DECIZIE Nr.
503 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5), art. 30 si ale art. 48
alin. (17) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a
Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea
autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice
locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 353 din 28 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 48 alin. (17), art. 29
alin. (5) independent şi în conexiune cu art. 48 şi art. 31 raportat
la art. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor
şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.
67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice
locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii
nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali", excepţie
ridicată de Remus Florinei Cernea în Dosarul nr. 1/APCD/2010 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal răspunde, personal, autorul
excepţiei, domnul Remus Florinei Cernea. Procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei.
Acesta susţine, mai întâi, că, spre deosebire
de situaţia analizată de Curtea Constituţională prin Decizia
nr. 61/2010, de această dată dispoziţiile art. 48 alin. (17) din
Legea nr. 35/2008 sunt criticate din perspectiva unei candidaturi independente
la alegerile parlamentare parţiale. In esenţă, arată
că textul legal menţionat anulează dreptul de a fi ales,
reglementat de art. 37 din Constituţie, prin aceea că elimină
candidaţii independenţi din cursa pentru alegerile parlamentare
parţiale. Este firesc ca legislaţia să prevadă anumite
condiţii, cu caracter restrictiv, pentru exercitarea în concret a acestui
drept, dar este contrar Legii fundamentale şi actelor juridice
internaţionale în această materie ca o anumită categorie de
candidaţi, acceptată la alegerile generale, să fie exclusă
legal şi de la bun început din etapa alegerilor parţiale. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008, prin care se
instituie obligaţia ca, la depunerea candidaturilor, fiecare candidat
să facă dovada constituirii unui depozit în valoare de 5 salarii
minime brute pe ţară, susţine că acestea conţin o
condiţie mult prea restrictivă, având în vedere că nivelul
acestui depozit este, pentru nivelul economic al ţării noastre,
foarte ridicat, comparativ cu alte state europene. Mai mult, dat fiind modul de
atribuire a mandatelor, reglementat de art. 48 din aceeaşi lege,
această cerinţă operează discriminări pe criterii de
avere, avantajând partidele politice în detrimentul candidaţilor
independenţi. Restricţia legală nu este rezonabilă şi
nici proporţională şi nu urmăreşte un scop legitim,
astfel încât să fie justificată în lumina cerinţelor impuse de
jurisprudenta în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Prevederile art. 30 din Legea nr. 35/2008 conţin, de asemenea, o
condiţie deosebit de excesivă pentru candidaţii
independenţi, şi anume aceea a depunerii unor liste de semnături
ale susţinătorilor provenind de la minimum 4% din numărul total
al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente din
colegiul uninominal în care candidează. Or, Codul bunelor practici
electorale, elaborat de Comisia pentru Democraţie prin Drept - Comisia de
la Veneţia -, prevede un număr necesar de semnături cel mult
egal cu 1% din totalul alegătorilor. In sfârşit, se mai susţine
că atât opinia instanţei de judecată care a sesizat Curtea
Constituţională, cât şi a Avocatului Poporului nu conţin
argumente solide în sensul respingerii excepţiei. Prin urmare,
solicită admiterea acesteia şi depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei, deoarece, în realitate,
autorul acesteia urmăreşte modificarea dispoziţiilor legale
criticate în sensul introducerii candidaţilor independenţi în cursa
pentru alegerile parlamentare parţiale şi diminuarea atât a valorii
depozitului necesar a fi constituit de fiecare candidat, cât şi a
numărului de semnături necesare unui candidat independent la
depunerea candidaturii sale. Textele de lege criticate exprimă
opţiunea legiuitorului în ceea ce priveşte stabilirea
condiţiilor de exercitare a dreptului de a fi ales şi de organizare a
alegerilor parlamentare, în acord cu prevederile internaţionale în
materie, inclusiv cu recomandările din Codul bunelor practici în materie
electorală, invocat. Apreciază că sunt respectate drepturile
constituţionale pretins încălcate, cum ar fi dreptul de a fi ales
şi principiul suveranităţii, astfel cum a arătat Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 61/2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 7 aprilie 2010,
pronunţată în Dosarul nr. 1/APCD/2010, Tribunalul Bucureşti -
Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 48 alin.
(17), art. 29 alin. (5) independent şi în conexiune cu art. 48 şi
art. 31 raportat la art. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei
Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale
nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali".
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Remus Florinei Cernea într-o cauză având ca obiect
soluţionarea contestaţiei formulate de acesta împotriva Deciziei nr.
4 din 6 aprilie 2010 a Biroului Electoral de Circumscripţie al
Municipiului Bucureşti - Circumscripţia Electorală nr. 42
privind respingerea candidaturii domnului Cernea Remus Florinei, candidat
independent pentru funcţia de deputat în Colegiul uninominal nr. 19 al
Circumscripţiei electorale nr. 42 la alegerile parţiale pentru Camera
Deputaţilor din 25 aprilie 2010.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (17) din
Legea nr. 35/2008, candidaţii independenţi nu pot participa la
alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor sau Senat, situaţie
care prejudiciază grav drepturile electorale ale cetăţenilor
români şi loveşte principiul organizării unor alegeri libere
şi corecte. Nu există un interes public pentru a limita accesul
candidaţilor independenţi în Parlament, singurul scop al acestei
reglementări constând în menţinerea monopolului partidelor
parlamentare, cu consecinţa vicierii procesului electoral şi a
discriminării celorlalţi competitori electorali, cu diverse oferte
şi opinii politice. Condiţiile restrictive de înregistrare a unei
candidaturi pentru alegerile parlamentare parţiale sunt de natură
să excludă competiţia electorală, afectează caracterul
liber şi corect al alegerilor şi, astfel, golesc de conţinut
dreptul de a fi ales prevăzut de Constituţie. O astfel de
condiţie, care impune un prag electoral ce nu poate intra în discuţie
în cazul independenţilor, nu mai este întâlnită în niciun sistem
electoral dintr-un stat democratic, membru al Uniunii Europene.
Dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr.
35/2008, „atât ca articol independent, cât şi în conexiune cu art. 48 din
lege, care stabileşte modalitatea de atribuire a mandatelor de
parlamentar", contravin prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituţie,
deoarece condiţionează exercitarea dreptului de a fi ales pe criterii
de avere. Astfel, la depunerea candidaturilor, fiecare candidat (partid
politic, alianţă electorală, organizaţie a
cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale
sau candidat independent) trebuie să facă dovada constituirii unui
depozit cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţară, echivalentul a
3.000 RON. Această sumă este cea mai mare cerută în vreun stat
membru al Uniunii Europene şi este deosebit de mare, având în vedere nivelul
scăzut de venit al cetăţenilor români faţă de alte
state ale Uniunii. Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr.
226 din 3 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, că, în virtutea prevederilor art. 19
pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice, „exercitarea libertăţilor poate fi supusă anumitor
limitări ce trebuie însă stabilite în mod expres prin lege şi
care sunt necesare, printre altele, apărării securităţii
naţionale sau ordinii publice". Or, condiţia impusă de art.
29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008, de natură restrictivă, nu
răspunde vreunei necesităţi de acest fel şi nici nu este
rezonabilă. Mai mult, art. 29 alin. (7) prevede că depozitul se
returnează candidaţilor independenţi doar dacă aceştia
obţin minimum 20% din voturile exprimate în colegiu, ceea ce constituie
încă o cerinţă deosebit de excesivă, de vreme ce în Uniunea
Europeană limita maximă în astfel de cazuri nu
depăşeşte 5% din voturi. Potrivit art. 48, mandatele de
parlamentar nu sunt atribuite în funcţie de rezultatele obţinute, ci,
proporţional, în funcţie de procentele de voturi obţinute de
partid la nivelul circumscripţiilor judeţene într-o primă
etapă, şi la nivel naţional în cea de a doua etapă. Astfel
se creează o altă inegalitate între candidaţii la alegerile
parlamentare, fiind avantajate partidele politice care au înscrişi cât mai
mulţi membri pe liste.
Dispoziţiile art. 31, raportat la art. 30 din
Legea nr. 35/2008, sunt neconstituţionale prin aceea că impun
candidaţilor independenţi strângerea unui număr de
semnături echivalent cu minimum 4% dintre cetăţenii cu drept de
vot din colegiul respectiv. Acest număr depăşeşte de 4 ori
limita maximă admisă de Consiliul Europei, astfel cum rezultă
din art. 1.3 pct. ii) din Codul bunelor practici în materie electorală
şi încalcă în mod evident dreptul de a fi ales, prevăzut de art.
37 din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a
civilă, exprimându-şi opinia,
apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată. Textele de lege criticate nu afectează principiul
suveranităţii poporului român şi nici dreptul de a fi ales. Este
atributul legiuitorului să stabilească în concret condiţiile în
care candidaţii, inclusiv cei independenţi, pot participa la
alegerile parlamentare parţiale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Avocatul Poporului, în
punctul său de vedere, consideră că dispoziţiile „art. 48
alin. (17), art. 29 alin. (5) independent şi în conexiune cu art. 48
şi art. 31 raportat la art. 30 din Legea nr. 35/2008",
modificată şi completată, sunt constituţionale.
In argumentarea punctului de vedere se arată
că „dispoziţiile art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008,
modificată şi completată, nu aduc atingere dreptului de a fi ales
în substanţa sa, ci condiţionează exerciţiul său de
îndeplinirea unei alte cerinţe, aplicabile în egală măsură
tuturor candidaţilor la alegerile parlamentare parţiale,
condiţie necesar a fi îndeplinită, de altfel, şi de
candidaţii membri ai unor formaţiuni politice pentru a dobândi
mandatul de parlamentar în cadrul alegerilor generale". Cât priveşte
critica de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (5) din Legea nr.
35/2008, faţă de art. 4 alin. (2) din Constituţie, se apreciază
că „prevederile legale criticate nu aduc atingere principiului
constituţional care stabileşte că România este patria
comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi,
fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine
etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă
politică, de avere sau de origine socială".
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor,
susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îi constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile „art. 48
alin. (17), art. 29 alin. (5) independent şi în conexiune cu art. 48
şi art. 31 raportat la art. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea
Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale
nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali", lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 196 din 13 martie 2008. Dispoziţiile art. 30 au fost completate,
respectiv modificate prin art. I pct. 39, respectiv pct. 40 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 97/2008 privind modificarea şi
completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei
Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale
nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din
29 august 2008, iar prevederile art. 48 alin. (17) au fost modificate prin pct.
3 al articolului unic din Legea nr. 323/2009 pentru aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 97/2008 privind modificarea şi
completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei
Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, a legii administraţiei publice locale
nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din
21 octombrie 2009. In ceea ce priveşte dispoziţiile „art. 31 raportat
la art. 30 din Legea nr. 35/2008", criticate, Curtea constată, din
analiza motivării excepţiei de neconstituţionalitate şi a
conţinutului acestor texte de lege, că, în realitate, autorul acesteia
vizează doar prevederile art. 30 din lege. Ca atare, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 29 alin. (5), art. 30 şi ale art. 48 alin. (17) din Legea nr.
35/2008, al căror conţinut este următorul:
- Art. 29 alin. (5): „La depunerea candidaturilor,
fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă
electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale, candidat independent trebuie să
facă dovada constituirii unui depozit, în contul Autorităţii
Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţară
pentru fiecare candidat.";
-Art. 30: „(1) Candidaţii independenţi
trebuie să fie susţinuţi de minimum 4% din numărul total al
alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente din colegiul
uninominal în care candidează, dar nu mai puţin de 2.000 de
alegători pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegători
pentru Senat.
(11) Candidaţii independenţi
pentru circumscripţia electorală a cetăţenilor români cu
domiciliul sau reşedinţa în afara ţării trebuie să fie
susţinuţi de minimum 4% din alegătorii cu domiciliul stabilit în
unul dintre statele ce fac parte din colegiul uninominal pentru care
candidează, dar nu mai puţin de 2.000 de alegători pentru Camera
Deputaţilor şi 4.000 de alegători pentru Senat.
(2) Lista susţinătorilor trebuie să
cuprindă data alegerilor, numele şi prenumele candidatului, colegiul
uninominal în care candidează, numele şi prenumele
susţinătorului, codul numeric personal, data naşterii
susţinătorului, adresa susţinătorului, denumirea, seria
şi numărul actului de identitate al susţinătorului, precum
şi semnătura acestuia. In listă se vor menţiona, de
asemenea, numele, prenumele şi codul numeric personal al persoanei care a
întocmit-o. Persoana care a întocmit lista este obligată să
depună o declaraţie pe propria răspundere prin care să
ateste veridicitatea semnăturilor susţinătorilor.
(3) Lista susţinătorilor constituie un
act public, cu toate consecinţele prevăzute de lege.
(4) Susţinătorii pot fi numai
cetăţeni cu drept de vot şi domiciliul în colegiul uninominal unde
candidatul independent doreşte să candideze. Un susţinător
poate sprijini câte un singur candidat pentru fiecare dintre funcţiile
pentru care se organizează alegeri.
(5) Adeziunile susţinătorilor se dau pe
propria răspundere a acestora.";
-Art. 48 alin. (17): „La alegerile parţiale pot
participa numai partidele politice şi organizaţiile
cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale
care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral prevăzut de
prezentul titlu, individual sau într-o alianţă politică ori
electorală. Alegerile parţiale se desfăşoară într-un
singur tur, cel mai bine clasat candidat urmând a fi declarat
câştigător."
Dispoziţiile din Constituţie pretins
încălcate sunt, în ordinea invocării lor, cele ale art. 37 - Dreptul
de a fi ales, art. 16 alin. (3) care garantează egalitatea în drepturi
sub aspectul ocupării funcţiilor şi demnităţilor
publice, civile sau militare, în condiţiile legii, de către
persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în
ţară, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea naţională,
art. 4 alin. (2) sub aspectul criteriilor de discriminare, în speţă
discriminarea pe criteriul averii, şi ale art. 20 alin. (1) referitoare la
interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind
drepturile şi libertăţile cetăţenilor în
concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,
cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. De
asemenea, mai sunt invocate prevederile art. 14 - Interzicerea
discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 3 - Dreptul
la alegeri libere din Primul Protocol la Convenţie, ale art. 21 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 25 şi ale
art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice, ale art. 17 pct. 2 lit. b) din Tratatul de la Lisabona de modificare
a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire
a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007,
ratificat de România prin Legea nr. 13/2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008, intrat în vigoare
la 1 decembrie 2009, şi art. 1.3 pct. ii) şi vi) din Codul bunelor
practici în materie electorală, adoptat de Comisia Europeană pentru
Democraţie prin Drept - Comisia de la Veneţia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea Constituţională constată următoarele:
I. Asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea
Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale
nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 61
din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 76 din 3 februarie 2010. Excepţia de neconstituţionalitate
soluţionată cu acel prilej a fost ridicată de Partidul Verde într-o
cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate
împotriva unei decizii a Biroului Electoral de Circumscripţie al
Municipiului Bucureşti, Circumscripţia Electorală nr. 42, de
respingere a candidaturii domnului Cernea Remus Florinei, propus de Partidul
Verde pentru funcţia de deputat în Colegiul uninominal nr. 1 al
Circumscripţiei electorale nr. 42 la alegerile parţiale pentru Camera
Deputaţilor din 17 ianuarie 2010. Criticile de neconstituţionalitate
atunci formulate au vizat exclusiv situaţia unui partid neparlamentar - ca
cea a partidului ce a invocat excepţia - căruia, în temeiul
dispoziţiilor art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008, i-a fost
respinsă candidatura la alegerile parlamentare parţiale. Respingând
excepţia cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă,
că sensul normei juridice atacate rezidă în necesitatea întrunirii
pragului electoral pentru partidele sau alianţele electorale participante
la alegerile parlamentare parţiale, astfel că doar partidele care, în
urma alegerilor generale, au întrunit acest prag şi au devenit partide
parlamentare pot depune candidaturi. Totodată, „Admiterea unor candidaturi
la alegerile parţiale din partea unor partide nereprezentate în Parlament
ar conduce la modificarea configuraţiei politice a acestuia, în dezacord
cu votul exprimat de corpul electoral la alegerile generale, în urma
cărora s-a constituit organul reprezentativ suprem al poporului român,
într-o anumită componenţă politică, a cărei modificare
nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de
lege". In plus, „a admite posibilitatea ca în urma alegerilor
parţiale să obţină mandat de parlamentar o persoană
care nu aparţine unui partid reprezentat în Parlament înseamnă a
consacra că ceea ce nu s-a obţinut prin alegerile generale să se
poată obţine pe calea ocolită a alegerilor parţiale".
Curtea constată că, prin raportare la cele
reţinute prin Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, criticile de
neconstituţionalitate ale autorului excepţiei de faţă sunt
formulate dintr-o perspectivă cu totul diferită decât cea anterior
examinată, şi anume cea a candidaţilor independenţi la
alegerile parlamentare parţiale. O asemenea abordare a dispoziţiilor
art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 este justificată de noua calitate
de candidat independent, şi nu din partea unui partid, în care domnul
Remus Florinei Cernea - autorul excepţiei - şi-a depus candidatura
pentru funcţia de deputat în Colegiul uninominal nr. 19 al
Circumscripţiei electorale nr. 42 la alegerile parţiale pentru Camera
Deputaţilor din 25 aprilie 2010. De altfel, chiar autorul excepţiei
face explicit precizări de aceeaşi natură în cuprinsul
motivării scrise a excepţiei de neconstituţionalitate,
arătând că, faţă de situaţia examinată de Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, care viza
strict postura de candidat al unei formaţiuni politice, prin
excepţia de faţă este adusă spre analiză situaţia
candidaţilor independenţi.
Această situaţie rezultă şi din
Decizia nr. 4/2010 a Biroului Electoral de Circumscripţie al Municipiului
Bucureşti - Circumscripţia electorală nr. 42, care a
reţinut că „dl. Cernea Remus Florinei a înregistrat propunerea de
candidatură ca independent, ceea ce contravine dispoziţiilor
art. 48 pct. 17 din Legea nr. 35/2008. Chiar dacă participarea ca
independent ar fi fost posibilă, Biroul Electoral de Circumscripţie
al Municipiului Bucureşti reţine că la dosarul de
candidatură nu au fost ataşate dovada constituirii depozitului
prevăzut la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 şi nici lista
susţinătorilor, conform art. 31 raportat la art. 30 din acelaşi
act normativ".
Aşadar, potrivit susţinerilor de
neconstituţionalitate formulate, dispoziţiile art. 48 alin. (17) din
Legea nr. 35/2008 contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor art.
37, art. 16 şi ale art. 2 alin. (1) din Constituţie, precum şi
art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, art. 3 din Primul Protocol la
Convenţie, art. 25 şi 26 din Pactul internaţional cu privire la
drepturile civile şi politice şi ale art. 17 pct. 2 lit. b) din
Tratatul de la Lisabona. In esenţă, se susţine că textul
legal indicat, prin sintagma „La alegerile parţiale pot participa numai
partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor
(...)", elimină din competiţia electorală a alegerilor
parlamentare parţiale categoria candidaţilor independenţi, ceea
ce echivalează cu anularea dreptului de a fi ales al acestora, cu
instituirea unei grave discriminări în cadrul competitorilor electorali,
şi afectează totodată principiul suveranităţii prin
vicierea caracterului liber şi corect al alegerilor.
Examinând aceste critici, Curtea constată că
sunt întemeiate, urmând ca excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 să fie admisă.
Potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (17) din
legea atacată, „La alegerile parţiale pot participa numai
partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor
aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile
generale au îndeplinit pragul electoral prevăzut de prezentul titlu,
individual sau într-o alianţă politică ori electorală.
