DECIZIE Nr.
510 din 27 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373 3 alin. 1 1 si art. 454 alin. 1
din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 339 din 21 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3733 alin. 11
şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Hylkatex" - S.R.L. din comuna
Sura Mare în Dosarul nr. 657/306/2009 al Judecătoriei Sibiu - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 15 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 657/306/2009, Judecătoria Sibiu - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3733 alin. 11
şi art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Hylkatex" - S.R.L. din comuna Şura Mare într-o
cauză civilă având ca obiect contestaţie la executare, în
contradictoriu cu Societatea Comercială „Electromec" - S.A. din
Schitu Goleşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor
constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 44 alin. (2),
art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a), precum şi prevederilor art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale. In acest sens, arată că, „în
cazul în care împotriva unei persoane există un act juridic, altul decât o
hotărâre judecătorească (care este adus în faţa
instanţei pentru prima dată), şi creditorul solicită
învestirea cu formulă executorie, în cazul admiterii cererii debitorul
este lipsit de orice cale de atac, în comparaţie cu situaţia în care
cererea de învestire este respinsă, caz în care creditorului i se dă
posibilitatea atacării încheierii cu recurs. [...] Executarea silită
prin poprire, fără somaţie (în cazul în care aceasta este
pornită în temeiul unui titlu executoriu, altul decât o hotărâre
judecătorească) pune debitorul în faţa faptului împlinit,
respectiv blocarea şi mai apoi debitarea contului bancar cu suma din
titlu, fără a se aştepta rezultatele contestaţiei la
executare".
Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3733 alin. 11 şi
art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care
au următorul cuprins:
- Art. 3733 alin. 11: „Incheierea
prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu
formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui
înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei
căi de atac.";
- Art. 454 alin. 1: „Poprirea se
înfiinţează fără somaţie, prin adresă
însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu,
comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452,
înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura
luată."
Textele constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil,
art. 44 alin. (2) referitoare la proprietatea privată, art. 45 privind
libertatea economică, precum şi cele ale art. 135 alin. (2) lit. a)
privind economia. In opinia autorului excepţiei de neconstitutionalitate,
dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor cuprinse în art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, prevederi referitoare la dreptul la un
proces echitabil.
Examinând critica de neconstitutionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme
de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului.
Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de învestire cu
formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui
înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei
căi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor
constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, potrivit art.
129 din Constituţie, „Impotriva hotărârilor
judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public
pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Acest text
constituţional lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea
căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să
excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune,
anumite hotărâri judecătoreşti, aşa cum a procedat prin
dispoziţiile de lege criticate.
De altfel, reglementarea actuală din Codul de
procedură civilă permite părţii să introducă
contestaţia la executare, ceea ce oferă celor interesaţi sau
vătămaţi, după ce executarea silită a început, dreptul
de a cere anularea titlului învestit cu formulă executorie dat
fără îndeplinirea condiţiilor legale. Faptul că
exerciţiul acestui drept este corelat cu calea de atac a contestaţiei
la executare nu reprezintă un impediment real, sub raport
constituţional, al accesului liber la justiţie. Prin instituirea
acestei proceduri, legiuitorul a urmărit să restrângă
posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea
abuzivă a unei atare căi de atac, şi să realizeze un spor
de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
In acest sens s-a pronunţat Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 247 din 9 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13
aprilie 2006, şi Decizia nr. 664 din 10 octombrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006.
De asemenea, prin Decizia nr. 178 din 20 aprilie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 18 mai
2004, Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, şi Decizia
nr. 181 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 265 din 23 martie 2006, Curtea a reţinut că poprirea se
realizează prin intermediul unei proceduri suple şi rapide în vederea
recuperării creditului, art. 454 din Codul de procedură civilă
având ca finalitate asigurarea celerităţii executării
prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. In
considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale
abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării
executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a
prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi fără
obligaţia somării prealabile a debitorului, In condiţiile în
care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţă
despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu
îngrădeşte în niciun fel accesul liber la justiţie sau dreptul
persoanei la apărare.
Cu privire la invocarea prevederilor
constituţionale cuprinse în art. 135, Curtea a reţinut că
textele de lege criticate nu numai că nu nesocotesc îndatorirea
fundamentală a statului de a asigura cadrul favorabil dezvoltării
economiei de piaţă, ci, dimpotrivă, dau expresie dispoziţiei
constituţionale, astfel încât debitorul ar putea să îşi execute
voluntar şi cu bună-credinţă obligaţia certă,
lichidă şi exigibilă constatată prin titlul executoriu,
pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al titularului creanţei, evitând
distorsionarea raporturilor juridice comerciale, bazate pe libera
iniţiativă şi concurenţă.
Neexistând elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi
în prezenta cauză.
In fine, pentru aceleaşi argumente, Curtea
constată că reglementările deduse controlului nu contravin nici
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces
echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3 al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3733 alin. 11 şi art.
454 alin. 1 din Codul de procedură civilă excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Hylkatex" - S.R.L. din comuna Şura
Mare în Dosarul nr. 657/306/2009 al Judecătorie Sibiu - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman