DECIZIE Nr. 52
din 13 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala,
precum si a prevederilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 103 din 19 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedură penală,
precum şi a prevederilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie invocată de
Lucian-Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timiş -
Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că
autorul excepţiei a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării
unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a cererii de amânare, arătând că, având în vedere data sesizării
Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză,
a existat un interval de timp suficient pentru ca părţile să-şi angajeze
apărători şi să-şi pregătească apărarea.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
cauzei.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
inadmisibilă, arătând că dispoziţiile ce fac obiectul său sunt criticate din
perspectiva caracterului incomplet, precum şi din perspectiva modului de
interpretare şi aplicare a acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 9.188/30/2007, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300
din Codul de procedură penală, precum şi a prevederilor art. 13 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
invocată de Lucian-Nicu Caraiman.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prin modul de formulare a art. 300 din
Codul de procedură penală se ignoră dreptul la un proces echitabil şi dreptul
la un recurs efectiv, fiind interzisă exercitarea căii de atac a recursului în
cazul respingerii cererii de restituire a cauzei la parchet. Se invocă
principiul egalităţii în drepturi, cu referire la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în care s-a statuat că acesta nu exclude, ci presupune soluţii
diferite pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite.
De asemenea, se invocă o serie de decizii ale Curţii Constituţionale în care
s-a statuat asupra semnificaţiei dispoziţiilor constituţionale privind liberul acces la justiţie şi al celor
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
Tribunalul Timiş - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 300 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Verificarea
sesizării instanţei, precum şi dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 503/2002, cu modificările şi completările ulterioare, având
următorul cuprins:
- Art. 300 din Codul de procedură penală: „Instanţa
este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului
de sesizare.
In cazul când se constată că sesizarea nu este
făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi
nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului
care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.";
- Art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002: „(1) Sunt de
competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea
nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre
următoarele condiţii:
a) dacă, indiferent
de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai
mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de
gravă a activităţii unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei
alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este
mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;
b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale
ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice
sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care
formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi;
senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi
asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecătorii Inaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi procurori;
membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului
Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii săi;
consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei
Prezidenţiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii şi controlorii
financiari ai Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi;
guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorul Băncii Naţionale a
României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri,
amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi
vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii
municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului
Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilierii judeţeni;
prefecţii şi subprefecţii; conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice
centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu
excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul
oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul
acestora; avocaţii; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele
care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor
autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al
băncilor şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al
instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al
unităţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr.
78/2000, cu modificările şi completările ulterioare; lichidatorii judiciari;
executorii Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
(11)
Infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene sunt
de competenţa Direcţiei Naţionale Anticoruptie.
(12)
Direcţia Naţională Anticoruptie este competentă să efectueze urmărirea penală,
dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a
1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi
5, art. 246, 247, 248 şi 2481 din Codul penal, al infracţiunilor prevăzute la art. 175, 177 şi
178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările
şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 241/2005 pentru
prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
(2) Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei
Naţionale Anticoruptie efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru
infracţiunile prevăzute la alin. (1), (11) şi (12).
(3) Urmărirea penală în cauzele privind
infracţiunile prevăzute la alin. (1), (11) şi (12), săvârşite de militarii în activitate, se efectuează de procurori
militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticoruptie, indiferent de gradul
militar pe care îl au persoanele cercetate.
(4) Sunt de
competenţa parchetelor de pe lângă instanţe, potrivit dispoziţiilor Codului de
procedură penală, infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările
şi completările ulterioare, care nu sunt date, conform alin. (1), (11) şi (12), în competenţa Direcţiei Naţionale Anticoruptie."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei
sunt cele cuprinse în art. 16 - Egalitatea în
drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale
privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi. Se invocaşi art. 6
şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la
un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile art. 300 din Codul de
procedură penală sunt criticate din perspectiva unei omisiuni de reglementare,
autorul excepţiei fiind nemulţumit de faptul că acest text nu prevede
posibilitatea atacării separat, cu recurs, a încheierii prin care s-a respins
cererea de restituire a cauzei la parchet. Cât priveşte dispoziţiile art. 13
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticoruptie, autorul excepţiei nu motivează în ce constă
neconstituţionalitatea acestora. Astfel, în concluziile scrise depuse în
dosarul instanţei de judecată se invocă o serie de dispoziţii constituţionale
şi se expun consideraţii teoretice, cu trimitere la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în care aceasta s-a pronunţat, în alte materii, asupra
principiului egalităţii în drepturi, liberului acces la justiţie şi cu privire
la condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
Asemenea critici, cu caracter
general şi vizând caracterul omisiv şi imperfect al normelor ce fac obiectul
excepţiei, nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedură penală,
precum şi a prevederilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie, excepţie invocată de
Lucian-Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timiş -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta