DECIZIE Nr.
517 din 8 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2)
si (3), art. 10 si art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 si a celorlalte prevederi din lege referitoare la contractele
administrative
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 412 din 2 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) şi (3), art. 10 şi art. 18 alin. (4) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a celorlalte prevederi din lege
referitoare la contractele administrative, excepţie ridicată de Regia Autonomă
de Transport Public Iaşi în Dosarul nr. 3.986/99/2006 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează Curtea că partea
Consiliul Local al Municipiului laşi a transmis la dosarul cauzei o notă scrisă
prin care sesizează faptul că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu
este motivată şi solicită atât motivarea acesteia, cât şi comunicarea argumentelor
formulate în susţinerea excepţiei.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului
Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de
neconstitutionalitate, întrucât, contrar prevederilor art. 10 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, aceasta nu este motivată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.986/99/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c), art 8 alin. (2)
şi (3), art. 10 şi art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 şi a celorlalte prevederi referitoare la contractele administrative.
Excepţia a fost ridicată de Regia Autonomă de Transport
Public laşi într-o cauză comercială privind soluţionarea unui recurs.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia nu indică textele din Legea fundamentală pretins a
fi încălcate, precizând că va dezvolta şi motiva excepţia de
neconstitutionalitate „în faţa instanţei de recurs şi în procedura specială, în
faţa Curţii Constituţionale". In esenţă, acesta îşi formulează critica de
neconstitutionalitate alături de motivele de recurs, care privesc aspectele
legate de competenţa materială de judecată, pentru care Curtea de Apel laşi a
admis apelul în cauză şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de
fond.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială opinează că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege examinate nu
contravin prevederilor din Constituţie vizate a fi încălcate.
Avocatul Poporului, prin
punctul de vedere transmis Curţii, apreciază că prevederile art. 2 alin. (1)
lit. c), art. 8 alin. (2) şi (3), art. 10 şi art. 18 alin. (4) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Acestea
definesc noţiunea de „act administrativ", instituie regula potrivit căreia
principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii
interesului public ori stabilesc competenţa şi soluţiile instanţei de
contencios administrativ, ceea ce nu este de natură să aducă atingere
principiului egalităţii, accesului liber la justiţie, dreptului persoanei
vătămate de o autoritate publică sau prevederilor constituţionale ale art. 126
şi 129 privind instanţele de judecată, respectiv dreptul la folosirea căilor de
atac.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit.
c), art. 8 alin. (2) şi (3), art. 10 şi art. 18 alin. (4) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a celorlalte prevederi referitoare
la contractele administrative. Actul normativ criticat a fost publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004 şi a fost modificat şi completat
prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007,
precum şi prin Legea nr. 97/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 100/2007
pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008. Textele de lege atacate,
individualizate de autorul excepţiei, au următoarea redactare:
- Art. 2 alin. (1) lit. c) - Semnificaţia unor termeni:
„(1) In înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarele semnificaţii: (...) c) act administrativ - actul unilateral cu caracter
individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere
publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a
legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate
actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de
autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor
proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea
serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute
şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de
contencios administrative.";
- Art. 8 alin. (2) şi (3) - Obiectul acţiunii
judiciare: „(2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să
soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui
contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea,
modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ.
(3) La soluţionarea litigiilor prevăzute la alin.
(2) se are în vedere regula după care principiul libertăţii contractuale este
subordonat principiului priorităţii interesului
public.";
- Art. 10 - Instanţa competentă: „(1) Litigiile
privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice
locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii,
datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se
soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind
actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum
şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi
accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de
secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin
lege organică specială nu se prevede altfel.
(2) Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de
tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios
administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva
sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale
curţilor de apel se judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se
prevede altfel.
(3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la
domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat
pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia
necompetenţei teritoriale.";
- Art. 18 alin. (4) - Soluţiile pe care le poate da
instanţa: „(4) Atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl
formează un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa
poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publică să încheie contractul
la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre părţi îndeplinirea unei
anumite obligaţii;
d) suplini consimţământul unei părţi, când interesul
public o cere;
e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele
materiale şi morale."
Autorul excepţiei nu individualizează niciun text din
Constituţie ca fiind încălcat, arătând doar că dispoziţiile de lege criticate
„contravin în mod vădit mai multor prevederi cu caracter de principiu ale Legii
fundamentale". Astfel cum se menţionează în încheierea de sesizare,
autorul a susţinut în fapt încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16
alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi
(3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale
art. 52 alin. (1) care consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică, ale art. 126 alin. (6) care garantează controlul judecătoresc al
actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului
administrativ şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece, contrar
dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora
„Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate", excepţia de
neconstitutionalitate este nemotivată. Faptul că autorul acesteia îşi rezervă
dreptul de a completa motivarea pe parcursul soluţionării recursului sau a
excepţiei nu îndepărtează aplicabilitatea textului de lege menţionat. Aceasta,
deoarece cadrul procesual specific excepţiei de neconstitutionalitate rezultă
din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din
urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia
părţilor în faţa instanţei de judecată.
Curtea observă în acelaşi timp că încheierea de
sesizare cuprinde prevederile constituţionale pretins a fi încălcate, extrase
din susţinerile orale ale autorului şi din situaţia de fapt specifică speţei.
Chiar şi aşa, acceptând că menţiunile din încheierea de sesizare completează
susţinerile autorului, acestea nu se convertesc într-o veritabilă critică de
neconstitutionalitate. Aceasta, deoarece simpla indicare a unor texte din
Constituţie, fără explicitarea pretinsei relaţii de contrarietate a textelor
criticate faţă de acestea, nu poate avea valoarea unei motivări a excepţiei. In
temeiul aceluiaşi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, invocat mai sus, o
astfel de excepţie este inadmisibilă.
In sfârşit, Curtea constată că susţinerile autorului
excepţiei au în realitate natura unor considerente de fapt, relevante pentru
soluţionarea recursului aflat pe rolul instanţei, şi nu a excepţiei de
neconstitutionalitate invocate, şi urmăresc modalitatea în care instanţa de
apel a interpretat şi aplicat prevederile de lege criticate. Or, competenţa
Curţii Constituţionale nu poate fi confundată cu cea a unei instanţe de recurs,
astfel că asemenea susţineri nu pot fi primite.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1 - 3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2)
şi (3), art. 10 şi art. 18 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 şi a celorlalte prevederi din lege referitoare la contractele
administrative, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Transport Public laşi în
Dosarul nr. 3.986/99/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi