DECIZIE Nr. 5*) din 23 februarie 1993
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 129 din 17 iunie 1993
*) Decizia nr. 5 a ramas definitiva ca urmare a Deciziei nr. 24 din 4 mai
1993 a Curtii Constitutionale,
Mihai Constantinescu - presedinte
Antonie Iorgovan - judecator
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Florentina Geangu - magistrat-asistent.
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992, constata ca prin cererea inregistrata la Judecatoria
sectorului agricol Ilfov, formand obiectul Dosarului nr. 4302/1991, Ungureanu
Teodoru-Marian, in nume propriu si ca reprezentant al mamei sale, Ungureanu Nastasia,
a atacat hotararea Comisiei municipale Bucuresti de aplicare a Legii fondului
funciar prin care li s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de
proprietate asupra unui teren agricol de 2.400 mp, pe care se afla o locuinta
vanduta de ei in anul 1982, si a solicitat instantei reconstituirea acestui
drept pentru suprafata de 2.150 mp, restul de 250 mp trecand in folosinta
cumparatoarei locuintei.
Comisia municipiului Bucuresti de aplicare a Legii fondului funciar nr.
18/1991, ca si alte organe carora reclamantii s-au adresat - Ministerul
Agriculturii si Alimentatiei si Primaria sectorului agricol Ilfov -, au raspuns
in sensul ca proprietarul locuintei beneficiaza de prevederile art. 35 si 22
din Legea nr. 18/1991, acestuia revenindu-i in proprietate terenul.
La termenul din 17 iulie 1992, reclamantii au invocat exceptia de
neconstitutionalitate cu privire la art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990
privind unele masuri pentru stimularea taranimii, art. 35 alin. 3 si 4, precum
si art. 22 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, sustinand in esenta ca
aceste dispozitii instituie un regim juridic discriminatoriu intre fostii
proprietari cu drepturi depline si cumparatorii de locuinta la care la data de
1 ianuarie 1990 nu aveau decat simpla calitate de beneficiari ai unui drept de
folosinta, conducand la o imbogatire fara just temei si de aceea sunt
neconstitutionale, fiind contrare dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 15, art.
16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 41 alin. (1)-(5), art. 42 si art. 49 din
Constitutie.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost completata la termenul din 4
septembrie 1992, in sensul ca reclamantii au invocat si faptul ca prevederile
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea
Curtii Constitutionale contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 16, art.
20, art. 21, art. 49 si art. 150 alin. (1) din Constitutie, deoarece textul ar
avea ca scop sa sustraga controlului constitutionalitatii o serie de acte
normative emise in perioada 22 decembrie 1989 - 8 decembrie 1991, desi sunt
contrare prevederilor Constitutiei din 1991.
Comisia municipiului Bucuresti de aplicare a Legii fondului funciar nr.
18/1991 -legal citata - nu s-a prezentat in fata instantei si nici nu si-a
exprimat punctul de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate,
desi i s-au comunicat memoriile reclamantilor in legatura cu aceasta problema.
Judecatoria sectorului agricol Ilfov apreciaza ca "modul in care a fost
formulata si motivata exceptia de neconstitutionalitate nu poate duce decat la
respingerea acesteia".
Fiind sesizata prin Incheierea Judecatoriei sectorului agricol Ilfov din 6
noiembrie 1992, transmisa la 15 ianuarie 1993,
CURTEA CONSTITUTIONALA
luand act de sustinerea reclamantilor si de pozitia, instantei de judecata,
avand in vedere dispozitiile art. 144 lit. c) si art. 150 alin. (1) din
Constitutie, ale art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, art. 35 alin. 3 si 4
art. 22 din Legea nr. 18/1991, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In legatura cu neconstitutionalitatea art. 8. din Decretul-lege nr.
42/1990, art. 35 alin. 3 si 4 si art. 22 din Legea nr. 18/1991, este de
observat ca aceste dispozitii legale sunt anterioare Constitutiei din 1991, dar
exceptia nu are in vedere aplicarea unei legi anterioare dupa intrarea in
vigoare a Constitutiei si deci nu se pune problema de a alege intre competenta
instantei in caderea careia este aplicarea legii si competenta. Curtii
Constitutionale, ci este vorba de efectele aplicarii dispozitiilor legale
anterioare Constitutiei, adica de admisibilitatea exceptiei de
neconstitutionalitate, astfel incat competenta apartine numai Curtii.
Curtea Constitutionala este, de asemenea, competenta sa se pronunte asupra
constitutionalitatii art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, de aceasta data
fiind in prezenta unei dispozitii legale adoptate dupa intrarea in vigoare a
Constitutiei, in legatura cu care nu se pune problema aplicarii de catre
instanta de judecata a prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie.
Examinand textele considerate neconstitutionale, se constata ca art. 8
alin. 1 din Decretul-lege nr. 42/1990 prevede ca "terenul aferent casei de
locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul
acestora, in zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulara a
detinatorilor; acestea pot fi instrainate si lasate mostenire",
dispunandu-se apoi ca acest teren, impreuna cu lotul ce putea fi atribuit in
folosinta membrului cooperator, nu putea depasi suprafata de 6.000 mp pentru
detinatorul casei de locuit.
Pe de alta parte, art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 dispune ca
"terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor
dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente
constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu
privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec
in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului,
proprietari ai locuintelor", iar prin alin. 4 se stabileste ca
"dispozitiile art. 22 raman aplicabile". Potrivit alin. 1 din acest
ultim text "sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau,
dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau de domiciliul
lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si
curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din
Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea
taranimii". In alin. 2 se precizeaza ca "dispozitiile alineatului 1
se aplica si persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea
de cooperator".
Fiind vorba de dispozitii legale anterioare Constitutiei, ce se pretinde ca
sunt contrare acesteia, se pune problema solutionarii conflictului de legi in
timp si deci trebuie deosebit dupa cum constituirea dreptului subiectiv s-a
facut potrivit legii anterioare ori in conformitate cu legea posterioara. Este
evident ca prin dispozitiile legale mai sus citate, anterioare Constitutiei,
s-a constituit un drept de proprietate asupra terenurilor la care se refera
textele respective in favoarea proprietarilor locuintelor. Asa fiind, legea
posterioara nu poate stinge dreptul de proprietate nascut sub imperiul legii
anterioare, deoarece ar insemna ca legea noua sa fie aplicata retroactiv, ceea
ce contravine principiului neretroactivitatii legii, inscris in art. 15 alin.
(2) din Constitutie si care se aplica si legii fundamentale. Faptul ca dreptul
de proprietate constituit potrivit legii anterioare produce efecte si in
prezent, sub imperiul legii posterioare, nu infirma solutia de mai sus,
deoarece nu mai suntem in domeniul neretroactivitatii, ci in acela al aplicarii
imediate a legii noi, astfel incat dreptului de proprietate constituit anterior
Constitutiei ii sunt aplicabile prevederile regimului constitutional actual.
Chiar daca, insa, ar fi vorba de raporturi juridice stabilite pe baza
dispozitiilor legale ce examinam dupa intrarea in vigoare a Constitutiei - ceea
ce nu este cazul in dosarul aflat pe rolul Judecatoriei sectorului agricol
Ilfov -, nu rezulta ca textele respective contravin Constitutiei. Trebuie avut
in vedere ca sub imperiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, in cazul instrainarii
constructiilor, cel care instraina stia ca pierde si dreptul de proprietate
asupra terenului, primind si o despagubire, chiar daca dreptul ca atare nu
trecea asupra celui caruia i se instrainase, ci el dobandea numai un drept real
de folosinta. In orice caz, actul era facut in cunostinta de cauza.
Decretul-lege nr. 42/1990 si Legea nr. 18/1991 nu au facut altceva decat sa
inlature situatia nefireasca ca proprietarul locuintei, care de cele mai multe
ori o achizitiona si in vederea terenului, platind in cazul vanzarii-cumpararii
si un pret ce reflecta, de regula, existenta terenului, sa fie doar titularul
unui drept real de folosinta si au transformat acest drept in drept de
proprietate. In ce masura aceste dispozitii legale privind transformarea
dreptului de folosinta in drept de proprietate au fost respectate in fiecare
caz in parte nu intra in competenta Curtii Constitutionale, ci a instantelor de
drept comun.
Pe de alta parte, trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 54 din
Constitutie, potrivit carora cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile si
libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si
libertatile celorlalti. Constitutia din 1991 ridica la rangul de principii
constitutionale buna-credinta si respectul drepturilor altuia. In acest
context, nu rezulta ca cel care instrainand constructia sub imperiul Legii nr.
58/1974 si stiind ca prin aceasta pierde dreptul de proprietate asupra
terenului actioneaza cu buna-credinta si in respectul drepturilor celui caruia
a instrainat sau este determinat in actiunea sa numai de faptul ca in prezent
valoarea terenurilor a crescut. Un asemenea mod de a actiona nu poate fi insa
ocrotit de lege, deoarece pune in pericol securitatea circuitului civil.
Repunerea in discutie a unor drepturi subiective care s-au constituit la un moment
dat nu poate duce decat la tulburarea raporturilor sociale.
Chiar fara aceste considerente subsidiare, exceptia invocata este
inadmisibila, deoarece vine in conflict cu principiul neretroactivitatii legii
si, de aceea, este vadit nefondata.
Cat priveste art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a carui
constitutionalitate este, de asemenea, contestata, el prevede in teza intai ca
"prevederile alin. (1) si (2) se aplica numai raporturilor juridice
stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991" iar in teza a
doua ca "repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a
Constitutiei din 1991 se reglementeaza prin lege".
Pentru interpretarea acestei dispozitii, trebuie retinut ca, potrivit
legii, Curtea Constitutionala este garantul actualei Constitutii, urmarind,
printre alte atributii, ca legile, regulamentele Parlamentului si ordonantele
Guvernului, adoptate dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, sa nu incalce
dispozitiile sau principiile acesteia. Sunt supuse insa controlului de catre
Curte si legile anterioare Constitutiei, in masura in care este vorba de
raporturi juridice stabilite, pe baza lor, dupa intrarea in vigoare a
Constitutiei, in conditiile in care instanta chemata sa aplice legea anterioara
Constitutiei apreciaza ca nu contravine acesteia si deci este in vigoare ori
daca, impotriva dispozitiilor legale, instanta nu se pronunta asupra acestui
aspect si sesizeaza Curtea sau atunci cand - asa cum este cazul in speta - este
vorba de efectele aplicarii legii anterioare Constitutiei, deci de
admisibilitatea exceptiei.
Teza intai din art. 26 alin. (3) este aplicabila exclusiv legilor
anterioare Constitutiei, deoarece este evident ca raporturi juridice pe baza
unor legi posterioare acesteia se pot stabili numai dupa intrarea in vigoare a
Constitutiei. Dar dispozitia din art. 26 alin. (3) teza intai nu se poate
aplica si in cazul drepturilor constituite inainte de intrarea in vigoare a
Constitutiei, deci asupra unor raporturi juridice stabilite inainte de aceasta
data, deoarece ar insemna o aplicare retroactiva, ceea ce art. 15 alin. (2) din
Constitutie interzice si ar avea ca efect destabilizarea raporturilor juridice.
Solutia ar fi fost aceeasi chiar daca ar fi lipsit dispozitia inscrisa in prima
teza a art. 26 alin. (3), deoarece ea se deduce din regulile generale de
rezolvare a conflictelor de legi in timp. Dispozitia este deci conforma cu
Constitutia si nicidecum nu poate fi apreciata ca neconstitutionala.
Teza a doua din art. 26 alin. (3) vine sa intareasca interpretarea de mai
sus, deoarece daca controlul si drepturile constituite pe baza unor legi
anterioare Constitutiei nu mai era necesar sa se prevada ca repararea daunelor
suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991 se reglementeaza
prin lege. Recunoscand, implicit, ca prin unele legi anterioare Constitutiei
din 1991 anumite persoane au suferit daune, Parlamentul si-a exprimat vointa
politica de o elabora o lege care sa repare aceste daune, tocmai pentru ca,
datorita principiului neretroactivitatii legilor, o alta solutie nu este
posibila. Asa fiind, textul nu poate fi considerat neconstitutional.
Deoarece dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 au in vedere
si ele legile anterioare Constitutiei si respectarea principiului neretroactivitatii
legilor, ceea ce este conform Constitutiei, iar nu impotriva ei, si cu privire
la acest text exceptia este vadit nefondata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 150
alin. (1) din Constitutie, art. 13 pct. A. lit. c), art. 24 alin. (2) si art.
25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate.
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, ale alin. 3 si 4 din art. 35
si ale art. 22 din Legea nr. 18/1991, precum si ale alin. (3) din art. 26 al
Legii nr. 47/1992, invocate de Ungureanu Teodoru-Marian, in nume propriu si ca
reprezentant al mamei sale, Ungureanu Nastasia, domiciliat in Bucuresti, calea
Vacaresti nr. 234, bloc 83, sc. A, et. 5, ap. 23, sectorul 4, in cauza ce
formeaza obiectul Dosarului nr. 4302/1991, aflat pe rolul judecatoriei
sectorului agricol Ilfov.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la 23 februarie 1993.
PRESEDINTE,
Dr. Mihai Constantinescu
Magistrat asistent,
Florentina Geangu