Decizia Nr.507 din 07.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) lit. g) şi h), art. 62, 63 şi 64 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 898 din 10 decembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simina Popescu	- magistrat-asistent

Cu participarea în şedinţa din 7 octombrie 2014 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) lit. g) şi h), art. 62, 63 şi 64 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Aurel Piroş în Dosarul nr. 885/39/2013 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 201D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, sens în care precizează că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează modul de reglementare, printr-un ordin al ministrului transporturilor, a activităţii de pregătire în cadrul şcolilor de conducători auto.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 17 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 885/39/2013, Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) lit. g) şi h), art. 62, 63 şi 64 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.5. Excepţia a fost ridicată de Aurel Piroş într-o cauză având ca obiect anularea unui ordin al ministrului transporturilor.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţă, că prevederile art. 6 alin. (3) lit. g) şi h), art. 62, 63 şi 64 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 sunt neconstituţionale, deoarece „activităţile din enunţul acestor articole, finalizate cu normele date prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 733/2013, nu sunt trecute în partea dispozitivă a acestei ordonanţe şi nu au temei legal“.7. Curtea de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţiei şi nici dreptul la muncă.8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Reţine că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 constituie cadrul general pentru organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri şi persoane pe teritoriul României, precum şi a activităţilor conexe acestora, în condiţii de siguranţă şi calitate, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, garantarea accesului liber şi nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier, protecţia mediului înconjurător, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice si juridice şi pentru satisfacerea necesităţilor economiei naţionale şi a nevoilor de apărare a ţării. Acest aspect este reţinut în art. 1 din actul normativ criticat. Având în vedere scopul Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011, precum şi normele supuse controlului de constituţionalitate, apreciază că dispoziţiile constituţionale invocate nu au incidenţă în cauză, întrucât nu se pune în discuţie accesul liber la justiţie, nu se aduce atingere dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică şi nu se restrânge exerciţiul vreunui drept.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 6 alin. (3) lit. g) şi h), art. 62, 63 şi 64 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:

– Art. 6 alin. (3) lit. g) şi h): „Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în calitate de autoritate de stat în domeniul transporturilor rutiere, are următoarele atribuţii: (...)g)autorizează centrele de pregătire şi perfecţionare a personalului din domeniul transporturilor rutiere, şcolile de conducători auto şi instructorii auto;h)elaborează norme obligatorii privind pregătirea, examinarea şi atestarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, respectiv a persoanelor desemnate să conducă permanent şi efectiv activităţi de transport rutier, a consilierilor de siguranţă, a conducătorilor auto, a profesorilor de legislaţie rutieră, a instructorilor de conducere auto, precum şi a lectorilor necesari procesului de pregătire şi perfecţionare profesională a acestora.“;

– Art. 62: „(1) Şcolile de conducători auto fac parte din cadrul instituţional naţional în domeniul siguranţei rutiere, care desfăşoară activitatea de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii permiselor de conducere. (2) Autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto se face în condiţiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.(3) Atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto se face în condiţiile stabilite de către autoritatea competentă prin norme.“;

– Art. 63: „Programa de şcolarizare şi metodologia de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere se stabilesc de către autoritatea competentă prin norme.“;

– Art. 64: „Condiţiile şi obligaţiile privind pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere se stabilesc de către autoritatea competentă prin norme.“ 13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Invocă, de asemenea, şi dispoziţiile art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 41 privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia îşi argumentează critica prevederilor art. 6 alin. (3) lit. g) şi h), art. 62, 63 şi 64 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 prin prisma modului în care aceste norme au fost puse în executare prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 733/2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, a Programei de şcolarizare, precum şi privind condiţiile şi obligaţiile pentru pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 şi 267 bis din 13 mai 2013. 15. În aceste condiţii, Curtea constată că, în cauza de faţă, autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci învederează aspecte care, ţinând de interpretarea şi aplicarea legii de către autorităţile publice abilitate în acest scop, nu intră în sfera contenciosului constituţional. 16. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) lit. g) şi h), art. 62, 63 şi 64 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (3) lit. g) şi h), art. 62, 63 şi 64 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, excepţie ridicată de Aurel Piroş în Dosarul nr. 885/39/2013 al Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 octombrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Popescu