Alegerile parţiale se desfăşoară într-un singur tur, cel
mai bine clasat candidat urmând a fi declarat câştigător". Curtea
constată că, astfel formulat, textul de lege criticat are ca efect
eliminarea din cursa alegerilor parlamentare parţiale a candidaţilor
independenţi, ceea ce încalcă dreptul de a fi ales, astfel cum este
reglementat de art. 37 din Constituţie. Aceste norme fundamentale, precum
şi cele ale art. 16 alin. (3) şi art. 40 din Constituţie
reglementează condiţiile de fond şi de formă pe care o
persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea
dreptului de a fi ales, şi anume: persoanele să aibă cetăţenia
română şi domiciliul în ţară, să fi împlinit,
până la ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani
pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor şi cel puţin 33 de
ani pentru a fi aleşi în Senat şi să nu le fie interzisă
asocierea în partide politice.
Legiuitorul ordinar are competenţa exclusivă
ca, subordonându-se acestor norme cu caracter imperativ şi general,
să dezvolte, la nivelul legislaţiei infraconstituţionale,
condiţiile concrete pentru exercitarea dreptului de a fi ales la nivelul
fiecărei funcţii publice elective. Dispoziţiile legale astfel
reglementate trebuie însă să fie în concordanţă cu
principiile statuate în art. 16 alin. (3), art. 37 şi 40 din Legea
fundamentală.
Curtea constată că soluţia
legislativă cuprinsă în art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 nu
se subordonează normelor constituţionale invocate. Chiar dacă
aceste dispoziţii legale reglementează condiţii concrete de
participare şi depunere a candidaturilor la alegerile parlamentare
parţiale, deci exprimă voinţa legiuitorului în materie electorală,
nu respectă voinţa constituantului transpusă în normele
constituţionale indicate, deoarece anulează ab initio dreptul
de a fi ales al oricărui cetăţean român care, îndeplinind
cerinţele constituţionale şi legale în materie, ar dori să
participe la alegerile parlamentare parţiale în calitate de candidat
independent.
Dacă, în cazul partidelor politice ce nu sunt
reprezentate în Parlament, Curtea Constituţională a arătat, în
Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, raţiunile ce justifică, prin
prisma normelor constituţionale, eliminarea acestor formaţiuni
politice din cursa pentru alegerile parţiale, pentru cazul
candidaţilor independenţi nu se relevă nicio raţiune pentru
care să fie aplicat acelaşi tratament juridic. Astfel, condiţia
îndeplinirii pragului electoral indică pentru partidele politice un anumit
nivel de reprezentativitate în rândul corpului electoral, reprezentativitate
impusă de însuşi principiul suveranităţii. Pentru
candidaţii independenţi însă o astfel de condiţie ar fi
absurdă, aceasta fiind înlocuită cu cerinţa depunerii listelor de
susţinători cuprinzând semnăturile a minimum 4% din numărul
total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente din
colegiul uninominal în care candidează, dar nu mai puţin de 2.000 de
alegători pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegători
pentru Senat. Aşadar, pentru alegerile parlamentare generale, legiuitorul
a prevăzut o asemenea cerinţă preliminară, necesară la
depunerea candidaturii independentului, deci odată cu exercitarea
dreptului său de a fi ales. La alegerile parlamentare parţiale
însă legiuitorul omite a reglementa orice condiţie pentru
această categorie de candidaţi electorali, dispunând în sensul
că în categoria competitorilor în această etapă electorală
se înscriu numai partidele politice şi organizaţiile
cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale
care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral legal, individual sau
într-o alianţă politică ori electorală. Nu este vorba,
aşadar, de impunerea unor limite sau de circumstanţierea
modalităţii de exercitare a dreptului de a fi ales, ci chiar de
anularea sa prin nerecunoaştere, nereglementare legală.
Este adevărat, textul legal criticat nu prevede în
mod expres, direct, eliminarea candidaţilor independenţi de la
alegerile parlamentare parţiale, însă aceasta rezultă tocmai din
formula „numai partidele., şi organizaţiile...", redactare
restrictivă şi imperativă, ce exclude în mod logic orice
altă interpretare. Chiar dacă îmbracă forma unei omisiuni
legislative, viciul de neconstituţionalitate sesizat nu poate fi ignorat,
deoarece o atare omisiune este cea care generează, eo ipso, încălcarea
dreptului constituţional de a fi ales. Or, Curtea
Constituţională, potrivit art. 142 din Legea fundamentală, este
garantul supremaţiei Constituţiei, ceea ce presupune, printre altele,
conformitatea întregului drept cu Constituţia, controlul
constituţionalităţii legilor. In concluzie, legea
electorală poate preciza condiţiile în care o persoană poate
candida în calitate de independent (constituirea unui depozit financiar, un
anumit număr de susţinători), dar nu poate, sub nicio
formă, să îndepărteze de la procesul electoral, în cazul
alegerilor parţiale, candidatura ca independent a unei persoane,
fără ca prin aceasta să nu încalce dreptul fundamental
constituţional consacrat de art. 37 - „Dreptul de a fi ales".
II. In ceea ce priveşte susţinerile de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi ale
art. 30 din Legea nr. 35/2008, criticate sub aspectul cerinţelor mult prea
restrictive pe care le impun candidaţilor independenţi pentru
depunerea candidaturilor la alegerile parlamentare, Curtea
Constituţională constată că sunt neîntemeiate.
Dispoziţiile art. 29 alin. (5) stabilesc regula
potrivit căreia, la depunerea candidaturii, fiecare partid politic,
alianţă politică, alianţă electorală,
organizaţie a cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale, candidat independent trebuie să
facă dovada constituirii unui depozit, în contul Autorităţii
Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţară
pentru fiecare candidat. Autorul excepţiei apreciază că
această condiţie este excesivă şi operează
discriminatoriu, pe criterii de avere, avantajând partidele politice în
detrimentul candidaţilor independenţi.
După cum s-a arătat deja, cadrul
constituţional al dreptului de a fi ales îl constituie prevederile art. 37
din Constituţie, iar prin acte normative infraconstituţionale,
legiuitorul ordinar, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie,
potrivit căruia sistemul electoral se reglementează prin lege
organică, detaliază condiţiile necesare exercitării în
concret a acestui drept. Curtea constată că dispoziţiile art. 29
alin. (5) din Legea nr. 35/2008 conţin o astfel de reglementare, aceasta
fiind aplicabilă în egală măsură tuturor candidaţilor,
fie că aparţin unei formaţiuni politice, fie că
participă la alegeri în nume propriu. Depozitul prevăzut de legea
electorală reprezintă, alături de alte condiţii
reglementate de lege, o condiţie pentru depunerea candidaturii şi nu
un cens de avere, având în vedere, pe de o parte, nivelul economic şi
social la care se găseşte România în prezent, iar, pe de altă
parte, cuantumul accesibil al acestuia pe care legea îl stabileşte.
Condiţia constituirii unui depozit de o anumită valoare reprezintă
una dintre modalităţile prin care se urmăreşte descurajarea
candidaturilor lipsite de seriozitate şi responsabilitate, astfel încât în
faţa electoratului să se prezinte candidaţi cu adevărat
determinaţi, capabili să reprezinte şi să îndeplinească
interesele alegătorilor. Totodată, candidaţilor independenţi
depozitul li se restituie dacă aceştia au obţinut cel puţin
20% din voturile valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat.
In legătură cu constituţionalitatea
prevederilor legale care instituie constituirea unui depozit pentru fiecare
candidat, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 305 din
12 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
213 din 20 martie 2008, că „dispoziţii din reglementări
internaţionale nu se opun unor circumstanţieri şi chiar unor
restricţii în exercitarea libertăţilor". Totodată,
prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, Curtea a reţinut
că, în virtutea prevederilor art. 19 pct. 3 din Pactul internaţional
cu privire la drepturile civile şi politice, „exercitarea
libertăţilor poate fi supusă anumitor limitări, ce trebuie
însă să fie stabilite în mod expres prin lege şi care sunt
necesare, printre altele, apărării securităţii
naţionale sau ordinii publice". Prin aceeaşi decizie, Curtea,
referindu-se la prevederile art. 25 din acelaşi act juridic
internaţional, a statuat că „dreptul de a fi ales trebuie exercitat
fără restricţii nerezonabile, ceea ce implică posibilitatea
existenţei unor condiţionări în exerciţiul acestor
drepturi". Or, condiţia impusă de art. 29 alin. (5) din legea
criticată este necesară pentru a asigura un grad sporit de
responsabilitate din partea tuturor competitorilor electorali în participarea
lor la procesul electoral şi pentru exercitarea cu
bună-credinţă a dreptului de a fi ales.
De altfel, dispoziţii de lege care instituie
necesitatea constituirii unui depozit sau cauţiuni se regăsesc
şi în legislaţia altor state membre ale Uniunii Europene. Art.1.3
pct. vi din Codul bunelor practici în materie electorală, invocat de
autorul excepţiei, recomandă ca, „în cazul în care este
solicitată depunerea unei cauţiuni, aceasta este rambursată
dacă respectivul candidat sau partidul depăşeşte un anumit
număr de voturi; suma şi numărul de voturi cerut nu trebuie
să fie excesive". Stabilirea în concret a nivelului acestui
depozit reprezintă opţiunea legiuitorului în materie, şi atât
timp cât nu este excesiv, în sensul că nu împiedică în mod absolut
exercitarea dreptului de a fi ales, nu poate fi apreciat ca fiind
neconstituţional.
Curtea constată că dispoziţiile art. 30
din Legea nr. 35/2008, de asemenea criticate, reglementează posibilitatea
unor persoane de a se autopropune pentru a candida la alegerea Camerei
Deputaţilor sau a Senatului dacă sunt susţinute de minimum 4%
din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale
permanente din colegiul uninominal în care candidează, dar nu mai
puţin de 2.000 alegători pentru Camera Deputaţilor şi 4.000
de alegători pentru Senat. Şi această cerinţă este
apreciată de autorul excepţiei ca fiind excesivă, de natură
să împiedice exercitarea dreptului de a fi ales.
Curtea reţine că această condiţie
urmăreşte dovedirea unui anumit grad de reprezentativitate în rândul
electoratului, presupunându-se că cel puţin cei care îl susţin
pe candidatul independent îl vor şi vota. In cazul celorlalţi
candidaţi propuşi de partidele politice şi organizaţiile
cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale,
participarea la alegerile parţiale este condiţionată de
întrunirea pragului electoral de către acestea la alegerile generale.
Limita numărului de susţinători este mai
mare în cazul pentru alegerea Senatului (4.000 susţinători) decât în
cazul Camerei Deputaţilor (2.000 susţinători), avându-se în
vedere că şi norma de reprezentare pentru alegerea Camerei
Deputaţilor, prevăzută de art. 5 alin. (2), este de un deputat
la 70.000 locuitori, faţă de norma de reprezentare
prevăzută de alin. (3) al art. 5 pentru alegerea Senatului, de un
senator la 160.000 locuitori.
Totodată, Curtea constată că
dispoziţiile Codului bunelor practici în materie electorală, invocat
de autorul excepţiei, conţin „linii directoare" elaborate de
Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la
Veneţia). Acest act nu are un caracter obligatoriu asupra statelor membre
ale Uniunii Europene. De altfel, Codul nu impune sancţiuni în
eventualitatea în care un stat eşuează în implementarea prevederilor
sale. Aşadar, statele îşi pot manifesta opţiunea liberă în
materie electorală, având în vedere, desigur, respectarea drepturilor
fundamentale ale omului, în general, şi a dreptului de a fi ales şi
de a alege, în special. In acest sens, chiar în jurisprudenţa
invocată de autorul excepţiei, respectiv Hotărârea din 2 martie
1987, pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin and Clerfayt
împotriva Belgiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat
că „Statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului
electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia. Condiţiile nu
vor limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze
esenţa acestora şi să le golească de conţinut
(...)".
Ca atare, criticile privind dispoziţiile art. 29
alin. (5) şi ale art. 30 din Legea nr. 35/2008 sunt neîntemeiate, ele
necontravenind art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (3) şi art. 37 din Legea
fundamentală şi nici textelor din instrumentele internaţionale
invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Admite excepţia de neconstituţionalitate
ridicată de Remus Florinei Cernea în Dosarul nr. 1/APCD/2010 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
constată că dispoziţiile art. 48 alin. (17) din Legea nr.
35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea
autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii
administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004
privind Statutul aleşilor locali sunt neconstituţionale.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi ale
art. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi
a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004
pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a
Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr.
393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de
judecată.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi