Decizia Nr.519 din 09.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 880 din 04 decembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale în Dosarul nr. 15.925/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 83D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta susţine respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, pentru aceleaşi considerente reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 793 din 3 iulie 2008, care, pentru identitate de raţiune, îşi menţin valabilitatea şi în această cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia nr. 43 din 28 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 15.925/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale, cu sediul în Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri înaintate de Ministerul Public prin care au fost solicitate dizolvarea şi radierea din Registrul partidelor politice a Partidului Popular şi al Protecţiei Sociale.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale examinate contravin prevederilor fundamentale ale art. 1 alin. (3) care consacră valorile supreme ale statului român, ale art. 8 - Pluralismul şi partidele politice şi ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere al cetăţenilor. Se arată, în acest sens, că neîndeplinirea condiţiei înregistrării unui număr de cel puţin 50.000 de voturi la nivel naţional la două alegeri generale succesive organizate pentru alegerea consiliilor judeţene, a consiliilor locale, a Camerei Deputaţilor sau a Senatului, cu consecinţa dizolvării respectivului partid politic, este de natură să încalce dreptul de asociere al cetăţenilor români, în special al pensionarilor, concretizat în dreptul de a se asocia liber în partide politice.6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 793 din 3 iulie 2008.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 mai 2014. Atât în forma ultimei republicări a legii, cât şi în cea anterioară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, dispoziţiile art. 48 - criticate - aveau acelaşi conţinut, potrivit căruia:
(1) Neîndeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic, conform art. 1 şi 2, se poate constata când un partid politic nu obţine la două alegeri generale succesive un număr minim de voturi.(2) Numărul minim necesar îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 1 şi 2 este de cel puţin 50.000 de voturi la nivel naţional, pentru candidaturile depuse în oricare dintre următoarele scrutinuri: consilii judeţene, consilii locale, Camera Deputaţilor, Senat. 11. Normele constituţionale apreciate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (3), care consacră valorile supreme ale statului român, ale art. 8 - Pluralismul şi partidele politice şi ale art. 40 alin. (1) din Constituţie, privind dreptul de asociere al cetăţenilor.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.13. Prin Decizia nr. 793 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie 2008, Curtea, răspunzând unor critici referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la asociere prin faptul că legea examinată prevede posibilitatea Ministerului Public de a adresa Tribunalului Bucureşti cererea de dizolvare a acelui partid politic care, la două alegeri succesive, nu a obţinut un număr de voturi de cel puţin 50.000 la nivel naţional, pentru candidaturile depuse pentru consiliul judeţean, consiliul local, Camera Deputaţilor sau Senat, a reţinut că impunerea prin lege a anumitor condiţii pentru exercitarea unui drept constituţional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci chiar reflectarea lui în plan legal. Astfel, instituirea prin lege a unui prag electoral, justificat prin însuşi scopul înfiinţării unui partid politic - acela de a reflecta voinţa politică a cetăţenilor -, ca o condiţie pentru continuarea existenţei acelui partid, nu poate avea semnificaţia încălcării dreptului de asociere atât timp cât tot Legea fundamentală prevede, la art. 8 alin. (2), că „Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei“.14. Totodată, prin Decizia nr. 170 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 29 aprilie 2014, respingând ca neîntemeiată excepţia, Curtea a statuat, în esenţă, că motivele şi condiţiile de dizolvare a partidelor politice reglementate de normele criticate nu constituie restrângeri ale exerciţiului dreptului de asociere, ci limitări de natură legală ale acestui drept, circumscrise regimului constituţional al partidelor politice. În continuare, Curtea a reţinut că partidele politice au un important rol în transpunerea valorilor naţionale şi a democraţiei din concepte teoretice şi abstracte într-un proces practic decizional, în beneficiul cetăţenilor. Exprimarea voinţei politice a membrilor partidului şi punerea în operă a acesteia se realizează în mod plenar în procesul electoral, fiecare partid având, de principiu, vocaţia guvernării. Unul dintre principalele scopuri ale asocierii în partide politice îl constituie acela de a accede la putere prin intermediul candidaţilor pe care partidul îi propune în campania electorală. Or, în măsura în care partidul nu obţine numărul minim de voturi cerut de lege, activitatea pe care o desfăşoară nu se mai circumscrie scopului mai sus menţionat. Asemenea organizaţii nu pot revendica statutul de partid politic, având posibilitatea să îşi continue existenţa ca simple forme de asociere a cetăţenilor, cu condiţia ca înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii lor să se realizeze potrivit legii, pentru realizarea scopurilor dorite de membrii lor şi în conformitate cu opţiunile acestora, exprimate în mod liber, pe plan social, cultural, economic şi chiar politic.15. Curtea constată, în lipsa unui element de noutate, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei sale, că cele reţinute prin deciziile mai sus indicate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale în Dosarul nr. 15.925/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că prevederile art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi