DECIZIE Nr.
503 din 29 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 pct. 4 din Codul de procedura
civila si art. 21 din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri
pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vanzare-cumparare de
actiuni detinute de stat la societatile comerciale
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 463 din 10 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 4 din Codul de procedura
civilă şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri
pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de
acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, excepţie ridicată de
Asociaţia salariaţilor şi
membrilor conducerii „Pangal" din Societatea Comerciala „Galmopan" -
Ş.A. din Galaţi în Dosarul nr. 16.381/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
a VI-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de către autorul excepţiei, prin care solicită un nou termen de judecată,
în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de acordare a unui nou termen de judecată, având în vedere că autorul a avut suficient timp
pentru angajarea unui apărător de la sesizarea Curţii Constituţionale la data
de 19 decembrie 2006.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge
cererea de acordare a unui termen de judecată, astfel cum a fost formulată.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19
decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 16.381/3/2006, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 pct. 4 din Codul de
procedură civilă şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002. Excepţia
a fost ridicată de Asociaţia salariaţilor şi membrilor conducerii „Pangal"
din Societatea Comercială „Galmopan" - Ş.A. din Galaţi într-o cauză având
ca obiect soluţionarea unei cereri a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor
Statului de obligare la reparare a prejudiciului datorat ca urmare a
desfiinţării unui contract de vânzare-cumpărare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale,
deoarece, potrivit art. 5 şi art. 7 din Codul de procedura civilă, cererea de
chemare în judecată se adresează instanţei de la domiciliul pârâtului, iar
dispoziţiile art. 10 alin. 4 din aceiaşi cod, dând posibilitatea ca cererea să
fie introdusă la instanţa locului unde obligaţia a luat naştere, sunt de natură
să conducă la motive de bănuială legitimă şi de imparţialitate a judecătorilor,
constituind totodată un abuz de forţă juridică de care beneficiază reclamantul
în realizarea drepturilor sale, încălcând astfel principiul egalităţii.
Referitor la dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa
Guvernului nr. 25/2002, susţine că acestea sunt neconstituţionale, deoarece, în
cazul desfiinţării contractului de privatizare, Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului reţine de la cumpărător toate sumele achitate
de acesta în contul contractului, iar obligarea la plata daunelor interese şi
dividendelor neîncasate reprezintă o îmbogăţire fără just temei, deoarece
aceasta şi-a recuperat pachetul de acţiuni prin
anularea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât, pe de-o parte, textele legale criticate nu contravin
dreptului la un proces echitabil, părţile beneficiind de toate garanţiile
procesuale prevăzute de lege, iar, pe de altă parte, prevederile art. 45 din
Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece instituirea regulilor de
desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa
exclusivă a legiuitorului, acesta putând sa stabilească reguli de procedură
diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
criticate nu înlătură
posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei şi de a se
prevala de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil. Totodată, pe
parcursul procesului, părţile au posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile
sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor părţii adverse. Referitor la pretinsa
încălcare a art. 45 din Constituţie, arată că acest text nu are incidenţă în
cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 10 alin. 4 din Codul de procedură civilă şi ale art. 21 din
Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărirea executării
obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 89 din 2 februarie 2002.
Art. 10 pct. 4 din Codul de
procedură civilă are următorul cuprins: „In afară de instanţa domiciliului
pârâtului, mai sunt competente următoarele instanţe: [...] 4. în cererile privitoare la
obligaţii comerciale, instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea
a locului plăţii."
Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri
de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a
societăţilor comerciale a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 506/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
Titlul Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 a fost
modificat prin art. I pct. 1
din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării
obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 19 iulie 2005, având următorul cuprins: „Ordonanţă
privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de
vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale."
Dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr.
25/2002 au în prezent următorul cuprins:„(1) In cazul desfiinţării
contractului pe cale convenţională sau judiciară Autoritatea va reţine de la
cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului,
reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalităţi achitate cu orice
titlu, până la desfiinţarea acestuia.
(11) In
cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru
prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata
daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile
datorate pentru ratele scadente şi neachitate pană la data desfiinţării
contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii
celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de
cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.
1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor de
către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor
Statului*) în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(12)
Prevederile alin. (1) şi (11) se aplică şi proceselor în curs de judecată având ca obiect
desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei
ordonanţe.
(2) Pentru prejudiciile cauzate societăţii de
către cumpărător, aceasta poate cere instanţei judecătoreşti daune-interese.
(3) Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii
daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum şi a celor provocate
Autorităţii se va face, la solicitarea societăţii/Autorităţii, pe baza unei
expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege
pentru astfel de operaţiuni.
(4) Cheltuielile aferente efectuării expertizei
prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de
Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpărător."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate
sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 45 privind
libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că asupra dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002,
s-a pronunţat în numeroase cazuri, constatând că acestea nu contravin
prevederilor Constituţiei. Prin Decizia nr. 460 din 1 iunie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, Curtea a statuat - referitor la
invocarea art. 21 din Constituţie - că exercitarea acestor drepturi de natură
procesuală este asigurată pe calea contestaţiei la executare, potrivit
regulilor de drept comun, textul legal criticat neconţinând în sine norme
contrare dreptului de acces liber la instanţă.
*) Conform art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a
Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin
absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor
Statului, aprobată cu completări prin Legea nr. 360/2004, cu modificările
ulterioare, la data de 1 mai 2004 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Bancare şi-a schimbat denumirea în Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului şi s-a reorganizat prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru
Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului, instituţie care s-a
desfiinţat.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Cu privire la dispoziţiile art. 10 pct. 4 din Codul de
procedură civilă, Curtea constată că, atâta timp cât legiuitorul stabileşte o
competenţă alternativă - în afară de instanţa domiciliului pârâtului -, nu se
poate susţine că aceste dispoziţii
ar contraveni accesului la justiţie, garantat prin prevederile
art. 21 din Legea fundamentală.
Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile procesual civile
care stabilesc ca fiind competentă şi instanţa locului unde obligaţia a luat
naştere sau aceea a locului plăţii, în cererile privitoare la obligaţiile comerciale, nu contravin
prevederilor art. 45 din Constituţie, întrucât nu îngrădesc în niciun fel accesul
liber la o activitate economică sau libera iniţiativă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 10 pct. 4 din Codul de procedură civilă şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr.
25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a
contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, excepţie
ridicată de Asociaţia salariaţilor şi membrilor conducerii
„Pangal" din Societatea Comercială
„Galmopan" - Ş.A. din Galaţi în Dosarul nr. 16.381/3/2006 ai Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean