Decizia Nr.5 din 15.01.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Eugenia Cantor în Dosarul nr. 2.219/289/2016/a1 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 440D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 493D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, excepţie ridicată de Oltiţa Manafu în Dosarul nr. 2.767/233/2017 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.4. La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 493D/2018 la Dosarul nr. 440D/2017, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că în opinia sa îşi menţin valabilitatea cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în deciziile nr. 252 din 5 mai 2016 şi nr. 653 din 8 noiembrie 2016.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:7. Prin Decizia civilă nr. 6 din 18 ianuarie 2017 şi Încheierea din 29 martie 2018, pronunţate în Dosarul nr. 2.219/289/2016/a1, respectiv în Dosarul nr. 2.767/233/2017, Tribunalul Mureş - Secţia civilă şi Judecătoria Galaţi - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Eugenia Cantor şi de Oltiţa Manafu în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri împotriva unor încheieri de carte funciară.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că efectele pe care le generează textul de lege criticat sunt de natură să limiteze accesul la un act de justiţie echitabil, în vederea apărării dreptului real în speţă. Se arată că soluţionarea fără citarea oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi în prestaţie tabulară presupune că plângerea ar avea caracter necontencios faţă de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară, însă ar poseda caracter contencios în raport cu persoana care se înţelege că ar fi vizată ca fiind potrivnică dreptului invocat. Se precizează că s-ar putea interpreta că neparticiparea procesuală a oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară ar prevala, cu toate că litigiul nu ar putea fi soluţionat în absenţa acestora, deoarece nu există o altă parte care ar putea fi introdusă în cauză pentru soluţionarea litigiului. Totodată, se precizează că dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 prevăd că întocmirea, completarea ori reconstituirea se face de către registratorul de la biroul teritorial la cerere sau din oficiu, cu acordul celor interesaţi, pe baza unei încheieri. Or, textul de lege criticat conferă intimatului aptitudinea de a dispune în mod discreţionar anumite măsuri, cum ar fi respingerea solicitării de reconstituire a unei/unor cărţi funciare, care se realizează exclusiv cu concursul oficiului de cadastru competent teritorial. De asemenea, se susţine că este nesocotit dreptul la un proces echitabil şi se încalcă dreptul de acces liber la justiţie pentru repararea prejudiciului cauzat de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi prin înscrierea unor menţiuni necorespunzătoare în cartea funciară. Se arată, totodată, că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu îndeplinesc criteriile de precizie, claritate şi previzibilitate cerute de Constituţie.9. Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât activitatea oficiilor de cadastru se rezumă la verificarea unor cerinţe obiective, reglementate prin legea-cadru ori prin regulamentul de organizare şi efectuare a operaţiunilor de carte funciară. De asemenea, procedura urmată de petentă are un caracter necontencios, întrucât nu tinde la stabilirea unui drept potrivnic faţă de un alt subiect de drept, cu atât mai mult cu cât registratorul de carte funciară este abilitat să examineze doar formal îndeplinirea cerinţelor legale prevăzute pentru operaţiunea de carte funciară solicitată, nicidecum să dea o rezolvare juridică unor situaţii litigioase. Aceeaşi procedură necontencioasă este imprimată şi în ceea ce priveşte reexaminarea încheierii de carte funciară, dar şi în plângerea în cadrul căreia judecătorul verifică legalitatea încheierii de reexaminare, în conformitate cu Decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.10. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În lumina Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, în cauzele care au ca obiect plângeri privind cartea funciară, oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară nu are calitate procesuală pasivă, deoarece procedura aplicată nu este contencioasă, întrucât instanţa nu trebuie să stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept al oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară, ci doar legalitatea şi temeinicia încheierii date în cauză. Ca atare, acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate fiind cele prevăzute în dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, respectiv persoanele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Guvernul arată, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 440D/2017, că, în opinia sa, între textul de lege criticat şi prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei nu există vreo incompatibilitate. În acest sens, face referire la Decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.13. Avocatul Poporului, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 440D/2017, apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, precizând că îşi menţine aprecierile reţinute în deciziile Curţii Constituţionale nr. 252 din 5 mai 2016 şi nr. 653 din 8 noiembrie 2016.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, potrivit cărora „Soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară se face fără citarea oficiului teritorial".17. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 1 - Statul român, art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare şi art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană.18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Analizându-le din perspectiva unor critici similare, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată prin Decizia nr. 73 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 12 mai 2016, Decizia nr. 252 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 9 august 2016, şi Decizia nr. 653 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 26 ianuarie 2017.19. Prin deciziile enumerate, Curtea a reţinut că textul de lege criticat a fost introdus în Legea nr. 7/1996 în anul 2010, după ce, în anul 2007, ca urmare a interpretărilor divergente existente în jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară în cauzele ce au ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat un recurs în interesul legii introdus în scopul stabilirii unei soluţii unitare la această problemă. Astfel, prin Decizia nr. LXXII din 15 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 octombrie 2008, Înalta Curte a statuat că oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, adică cele referitoare la căile de atac împotriva încheierilor date cu privire la cererile de înscriere în cartea funciară. Prin decizia menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a confirmat soluţia acelor instanţe judecătoreşti care au apreciat că, din moment ce în acest tip de cauze instanţa nu trebuie să stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept al oficiului de cadastru şi publicitate imobiliară, ci doar legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate procesuală fiind cele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară. Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 a fost introdus art. 50¹, care, după republicarea Legii nr. 7/1996, a devenit art. 32, criticat şi în cauza de faţă.20. Curtea Constituţională a constatat, prin deciziile mai sus menţionate, că, potrivit art. 29 din Legea nr. 7/1996, registratorul este învestit cu competenţa de a verifica îndeplinirea unor condiţii limitativ enumerate, referitoare la: respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea înscrisului; corectitudinea numelui sau a denumirii părţilor şi menţionarea codului numeric personal sau, după caz, a numărului de identificare fiscală, codului de înregistrare fiscală ori codului unic de înregistrare; individualizarea imobilului printr-un număr de carte funciară şi a unui număr cadastral sau topografic, după caz; existenţa unei traduceri legalizate, dacă actul nu este întocmit în limba română; existenţa, după caz, a unei copii a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului; existenţa dovezii achitării tarifului de publicitate imobiliară; îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competenţa registratorului.21. Din această enumerare rezultă că este vorba despre verificarea unor informaţii cu caracter obiectiv, care presupune activităţi de confruntare a actelor depuse de solicitant cu exigenţe legale clare, explicite şi a căror neîndeplinire apare cu uşurinţă ca evidentă. Aşadar, registratorul nu efectuează o analiză internă, subiectivă a cererii, ci se limitează la a cerceta dacă este întrunit un anumit set de condiţii, strict şi inechivoc prevăzute de lege.22. Totodată, Curtea a observat că, potrivit art. 30 din Legea nr. 7/1996, dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum şi aceasta din urmă nu întrunesc condiţiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, va respinge cererea printr-o încheiere motivată. Aceeaşi soluţie va pronunţa şi în cazul în care se solicită înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau când nu sunt îndeplinite anumite condiţii speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, care se soluţionează prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Aceleaşi subiecte de drept pot formula plângere împotriva încheierii registratorului-şef, care va fi soluţionată de judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul.23. Curtea a mai reţinut că activitatea oficiilor de cadastru se rezumă la verificarea unor cerinţe obiective, rolul acestora fiind de a conferi operaţiunii juridice încheiate de părţile raportului juridic generator de drepturi sau obligaţii susceptibile de a fi înscrise în cărţile funciare un anumit formalism, de natură să consolideze opozabilitatea acestuia faţă de terţi.24. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea a arătat, în acord cu jurisprudenţa sa, că, deşi înscrierea în cartea funciară are, potrivit art. 885 alin. (1) şi (2) din Codul civil, caracter constitutiv de drepturi, acest efect este totuşi consecinţa actului juridic încheiat de părţi, oficiul de cadastru nefiind parte în acest raport juridic. Ca atare, nu faţă de acesta ar urma să se stabilească un drept potrivnic cu prilejul soluţionării de către instanţă a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ci numai împotriva persoanei care a fost anterior înscrisă ca titular al dreptului de proprietate. Prin urmare, cadrul procesual în care instanţa va soluţiona plângerea este configurat de coordonatele raportului de drept material dintre părţile actului juridic, instituţia care administrează cartea funciară fiind exterioară acestuia. De altfel, potrivit art. 893 lit. a) din Codul civil, înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie făcută înscrierea.25. Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că nu există o poziţie privilegiată a oficiilor de cadastru, ca urmare a lipsei calităţii lor procesuale pasive în procesele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară. Principiul constituţional al egalităţii este aplicabil în situaţii identice sau similare, iar în situaţii juridice obiectiv diferite tratamentul este chiar necesar să fie diferit. Or, oficiile de cadastru nu pot fi puse, sub aspect procesual, pe poziţie de egalitate cu părţile din procesele respective.26. Cele statuate în jurisprudenţa citată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a acesteia.27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Eugenia Cantor în Dosarul nr. 2.219/289/2016/a1 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi de Oltiţa Manafu în Dosarul nr. 2.767/233/2017 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 32 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2019.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu