DECIZIE Nr.
492 din 29 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 418 din 22 iunie 2007
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Ştefan Voicu în Dosarul nr. 8.036/3/2006
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, motiv pentru care pune
concluzii în acest sens.
C U R T E A,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 5 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 8.036/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Ştefan Voicu în dosarul de mai sus avand ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 22 referitoare la Dreptul la viaţă şi
la integritate fizică şipsihică, ale art. 34
referitoare la Dreptul la ocrotirea sănătăţii, deoarece, în pofida împrejurării că cel condamnat suferă de o boală
gravă care face imposibilă executarea pedepsei, instanţa de judecată poate
respinge cererea de amanare pe
motiv că lăsarea în iibertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Or, aceasta nu reprezintă altceva decat o încălcare a drepturilor fundamentale invocate de autorul
excepţiei, care prin conţinutul lor garantează cetăţenilor, inclusiv celor
condamnaţi la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, dreptul la
păstrarea calităţilor fizice şi mentale care să permită o reală şi eficientă
participare la întreaga viaţă politică, economică, socială şi culturală.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
deoarece menţinerea în detenţie a condamnatului grav bolnav, ca urmare a unei
simple aprecieri subiective a instanţei că acesta prezintă pericol pentru
ordinea publică, este de natură să afecteze dreptul la viaţă, sănătate fizică
şi psihică şi la ocrotirea sănătăţii.
Potrivit art. 30 alin. (i) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
constituţionale invocate de autor nu sunt afectate, condamnatul beneficiind de
asistenţă medicală nu numai în reţeaua sanitară a penitenciarelor, ci şi în
unităţile Ministerului Sănătăţii Publice.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţia
legală criticată dă expresie preocupării legiuitorului de a asigura măsuri de
natură umanitară care să contracareze situaţiile în care, din motive de
sănătate, condiţiile de detenţie nu pot fi suportate de către persoana
condamnată.
Faptul că pentru amanarea ori întreruperea executării pedepsei privative de libertate
este necesar ca instanţa de judecată să aprecieze pentru fiecare situaţie în
parte dacă lăsarea în libertate prezintă sau nu pericol concret pentru ordinea
publică întăreşte aspectul privitor la independenţa judecătorilor, care se
supun numai legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
C U R T E A,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală,
cu denumirea marginală Cazurile
de amanare, care au următorul conţinut:
„Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe
viaţă poate fi amanată în următoarele cazuri:
a) cand se constată
pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă
care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amanarea executării şi lăsarea în
libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. In acest caz,
executarea pedepsei se amană pană cand starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încatpedeapsa săpoată
fipusă în executare."
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că, după modificarea dispoziţiilor art.
453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 60/2006, textul a păstrat în esenţă soluţia legislativă
anterioară, soluţie care este ţinută de îndeplinirea cumulativă a două
condiţii. Acestea vizează, pe de o parte, existenţa unei boli grave ce face
imposibilă executarea pedepsei şi, pe de altă parte, cerinţa ca cel ce urmează să beneficieze de amanare să nu prezinte pericol concret
pentru ordinea publică.
Or, textul de lege atacat conţine norme de procedură
judiciară, pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenţei
sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, iar condiţia privitoare
la starea de pericol pentru ordinea publică se realizează numai în urma
analizei tuturor circumstanţelor privitoare la condamnat. Existenţa ori
inexistenţa acestei situaţii nu este susceptibilă de subiectivism, deoarece ea
este motivată, arătandu-se în
concret în ce constă pericolul pentru ordinea publică, şi se sprijină pe date
de necontestat.
Fără îndoială că se poate pune întrebarea referitoare
la preeminenţa unui drept faţă de altul, şi anume ce se întamplă în situaţia în care, deşi
condamnatul suferă de o boală gravă ce face imposibilă executarea pedepsei,
acesta nu este eliberat pe motiv că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din analiza dispoziţiilor legale referitoare la această presupusă contradicţie
rezultă că atat Codul de
procedură penală, cat şi Legea nr. 275/2006 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal oferă persoanei deţinute suficiente garanţii de natură a respecta dreptul
la ocrotirea sănătăţii în condiţiile art. 50 din legea enunţată, ale art. 23-37
din regulamentul de aplicare al acesteia, cat şi în condiţiile art. 1391 din Codul de procedură penală referitoare la efectuarea în cadrul
unităţilor Ministerului Sănătăţii Publice a unui tratament medical sub pază
permanentă.
De altfel, asupra dispoziţiilor legale criticate în
actuala redactare Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 323 pronunţată în
şedinţa publică din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, cand, cu majoritate de voturi, în considerarea unor raţiuni similare,
excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de
voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECI DE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Ştefan Voicu în Dosarul nr. 8.036/3/2006 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a II-a penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru