DECIZIE Nr. 509 din 18 noiembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 17
din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 69 din 20 ianuarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 si 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Comurexim" -
S.R.L. din Targu Mures in Dosarul nr. 249/2004/CCA al Curtii de Apel Targu
Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la jurisprudenta in
materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 249/2004/CCA,
Curtea de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 si 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "Comurexim"
- S.R.L. din Targu Mures, prin administrator Fancsali Laszlo, in contradictoriu
cu Directia Generala a Finantelor Publice Mures, cu prilejul solutionarii
apelurilor declarate impotriva Sentintei nr. 3.460 din 23 decembrie 2003,
pronuntata de Tribunalul Mures in Dosarul nr. 4.389/2003.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine,
in esenta, ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 11
alin. (1) si (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2) si art. 21 alin.
(1) si (2) din Constitutie, art. 6 pct. 1 si art. 14 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si art. 1 si
7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. In acest sens, arata ca
aplicarea textelor de lege criticate are drept consecinta incalcarea accesului
liber la justitie. De asemenea, apreciaza ca prevederile art. 17 din Legea nr.
146/1997 "creeaza o situatie de discriminare, prin omisiunea legiuitorului
de a reglementa expres si scutirea de la plata taxei de timbru in privinta
actiunilor introduse impotriva statului roman sau reprezentantilor
acestuia". Considera ca irelevant faptul ca aceasta suma poate fi
recuperata in viitor daca va avea castig de cauza, deoarece posibilitatile sale
de aparare sunt diminuate, intrucat pentru exercitarea efectiva a acestui drept
va fi necesar sa se efectueze si alte cheltuieli judiciare, cum este onorariul
avocatial. In opinia sa, textele de lege ce fac obiectul criticii de
neconstitutionalitate consacra suprematia statului, infrangand principiul
constitutional al egalitatii in fata legii. De asemenea, arata ca, prin
stabilirea unor taxe judiciare foarte mari, justitia va deveni inaccesibila
persoanelor lipsite de mijloace materiale, consecinta fiind aceea ca accesul
liber la justitie va fi un drept strict formal.
Curtea de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios
administrativ isi exprima opinia prin Incheierea din 24 iunie 2004, pronuntata
in Camera de consiliu, in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. Astfel, arata ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a
Drepturilor Omului, principiul liberului acces la justitie nu este un drept
absolut, astfel ca statele pot aduce limitari acestui drept, fara a afecta
insasi substanta acestuia. De asemenea, arata ca autorul exceptiei este
comerciant, persoana juridica de drept privat, si deci nu se poate substitui
persoanei fizice care legitimeaza calitatea de cetatean in conditiile art. 5
din Constitutie. In aceeasi ordine de idei invoca jurisprudenta Curtii
Constitutionale in care s-a statuat ca art. 16 alin. (1) din Constitutie este
aplicabil persoanelor juridice numai in masura in care regimul juridic
diferentiat promovat printr-o dispozitie legala s-ar rasfrange asupra
cetatenilor, implicand inegalitatea lor in fata legii si a autoritatilor
publice, ceea ce nu este cazul in prezenta speta.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
Astfel, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportata la
prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, arata ca principiul egalitatii
are in vedere egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legi si a
autoritatilor publice, iar nu egalitatea intre cetateni si autoritatile
publice. Pe de alta parte, plata unor taxe sau impozite nu reprezinta un drept,
ci o obligatie constitutionala, prevazuta de art. 56 alin. (1) din Constitutie,
legiuitorul fiind liber sa acorde scutiri de la plata taxelor de timbru in
considerarea anumitor situatii specifice. Considera ca diferenta de tratament
se justifica prin aceea ca simpla calitate de parti in acelasi proces nu
presupune existenta unor situatii identice in care s-ar afla partile. Astfel,
partea care are interesul sa declanseze procesul va plati anticipat taxa de
timbru, in timp ce partea care va pierde procesul va suporta in sfarsit
cheltuielile de judecata. In acelasi timp arata ca ratiunea pentru care anumite
autoritati publice sunt scutite de plata taxei de timbru este aceea ca
actiunile si cererile introduse de ele prezinta o stransa legatura cu
veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public,
fapt ce le diferentiaza de situatia juridica a persoanelor fizice sau juridice
care urmaresc realizarea intereselor proprii. In ceea ce priveste critica
referitoare la incalcarea principiului constitutional al liberului acces la
justitie, Guvernul arata ca acesta nu presupune gratuitatea justitiei, aceasta
fiind un serviciu public ale carui costuri sunt suportate de la bugetul de
stat. In acelasi sens apreciaza ca este si jurisprudenta Curtii
Constitutionale, amintind Decizia nr. 65/2000. In legatura cu invocarea
normelor constitutionale prevazute la art. 15, considera ca aceste critici sunt
nerelevante pentru solutionarea exceptiei, neavand nici o incidenta cu obiectul
acesteia. De asemenea, apreciaza ca nu poate fi retinuta nici critica raportata
la actele internationale invocate, intrucat acestea nu contin prevederi care sa
consacre gratuitatea actului de justitie. De altfel, aminteste ca, in
jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca liberul
acces la justitie nu este un drept absolut. Astfel, acest drept, care cere,
prin insasi natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul
unor limitari atat timp cat nu este atinsa insasi substanta sa.
Avocatul Poporului apreciaza ca fiind neintemeiate sustinerile autorului
exceptiei. Astfel, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art.
17 din Legea nr. 146/1997 in raport cu art. 16 alin. (1) din Constitutie,
considera ca principiul egalitatii nu poate primi semnificatia unei egalitati
intre cetateni si autoritatile publice. De asemenea, in opinia sa, scutirea
autoritatilor publice vizate de taxele judiciare de timbru are o justificare
obiectiva si rationala in aceea ca aceste autoritati sunt finantate de la
bugetul de stat, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat,
astfel ca ar fi absurd ca autoritatile in cauza sa fie obligate sa plateasca
din buget o taxa care revine aceluiasi buget. Cat priveste critica art. 1 din
Legea nr. 146/1997, raportata la acelasi text constitutional, mentioneaza ca
obligatia de plata a taxelor judiciare de timbru, precum si exceptiile
stabilite de lege se aplica deopotriva tuturor cetatenilor aflati in situatii
identice, precum si tuturor litigiilor de aceeasi natura, neexistand
discriminari sau privilegii contrare principiului fundamental al egalitatii in
drepturi. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 1 si 17
din Legea nr. 146/1997 fata de art. 21 din Constitutie, mentioneaza ca accesul
liber la justitie nu interzice stabilirea taxelor de timbru in justitie, fiind
justificat ca persoanele care se adreseaza autoritatilor judecatoresti sa
contribuie la acoperirea cheltuielilor pe care le implica serviciul public al
justitiei. Mai mult, observa ca, potrivit art. 21 din Legea nr. 146/1997,
instanta judecatoreasca poate acorda inlesniri la plata taxelor judiciare de
timbru, pe baza unor criterii clare si in conditiile prevazute de art. 74 - 81
din Codul de procedura civila.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2,
3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
1 si 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu
modificarile si completarile ulterioare, prevederi ce au urmatoarea redactare:
- Art. 1: "Actiunile si cererile introduse la instantele
judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si
Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie sunt supuse taxelor
judiciare de timbru, prevazute in prezenta lege, si se taxeaza in mod
diferentiat, dupa cum obiectul acestora este sau nu evaluabil in bani, cu
exceptiile prevazute de lege.";
- Art. 17: "Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si
actiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera
Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala,
Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul
Public si de Ministerul Finantelor, indiferent de obiectul acestora, precum si
cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a
acestora, cand au ca obiect venituri publice."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul
exceptiei invoca incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
- Art. 11 alin. (1) si (2): "(1) Statul roman se obliga sa
indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele
la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.";
- Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de
libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile
prevazute de acestea.";
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
De asemenea, critica de neconstitutionalitate este raportata si la
urmatoarele prevederi internationale:
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale:
- Art. 6 pct. 1: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
[...]";
- Art. 14: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de
prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in
special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte
opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala,
avere, nastere sau orice alta situatie."
Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
- Art. 1: "Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate
si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se
comporte unele fata de celelalte in spiritul fraternitatii."
- Art. 7: "Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul fara
deosebire la o protectie egala a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie
egala impotriva oricarei discriminari care ar incalca prezenta Declaratie si
impotriva oricarei provocari la o astfel de discriminare."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca in legatura
cu textele de lege supuse controlului de constitutionalitate exista o bogata
jurisprudenta a Curtii Constitutionale. Astfel, prin numeroase decizii, precum
Decizia nr. 202 din 29 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 520 din 9 iunie 2004, Decizia nr. 151 din 25 martie
2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 340 din 19
aprilie 2004, ori Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003, instanta de
contencios constitutional a analizat prevederile art. 1 si 17 din Legea nr.
146/1997 in raport cu dispozitiile constitutionale si internationale invocate
in prezenta cauza, respingand de fiecare data criticile de
neconstitutionalitate ca neintemeiate.
Astfel, in ceea ce priveste constitutionalitatea art. 1 din Legea nr. 146/1997
in raport cu principiile constitutionale ale egalitatii in drepturi si
liberului acces la justitie, Curtea a statuat in Decizia nr. 202/2004 ca textul
de lege criticat nu aduce atingere principiului egalitatii in drepturi,
deoarece nu face nici un fel de diferentiere intre contribuabili. De asemenea,
a amintit ca art. 21 din Constitutie nu instituie nici o interdictie cu privire
la taxele in justitie, asa incat este legal si normal ca justitiabilii care
trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de autoritatile
judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult,
potrivit dispozitiilor art. 53 alin. (1) din Constitutie, in conformitate cu
care "Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la
cheltuielile publice", plata taxelor sau impozitelor reprezinta o
obligatie constitutionala a cetatenilor.
Pe de alta parte, Curtea a aratat ca echivalentul taxelor judiciare de
timbru este integrat in valoarea cheltuielilor de judecata stabilite de instanta
de judecata prin hotararea pe care o pronunta in cauza, plata acestora revenind
partii care cade in pretentii.
In ceea ce priveste critica referitoare la neconstitutionalitatea art. 1
din Legea nr. 146/1997 fata de art. 11 si 20 din Constitutie, prin raportare la
prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale si ale Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, invocate de
autorul exceptiei, Curtea Constitutionala a statuat, in Decizia nr. 151/2004,
ca aceasta critica nu poate fi primita, deoarece aceste acte internationale nu
contin prevederi care sa consacre gratuitatea actului de justitie.
De asemenea, s-a aratat ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a
Drepturilor Omului, o caracteristica a principiului liberului acces la justitie
este aceea ca nu este un drept absolut (cazul Ashingdane impotriva Regatului
Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord - 1985). Astfel, acest drept, care
cere, prin insasi natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi
subiectul unor limitari, atat timp cat nu este atinsa insasi substanta sa.
Referindu-se la constitutionalitatea art. 17 in raport cu dispozitiile
constitutionale si internationale invocate si in prezenta cauza, Curtea
Constitutionala a retinut, in Decizia nr. 373/2003, ca "Principiul
egalitatii prevazut de Constitutie pentru cetateni nu poate ca, prin extensie,
sa primeasca semnificatia unei egalitati intre cetateni si autoritatile
publice. Asa cum rezulta din dispozitiile constitutionale ale art. 16,
cetatenii se bucura de drepturile prevazute in Constitutie si in legi, fiind
egali in fata acestora si a autoritatilor publice, in timp ce autoritatile
publice exercita atributiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competentei
lor, in realizarea functiilor pentru care sunt create".
Cu acelasi prilej, Curtea a aratat ca scutirea autoritatilor publice vizate
de textele criticate de taxele judiciare de timbru este justificata, in mod
obiectiv si rational, de faptul ca autoritatile respective - creditori bugetari
- sunt finantate de la bugetul de stat pentru a putea functiona, iar taxele
respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel ca ar fi absurd ca
autoritatile in cauza sa fie obligate (formal) sa plateasca din buget o taxa
care revine aceluiasi buget.
In legatura cu critica de neconstitutionalitate bazata pe sustinerea ca se
incalca dreptul de liber acces la justitie, respectiv dreptul la un proces
echitabil, Curtea a retinut ca aceasta este neintemeiata, intrucat "nici
dispozitiile constitutionale ale art. 21 si nici cele ale art. 6 pct. 1 din
Conventie nu exclud stabilirea unor conditii in legatura cu introducerea
actiunilor in justitie, intre care si aceea a platii unor taxe, asa cum nici
una dintre aceste prevederi nu stabileste gratuitatea serviciului public al
justitiei".
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin deciziile mentionate
isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
In fine, in legatura cu invocarea principiului constitutional prevazut de
art. 15 alin. (1) din Constitutie, se apreciaza ca aceasta critica este
nerelevanta pentru solutionarea exceptiei de fata, neavand incidenta cu
obiectul acesteia.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d)
si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 17 din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Comurexim" - S.R.L. din Targu-Mures in Dosarul
nr. 249/2004/CCA/ al Curtii de Apel Targu-Mures - Sectia comerciala si de
contencios administrativ.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 noiembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent sef,
Doina Suliman