DECIZIE Nr.
505 din 15 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 1 si art. 290 din Codul penal,
precum si a dispozitiilor art. I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal si a Legii nr. 294/2004
privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in
cursul procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 606 din 13 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2151 şi 290 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a Legii nr.
294/2004 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, excepţie ridicată de Gheorghe Bîrsenescu în Dosarul nr. 402/2006 al
Tribunalului Arad - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei personal.
Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Având cuvântul, Gheorghe Bîrsenescu solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. Dezvoltând
argumentele expuse în faţa instanţei de judecată cu privire la
neconstituţionalitatea art. I din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, autorul excepţiei arată că acest
text de lege încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 115
(delegarea legislativă), în art. 11 (dreptul internaţional şi dreptul
intern) şi în art. 20 (tratatele internaţionale privind drepturile omului) din
Legea fundamentală, cu referire la Tratatul privind aderarea României la
Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005. Depune la dosarul cauzei
concluzii scrise în sensul celor susţinute.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 27 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 402/2006, Tribunalul Arad - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1
pct. 93 din Legea nr. 140/1996 (art. 2151 din Codul penal), ale art. 290 din
Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 pentru
modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a Legii nr. 294/2004 privind
executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie
ridicată de Gheorghe Bîrsenescu în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 2151 din Codul penal încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât
infracţiunea de delapidare privind proprietatea publică este mai aspru
pedepsită decât infracţiunea de delapidare îndreptată împotriva proprietăţii
private, astfel încât pedepsele care se pot aplica, deşi legale, sunt
inechitabile. Referitor la prevederile art. 290 din Codul penal, se apreciază
că încalcă dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, deoarece „infracţiunea
prevăzută de art. 288 Cod penal este mai aspru pedepsită decât infracţiunea
prevăzută de art. 290 Cod penal, întrucât prin art. 288 Cod penal se ocrotesc
interesele generale ale societăţii, spre deosebire de art. 290 Cod penal prin
care sunt ocrotite interesele private ale cetăţenilor, astfel încât
infracţiunea prevăzută de art. 290 Cod penal ar trebui să fie cercetată doar la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi nu din oficiu, deoarece se încalcă
dreptul persoanei vătămate de a exercita, de a retrage plângerea sau de a se
împăca cu făptuitorul". In ceea ce priveşte art. I
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, se
apreciază că acest act normativ este inexistent, întrucât, potrivit art. 115
din Constituţie, Guvernul poate adopta ordonanţe numai în baza unei legi de
abilitare din partea Parlamentului şi numai în domenii care nu fac obiectul
legilor organice. In concluziile orale formulate de autorul excepţiei în faţa
Curţii, precum şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei cu acest
prilej, art. I din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 este criticat şi în raport de art. 11 şi 20
din Legea fundamentală, privind dreptul internaţional şi dreptul intern,
respectiv tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Tribunalul Arad - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Se arată că art. 2151 din Codul penal nu încalcă dreptul
inculpatului la un proces echitabil, definirea şi sancţionarea infracţiunii
prevăzute de acest text de lege fiind un drept exclusiv al statului. Dispoziţiile
art. 290 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 53 din Constituţie,
legiuitorul fiind îndreptăţit să decidă felul infracţiunii pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu sau
pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Referitor
la art. I din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, se apreciază că nu încalcă nicio normă
constituţională.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se
şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de
lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2151 şi 290 din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a Legii nr.
294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 28 iunie 2005.
Prevederile din Codul penal criticate au următorul
cuprins:
- Art. 2151: „Însuşirea,
folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru
altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le
administrează, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 15 ani.
In cazul în care delapidarea a avut consecinţe
deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi."
- Art. 290: „Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate
în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl
încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei
consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
Tentativa se pedepseşte."
Dispoziţiile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
58/2005, criticate ca neconstituţionale, au următorul cuprins:
- Art. I: « 7. Articolul 512 din Legea nr. 301/2004
- Codul penal, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, se modifică şi va avea următorul
cuprins:
„Art. 512 Prezentul cod intră în vigoare la data de
1 septembrie 2006."»
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se
invocă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 11 privind dreptul
internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul
la un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 115 privind delegarea
legislativă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate aşa cum a
fost ridicată, Curtea reţine următoarele:
I. In ceea ce priveşte art.
2151 din Codul
penal, care reglementează infracţiunea de delapidare, se susţine că încalcă
dreptul la un proces echitabil, întrucât infracţiunea de delapidare privind proprietatea
publică este mai aspru pedepsită decât aceeaşi infracţiune îndreptată împotriva
proprietăţii private, astfel încât pedepsele care se pot aplica, deşi legale,
sunt, în opinia autorului excepţiei, inechitabile. Curtea constată că aceste
critici sunt neîntemeiate, reglementarea de către legiuitor a infracţiunii de
delapidare nefiind de natură să aducă nicio atingere dreptului părţilor
interesate de a se apăra şi de a se prevala de toate garanţiile ce
caracterizează un proces echitabil. De altfel, contrar susţinerilor autorului
excepţiei, textul de lege criticat nu distinge, sub aspectul pedepsei
aplicabile, între infracţiunea de delapidare îndreptată împotriva proprietăţii
publice şi cea îndreptată împotriva proprietăţii private.
II. Referitor la prevederile
art. 290 din Codul penal, se apreciază că încalcă dispoziţiile art. 53 din
Legea fundamentală, deoarece infracţiunea prevăzută de art. 288 din Codul penal
(falsul material în înscrisuri oficiale) este mai aspru pedepsită decât
infracţiunea prevăzută de art. 290 din acelaşi cod, astfel încât, în opinia
autorului excepţiei, infracţiunea prevăzută de aceste din urmă prevederi legale
ar trebui să fie cercetată doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate,
şi nu din oficiu, pentru a nu se încălca dreptul persoanei vătămate de a
exercita, de a retrage plângerea sau de a se împăca cu făptuitorul. Nici aceste
critici nu pot fi reţinute. Potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală,
„Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai de lege". In aplicarea acestor
prevederi constituţionale, legiuitorul român a optat
pentru regula generală de urmărire, judecare şi sancţionare din oficiu a
infracţiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituţional al legiuitorului
de a stabili şi anumite excepţii de la această regulă generală. Astfel, s-a
prevăzut ca în anumite cazuri, datorită caracterului şi conţinutului concret al
faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau
relaţiilor speciale dintre făptuitor şi persoana lezată, punerea în mişcare a
acţiunii penale să fie condiţionată de existenţa plângerii prealabile a
persoanei vătămate. Generalizarea acestei condiţionări ar împiedica însă, în
mod evident, protecţia eficientă a societăţii, a intereselor generale faţă de
faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală. In cazul
infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, legiuitorul are
temeiuri serioase de politică penală să păstreze principiul oficialităţii, având
în vedere pericolul social al faptei incriminate, această opţiune, în deplină
concordanţă cu prevederile constituţionale mai sus menţionate, neavând
semnificaţia restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
De altfel, neconstituţionalitatea art. 290 din Codul
penal este dedusă prin compararea acestuia cu art. 288 din acelaşi act
normativ, or, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de
exemplu în Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005,
examinarea constituţionalităţii unui text de lege are
în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins
încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea
concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale
Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că,
deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa
lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
III. Referitor la art. I din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005, Curtea constată mai întâi că, în
ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate întemeiate pe dispoziţiile
art. 11 şi 20 din Constituţie, acestea nu pot fi primite, întrucât au fost
formulate ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, or,
potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competentă
să se pronunţe numai în limitele sesizării. Curtea a statuat în acest sens în
jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 281 din 29 iunie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 10 august 2004, că extinderea temeiurilor
constituţionale faţă de cele invocate în faţa instanţei de fond ar conduce la
exercitarea din oficiu a controlului de constituţionalitate, ceea ce este
contrar prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora „Curtea
Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial [...]." Aşa fiind, Curtea
urmează să analizeze constituţionalitatea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2005 doar în raport cu
dispoziţiile art. 115 din Constituţie privind delegarea legislativă, invocat în
motivarea excepţiei de neconstituţionalitate formulată în faţa instanţei de
judecată.
Astfel, Curtea constată că prin Decizia nr. 623 din 17
noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.114 din 9 decembrie 2005, răspunzând
la o critică asemănătoare, a statuat că aceste prevederi legale au fost
adoptate de Guvern în exercitarea competenţei sale constituţionale şi cu
respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 115 alin. (4) din Legea
fundamentală. In acest sens Curtea Constituţională a reţinut în mod constant în
jurisprudenţa sa că interdicţia reglementării în domenii ce fac obiectul
legilor organice este prevăzută de art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală
pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare
adoptate de Parlament. Această interdicţie nu operează şi în cazul ordonanţelor
de urgenţă care se adoptă de Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4)
din Constituţie. Emiterea unor asemenea ordonanţe este condiţionată de
existenţa unor „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi
amânată", iar Guvernul este obligat să motiveze urgenţa în cuprinsul
ordonanţei, ceea ce s-a şi realizat. Prin urmare, urgenţa reglementărilor
justifică, în acest caz, existenţa situaţiei extraordinare şi, în consecinţă,
dispoziţiile art. I din
Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 58/2005 sunt în deplină concordanţă cu
prevederile constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4). De altfel, chiar
Legea fundamentală stabileşte în art. 115 alin. (5) posibilitatea Guvernului de
a reglementa în domenii ce fac obiectul legilor organice, statuând în acest
sens că „Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se
aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alineatul (1)".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile
menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2151 şi art. 290 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
58/2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal şi a Legii nr.
294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare
în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Gheorghe Bîrsenescu în Dosarul
nr. 402/2006 al Tribunalului Arad - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta