională cu
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 61 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Vasile Danci.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul susţine,
în esenţă, că prevederile art. 61 alin. 1 din Codul de
procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece îngrădesc
dreptul la apărare al pârâtului, care poate depune cererea de chemare în
garanţie odată cu întâmpinarea sau, când întâmpinarea nu este
obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, spre
deosebire de reclamant, care poate depune cererea respectivă până la
închiderea dezbaterilor.
Judecătoria Vişeu de Sus consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 61 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, texte de lege care au următorul conţinut: „Cererea va
fi făcută în condiţiile de formă pentru cererea de chemare
în judecată. Cererea făcută de pârât se va depune odată cu
întâmpinarea; când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel
mai târziu la prima zi de înfăţişare."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2)
şi (3).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor de lege criticate s-a pronunţat prin Decizia nr. 913
din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 809 din 27 noiembrie 2007, reţinând, în esenţă, că
stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă
a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii
deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul
liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită
a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în
modalităţile instituite de lege.
In consecinţă, prin reglementările
cuprinse în art. 61 din Codul de procedură civilă, referitoare la
termenele până la care reclamantul, respectiv pârâtul, poate depune
cererea de chemare în garanţie, legiuitorul nu a înţeles să
stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus
de existenţa unor situaţii procesuale diferite. In aceste
condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă nici accesul
liber la justiţie atâta vreme cât pot sesiza instanţele
judecătoreşti, în termenul legal, cu cererea de chemare în
garanţie.
Mai mult, obligaţia părţilor de
a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege
reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei
la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen
rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune
administrări a justiţiei, precum şi necesităţii
aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor
procesuale ale părţilor.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate
privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere
că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia
şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îsi menţin
valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 61 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Vasile Danci în Dosarul nr. 556/336/2009 al
Judecătoriei Vişeul de Sus.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu