DECIZIE Nr.
493 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 598 si ale art. 600 alin. 1 teza a
doua din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 365 din 3 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Simona Ricu -
procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 şi ale art. 600
alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Nicolae Bucă în Dosarul nr. 2.885/104/2009 al
Tribunalului Olt -Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin încheierea din 30 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2.885/104/2009, Tribunalul Olt -
Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 598 şi ale art. 600 alin. 1 teza a doua din Codul de
procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Nicolae Bucă
într-un dosar având ca obiect o cerere de instituire a unui sechestru judiciar.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul apreciază
că ansamblul instituţiei sechestrului judiciar are în vedere
interzicerea exercitării în nume propriu a atributelor aferente dreptului
de proprietate în situaţia în care ar exista o contestaţie asupra
dreptului de proprietate din partea unui terţ. Totodată, măsura
poate fi dispusă de către instanţa de judecată
fără ca solicitantul să fie obligat la plata vreunei
cauţiuni care să garanteze o eventuală recuperare a
prejudiciului care este posibil să se producă în patrimoniul
reclamantului ca urmare a interzicerii exercitării dreptului său de
proprietate asupra bunului. Această măsură echivalează cu o
expropriere temporară a bunului din mâinile proprietarului, fără
să fie plătită o justă şi prealabilă
despăgubire, aşa cum în mod imperativ dispun prevederile art. 44
alin. (3) din Constituţie. Prin această reglementare legală se
încalcă atât principiul garantării dreptului de proprietate, cât
şi dispoziţiile art. 20 şi 21 din Constituţie. Prevederea
legală încalcă şi dispoziţiile tratatelor
internaţionale la care România este parte, prin aceasta încălcându-se
dispoziţiile art. 20 din Constituţie coroborate cu art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Tribunalul Olt - Secţia comercială şi
de contencios administrativ apreciază că
dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 598 şi ale art. 600 alin. (1) teza a doua
din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul
conţinut:
- Art. 598: „Ori de câte ori există un proces
asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii
unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării
unui bun proprietate comună, instanţa competentă pentru
judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze, la cererea
celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă
această măsură este necesară pentru conservarea dreptului
respectiv.";
- Art. 600 alin. 1 teza a doua: „In caz de admitere,
instanţa va putea să oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni,
iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind
accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate
privată, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că
s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin
raportare la critici asemănătoare, prin numeroase decizii, constatând
că sunt constituţionale.
Astfel, de exemplu, referitor la dispoziţiile art.
598 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat prin
Decizia nr. 315 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2007, şi prin Decizia nr. 621 din 17
noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.125 din 13 decembrie 2005.
Cu aceste prilejuri, Curtea a reţinut că,
potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul
şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar, în
conformitate cu art. 136 alin. (5) din Constituţie, proprietatea
privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice. Potrivit
acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este aşadar competent să
stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, în accepţiunea principială conferită de
Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în
valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea a
constatat că prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul nu a
făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi
potrivit competenţei sale constituţionale.
Mai mult, potrivit art. 600 din Codul de procedură
civilă, cererea de sechestru judiciar se judecă, în mod obligatoriu,
cu citarea părţilor, această procedură având deci caracter
contencios. Cu acest prilej, părţile pot învedera instanţei
împrejurările care să justifice sau nu luarea unei asemenea
măsuri, beneficiind de toate garanţiile procesuale prevăzute de
lege.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 600
alin. (1) teza a doua, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 1.016 din
8 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 809 din 27 noiembrie 2007. Astfel, Curtea a constatat că cererea de
sechestru judiciar se judecă, în mod obligatoriu, cu citarea
părţilor, această procedură având caracter contencios.
Astfel, părţile pot învedera instanţei împrejurările care să
justifice sau nu luarea unei asemenea măsuri, beneficiind de toate
garanţiile procesuale prevăzute de lege.
De asemenea, Curtea a constatat că numai în caz de
admitere a cererii de sechestru judiciar „instanţa va putea să
oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni", în cazul bunurilor
imobile procedându-se la înscrierea sechestrului judiciar în cartea
funciară.
Prevederile cuprinse în textul de lege criticat au
caracter de normă dispozitivă, astfel încât judecătorii fondului
sunt suverani să ordone un asemenea sechestru cu sau fără
cauţiune, în ipoteza admiterii cererii de sechestru judiciar.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele,
cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 598 şi ale art. 600
alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Nicolae Bucă în Dosarul nr. 2.885/104/2009 al
Tribunalului Olt - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae