DECIZIE Nr.
512 din 8 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 446 din 13 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială
Letea - S.A. din Bacău în Dosarul nr. 259/326/2006 al Tribunalului Harghita -
Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin
avocatul Julia Zorkoczy, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Avocatul prezent susţine admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, depunând la dosar note scrise în
acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 4 decembrie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 259/326/2006, Tribunalul Harghita - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială Letea - S.A.
din Bacău.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin proprietar
deposedat se înţelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul
deposedării, fără a se face distincţie între persoana fizică şi persoana
juridică. Or, o asemenea formulare este de natură a crea un dezechilibru între
cele două categorii de persoane, sub aspectul interpretării şi aplicării legii,
deoarece, în ceea ce priveşte persoanele juridice, textul de lege poate fi
interpretat limitativ, în sensul că dreptul la restituirea proprietăţii asupra
terenurilor agricole şi forestiere aparţine doar formelor asociative prevăzute
la art. 26 din Legea nr. 1/2000. Aşa fiind, dispoziţiile art. 3 alin. (5) din
Legea nr. 1/2000 contravin art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea
dreptului de proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie, precum şi
art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Tribunalul Harghita - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
arătând că dispoziţiile criticate nu fac distincţie între cele două categorii
de proprietari, persoane fizice şi persoane juridice, ambele putând avea
calitatea de proprietari deposedaţi, în condiţiile legii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
statul român şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura celor care şi-au
„pierdut" proprietatea posibilitatea de a o recupera, prin exercitarea
efectivă a dreptului la reconstituire, acordat deopotrivă persoanelor fizice şi
persoanelor juridice, care aveau calitatea de proprietari la momentul
deposedării.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu
modificările şi completările ulterioare, text de lege care are următorul
conţinut: „Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înţelege
persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 44 alin. (1)
şi (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată şi în art. 53
referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De
asemenea sunt încălcate şi prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit art. 1 teza întâi din Legea nr. 1/2000, „persoanelor
fizice şi persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea
dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi pentru terenurile
forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în
condiţiile prevăzute de prezenta lege". Pentru a determina categoria
persoanelor îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate,
legiuitorul a stabilit în art. 3 alin. (5) din lege că prin proprietar
deposedat se înţelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul
deposedării. Textul de lege criticat nu face distincţie sub aspectul calităţii
persoanei titulare, şi anume dacă proprietarul deposedat a fost persoană fizică
sau juridică, scopul reglementării fiind acela de a stabili temeiul ce
îndreptăţeşte persoana să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere, şi anume acela de a fi fost titulara dreptului de proprietate asupra
respectivelor terenuri la data la care a avut ioc deposedarea.
Aşa fiind, Curtea constată că nu poate fi reţinută
critica referitoare la încălcarea principiului constituţional al egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât aceasta este
infirmată de chiar conţinutul textului de lege care nu distinge între cele două
categorii de persoane îndreptăţite, fizice sau juridice. Contrar celor
susţinute de autorul excepţiei, modul de redactare a prevederilor art. 3 alin.
(5) din Legea nr. 1/2000 constituie premisa valorificării drepturilor stabilite
de lege în mod egal şi fără discriminări pentru toate persoanele care aveau
calitatea de proprietari la momentul deposedării.
In ceea ce priveşte pretinsa
încălcare a prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate în
susţinerea neconstituţionalităţii art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, Curtea
reţine că acestea au în vedere garantarea şi ocrotirea în mod egal a
proprietăţii private, indiferent de titular. In condiţiile în care
reglementarea criticată stabileşte persoanele îndreptăţite să formuleze cereri
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau
forestiere de care au fost deposedate de către stat, este evident că aceste
persoane nu au calitatea de proprietari în momentul solicitării restituirii.
Or, garantarea constituţională a proprietăţii private este, în mod necesar,
subsecventă existenţei unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea
dispoziţiilor legale, şi nu operează în situaţia unui drept a cărui
recunoaştere are caracter aleatoriu, constituind, din punctul de vedere al
viitorului titular, aflat în postura de solicitant, doar o eventualitate. Aşa
fiind, Curtea consideră că dispoziţiile consacrate de art. 44 din Constituţie
nu sunt aplicabile în cauza dedusă controlului de constituţionalitate. Prin
analogie, nu poate fi reţinută nici critica referitoare la art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
In fine, Curtea constată că dispoziţiile art. 3 alin.
(5) din Legea nr. 1/2000 nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile
numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a
arătat anterior, nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială Letea - S.A. din
Bacău în Dosarul nr. 259/326/2006 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu