Decizia Nr.527 din 19.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Violeta Palade în Dosarul nr. 3.375/245/2009 al Judecătoriei Iaşi.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales Geanina Sârghe din cadrul Baroului Iaşi şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales al autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a acesteia, reiterând aspectele inserate în notele scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.375/245/2009, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 211 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Violeta Palade în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni penale pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece printr-o formulare insuficient detaliată şi mult prea vagă lasă loc interpretării, aducând atingere dreptului la apărare prin consacrarea unor inegalităţi între participanţii la proces. Astfel, formulările „furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace“ şi „prin întrebuinţarea de violenţe“ nu detaliază în mod concret şi limitativ despre care anume mijloace sau violenţe este vorba, sens în care lasă loc arbitrariului, aducând atingere dreptului la apărare, liberului acces la justiţie şi principiului egalităţii în drepturi. Judecătoria Iaşi opinează că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei solicită completarea textului legal criticat. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 211 alin. 1 - Tâlhăria din Codul penal, care au următorul conţinut: „Furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apărare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei consideră neconstituţional textul legal criticat, întrucât nu uzitează o terminologie cu un înţeles univoc. În acest sens arată că sintagma „furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace“ şi sintagma „prin întrebuinţarea de violenţe“ nu detaliază în mod concret şi limitativ despre care anume mijloace sau violenţe este vorba. Or, de vreme ce infracţiunea de tâlhărie presupune o deposedare a unei persoane de un bun prin ameninţare sau violenţe, Curtea constată că înţelesul noţiunilor folosite este lesne dedus prin trimiterea la alte fapte penale prevăzute şi pedepsite de art. 208, art. 193 şi art. 180 sau art. 181 din Codul penal.Aşa fiind, analiza textului contestat nu conduce la concluzia încălcării prevederilor constituţionale invocate, ca urmare a lipsei de claritate şi previzibilitate a normei. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că legea trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea (Hotărârea din 22 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza S.W. împotriva Marii Britanii sau Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei). În acest sens, Curtea europeană a remarcat că nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita. Apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, întro măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României). Or, prevederile de lege ce formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate întrunesc pe deplin aceste exigenţe.Pe de altă parte, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 211 alin.1 din Codul penal aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, deoarece acestea se aplică, în mod nediscriminatoriu, tuturor cetăţenilor aflaţi în ipoteza normei.Cât priveşte pretinsa încălcare a dreptului la apărare, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece infracţiunea criticată nu împiedică cu nimic persoana interesată ca în tot cursul procesului penal, în acord cu art. 24 din Constituţie, să fie asistată de un avocat ales ori numit din oficiu acolo unde legea procesual penală impune acest lucru.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Violeta Palade în Dosarul nr. 3.375/245/2009 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru