Decizia Nr.515 din 30.06.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Romică Bejenaru în Dosarul nr. 274/119/2017 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 132D/2018.2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei nu invocă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală de către instanţa de judecată. În subsidiar, apreciază că excepţia este neîntemeiată, având în vedere principiul securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia soluţia dată în mod definitiv într-un litigiu nu mai poate fi supusă rejudecării decât în anumite condiţii strict prevăzute de lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 274/119/2017, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Romică Bejenaru cu ocazia soluţionării apelului formulat în procedura verificării admisibilităţii în principiu a unei cereri de revizuire.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală încalcă principiul legalităţii şi dreptul la un proces echitabil, întrucât nu respectă exigenţele de claritate şi previzibilitate ale legii şi nu asigură garanţiile unui proces echitabil şi imparţial. Consideră astfel că textul de lege criticat „are un caracter limitativ în soluţionarea cazului de revizuire", deoarece „nu face referire la faptele sau împrejurările aduse la cunoştinţa instanţelor de judecată în timpul desfăşurării procesului penal, înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, fapte şi împrejurări pe care instanţele de judecată în mod neobiectiv au refuzat să le administreze în prezenţa inculpatului în şedinţele publice". De asemenea arată că „legiuitorul nu a prevăzut ca o echitate a procedurii în acest caz de revizuire examinarea ilegalităţii probei administrate, folosită la condamnare, în situaţia când instanţele de judecată în timpul desfăşurării procesului penal au refuzat examinarea ilegalităţii probei administrate". Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume Hotărârea din 20 noiembrie 1989, pronunţată în Cauza Kostovski împotriva Olandei, Hotărârea din 27 februarie 2001, pronunţată în Cauza Luca împotriva Italiei, Hotărârea din 12 mai 2000, pronunţată în Cauza Khan împotriva Marii Britanii, şi Hotărârea din 18 martie 1997, pronunţată în Cauza Mantovanelli împotriva Franţei. În continuare, autorul excepţiei face referire la o serie de aspecte privind fondul cauzei penale care a fost soluţionată prin hotărârea definitivă a cărei revizuire a solicitato.6. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 250 din 15 iunie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 394 din Codul de procedură penală din 1968 cu privire la cazurile de revizuire.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale şi reţinut în Decizia nr. 181 din 29 martie 2016, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;".12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită completarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală în sensul ca acestea să facă referire şi la „faptele sau împrejurările aduse la cunoştinţa instanţelor de judecată în timpul desfăşurării procesului penal, înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, fapte şi împrejurări pe care instanţele de judecată în mod neobiectiv au refuzat să le administreze în prezenţa inculpatului în şedinţele publice", precum şi la „examinarea ilegalităţii probei administrate, folosită la condamnare, în situaţia când instanţele de judecată în timpul desfăşurării procesului penal au refuzat examinarea ilegalităţii probei administrate". O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, şi Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13).14. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Romică Bejenaru în Dosarul nr. 274/119/2017 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2020.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Oana-Cristina Puică