Decizia Nr.518 din 09.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 880 din 04 decembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Paula Rugină în Dosarul nr. 2.461/88/2013 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 82D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că, prin Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, împrejurare ce determină aplicarea prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi respingerea, în consecinţă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, ca inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.461/88/2013, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Paula Rugină într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ emis de Consiliul Local Sulina şi a unei hotărâri emise de Partidul Poporului Dan Diaconescu.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, potrivit cărora dobândirea sau pierderea calităţii de membru al partidului politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului, sunt neconstituţionale, deoarece încalcă art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, care garantează oricărei persoane dreptul de acces liber la justiţie.6. Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, susţinând, în acest sens, că norma fundamentală invocată permite instituirea prin lege a unor condiţii pentru exercitarea accesului liber la justiţie, fără a însemna că acest drept este încălcat. De altfel, arată că şi Curtea Constituţională s-a pronunţat în acelaşi sens prin deciziile nr. 952 din 25 iunie 2009, nr. 197 din 4 martie 2010 sau nr. 282 din 27 martie 2012.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă, deoarece, prin Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt neconstituţionale.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, act normativ republicat ulterior invocării excepţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 mai 2014. Atât în forma ultimei republicări a legii, cât şi în cea anterioară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, dispoziţiile art. 16 alin. (3) - criticate - aveau acelaşi conţinut, potrivit căruia: „(3) Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului.“12. Normele constituţionale apreciate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 21 alin. (1), potrivit cărora „Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.“13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, la data sesizării Curţii Constituţionale prin Încheierea din 16 ianuarie 2014, Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013 era publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, decizie prin care Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt neconstituţionale.14. Prin această decizie, Curtea, constatând natura gravă a consecinţelor juridice pe care măsura excluderii din partid le produce asupra mandatului aleşilor locali, constând în încetarea acestuia, precum şi numărul semnificativ de astfel de cauze cu care instanţa de contencios constituţional a fost sesizată în precedent, a considerat că se impune reconsiderarea jurisprudenţei sale, fiind necesară o distincţie clară între normele de deontologie proprii partidelor politice şi normele care, instituind drepturi şi obligaţii ale membrilor partidului şi ale organelor statutare, sancţiuni pentru abaterile de la prevederile statutare şi procedurile de urmat în aceste cazuri, au evident natură juridică. Curtea a arătat că aceste norme au forţă juridică obligatorie şi se înscriu în noţiunea de „lege“, astfel cum aceasta a fost conturată potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, ca noţiune autonomă, reţinând, de asemenea, că aceste norme constituie temeiul adoptării unor acte cu natură juridică, iar nu a unor „hotărâri care au caracter de acte politice“.15. Aşa fiind, Curtea, prin decizia indicată, a constatat că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, instituind competenţa exclusivă a organelor cu atribuţii jurisdicţionale ale partidului politic de a aprecia asupra respectării normelor statutare de către membrii de partid, elimină, în fapt, controlul judecătoresc în ceea ce priveşte respectarea de către aceste organe a propriului statut şi împiedică astfel accesul liber la justiţie. Astfel, cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancţiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparţial şi independent, ceea ce semnifică nu doar limitarea, ci anihilarea completă a liberului acces la justiţie. Curtea a mai reţinut că se încalcă şi plenitudinea de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituţie, având în vedere că prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol sunt în sensul că prin lege se stabileşte competenţa instanţelor judecătoreşti, şi nu în sensul că asupra unui diferend nicio instanţă nu este competentă să se pronunţe. De altfel, Curtea a reţinut că problema constituţionalităţii prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 trebuie privită cu maximă exigenţă în condiţiile în care pierderea calităţii de membru al unui partid poate fi expresia unor premise subiective ori a arbitrarului.16. Prin urmare, având în vedere cele constatate de Curte, membrii unui partid politic aflaţi în situaţia excluderii din partid vor parcurge, în continuare, procedura în faţa jurisdicţiilor interne ale partidului, în cadrul căreia vor solicita acestora aplicarea întocmai a prevederilor statutare, şi, doar în cazul în care consideră că aceste organe au încălcat prevederile statutare, se pot adresa instanţei judecătoreşti. Curtea a precizat că, în această materie, controlul judecătoresc nu poate fi realizat decât asupra statutului şi a regularităţii desfăşurării procedurii statutare în faţa organelor cu atribuţii jurisdicţionale ale partidului, şi nu asupra oportunităţii sancţiunii aplicate. Astfel, instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei cereri prin care se contestă sancţiunea excluderii din partid urmează să analizeze respectarea normelor statutare privind stabilirea şi aplicarea sancţiunii şi să verifice dacă dreptul părţii la apărare şi la opinie a fost efectiv asigurat.17. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale prin decizie a Curţii Constituţionale sunt suspendate de drept pentru 45 de zile, iar dacă în această perioadă Parlamentul sau, după caz, Guvernul nu intervine în sensul punerii lor de acord cu prevederile Legii fundamentale, acestea, după împlinirea termenului menţionat, îşi încetează efectele juridice. Prin urmare, începând cu data de 1 martie 2014, dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 şi-au încetat efectele juridice, deci nu mai aparţin fondului activ al legislaţiei. În data de 12 mai 2014, Legea nr. 14/2003 a fost, pentru a doua oară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, republicarea fiind operată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Rezultă, în virtutea prevederilor art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, că dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, deşi, formal, sunt integrate în ansamblul prevederilor legii în forma ultimei republicări, şi-au încetat efectul juridic începând cu data de 1 martie 2014.18. Având în vedere situaţia mai sus expusă, pe de o parte, şi, pe de altă parte, prevederile constituţionale indicate, precum şi cele cuprinse la art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, această soluţie fiind justificată de faptul că sesizarea Curţii a avut loc la o dată ulterioară publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 530 din 12 decembrie 2013.19. Curtea observă că, în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a fost prima dată invocată în faţa Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 septembrie 2013, deci la o dată la care dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 erau în vigoare, producându-şi, aşadar, efectele juridice. La o data ulterioară - 16 ianuarie 2014, deci după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 530 din 12 decembrie 2013 - instanţa judecătorească, fără a observa dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 471992, a sesizat prin încheiere Curtea Constituţională, suspendând totodată judecata cauzei până la soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Având în vedere această situaţie particulară, Curtea reţine că, deşi excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsă ca inadmisibilă, atât considerentele şi soluţia pronunţată prin Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013, cât şi cele reţinute prin decizia de faţă sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, ceea ce înseamnă că, la continuarea judecării litigiului, instanţa judecătorească va proceda în considerarea celor constatate de Curtea Constituţională prin decizia de admitere menţionată.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Paula Rugină în Dosarul nr. 2.461/88/2013 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi