Augustin Zegrean |
- preşedinte |
Aspazia Cojocaru |
- judecător |
Acsinte Gaspar |
- judecător |
Petre Lăzăroiu |
- judecător |
Mircea Ştefan Minea |
- judecător |
Iulia Antoanella Motoc |
- judecător |
Ion Predescu |
- judecător |
Puskás Valentin Zoltán |
- judecător |
Tudorel Toader |
- judecător |
Cristina Cătălina Turcu |
- magistrat-asistent |
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, excepţie ridicată de Lu Caiyung, Qu Gaofeng, Wang Haifeng, Je Jiaqiao, Ye Jiangling şi Sun Shuangxue în Dosarul nr. 984/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru Qu Gaofeng, avocatul Valeriu Stoica cu delegaţie la dosar. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei şi partea Oficiul Român pentru Imigrări - Direcţia Migraţiune - Oficiul pentru Imigrări Braşov, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, traducător autorizat de limba chineză.Magistratul-asistent informează plenul că la dosar partea Oficiul Român pentru Imigrări - Direcţia Migraţiune - Oficiul pentru Imigrări Braşov a depus concluzii scrise în sensul netemeiniciei excepţiei.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului Qu Gaofeng, care solicită admiterea excepţiei pentru următoarele motive: exercitarea profesiei de tehnician dentar de către cetăţeni ai statelor terţe Uniunii Europene este condiţionată de obţinerea rezidenţei permanente în România, cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România constând în obţinerea unui permis de şedere permanentă sau a unei cărţi de rezidenţă permanentă în condiţiile în care au avut o şedere continuă şi legală pe teritoriul României în ultimii 5 ani. Or, pentru a putea îndeplini această ultimă condiţie trebuie să facă dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere, adică să lucreze în mod legal. Se creează prin prevederile legale invocate „un cerc vicios“, textul de lege criticat aducând astfel atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 15, 18 şi 41 prin care legiuitorul constituant a înţeles să asigure protecţie atât cetăţenilor români, cât şi cetăţenilor străini. Art.1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 aduce atingere şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea discriminării, întrucât exercitarea profesiei de tehnician dentar este condiţionată de naţionalitatea persoanei care doreşte să lucreze. În susţinerea celor expuse oral, depune concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi că prin textul de lege criticat este reglementat regimul juridic al străinilor în România, al căror drept la muncă şi la rezidenţă este statuat în funcţie de marja de apreciere a legiuitorului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 984/64/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, excepţie ridicată de Lu Caiyung, Qu Gaofeng, Wang Haifeng, Je Jiaqiao, Ye Jiangling şi Sun Shuangxue într-o cauză având ca obiect o contestaţie împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României şi a anulării autorizaţiei de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 referitor la garantarea dreptului la muncă şi la protecţia socială a muncii, deoarece autorii excepţiei nu mai pot exercita profesia de tehnician dentar, profesie pe care au exercitat-o anterior anulării autorizaţiei lor de muncă. Este restrâns astfel exerciţiul dreptului la muncă, ceea ce aduce atingere art. 53 din Constituţie. Sunt încălcate, de asemenea, dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Constituţie, deoarece cetăţenii străini nu mai beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, iar averile lor nu mai sunt protejate. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât orice stat membru al Uniunii Europene, în exercitarea atributelor suveranităţii şi independenţei statale, poate stabili norme juridice interne restrictive în privinţa exercitării anumitor profesii, meserii ori ocupaţii de către străinii din state terţe. Restrângerea dreptului la muncă constituie, în realitate, o circumstanţiere a limitelor de exercitare a acestuia prin prevederile textului de lege criticat.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, acesta stabilind condiţiile de exercitare a profesiei de tehnician dentar, fără a îngrădi dreptul la muncă sau libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului autorului excepţiei prezent şi ale procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 269 din 24 aprilie 2009, care au următorul cuprins: „(1) Profesia de tehnician dentar se exercită, pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de tehnician dentar, care pot fi:a)cetăţeni ai statului român;b)cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene;c)membri de familie ai unui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute la lit. b), aşa cum sunt definiţi la art. 2 alin. (1) pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 260/2005, cu modificările şi completările ulterioare;d)cetăţeni ai statelor terţe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România;e)beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung, acordat de către unul dintre statele prevăzute la lit. b).“Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (1) potrivit căruia cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, art. 18 alin. (1) referitor la protecţia generală a persoanelor şi a averilor cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc în România, art. 41 referitor la garantarea dreptului la muncă şi la protecţia socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se susţine şi încălcarea prevederilor art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia sunt, în realitate, nemulţumiţi de necorelările de ordin legislativ dintre prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, dorind o modificare şi o completare a textului de lege criticat, astfel încât aspectele de necorelare legislativă să fie înlăturate. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Prin urmare, nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale examinarea unor texte de lege în vederea modificării şi completării acestora în scopul corelării lor, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului, întrucât, potrivit art. 61 din Legea fundamentală, acesta este unica autoritate legiuitoare a ţării. Aşa fiind, excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, excepţie ridicată de Lu Caiyung, Qu Gaofeng, Wang Haifeng, Je Jiaqiao, Ye Jiangling şi Sun Shuangxue în Dosarul nr. 984/64/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu OPINIE SEPARATĂ În dezacord cu soluţia pronunţată de Curtea Constituţională, cu majoritate de voturi, prin Decizia nr. 491 din 19 aprilie 2011, în sensul respingerii ca inadmisibile a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, considerăm că excepţia de neconstituţionalitate ar fi trebuit respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele motive: 1. Curtea Constituţională a fost sesizată prin Încheierea din 12 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 984/64/2009 de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, autorii motivând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007, cu respectarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia „sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“. Or, soluţia pronunţată de Curtea Constituţională nu vizează criticile de neconstituţionalitate formulate de autori în faţa instanţei de judecată, critici la care Curtea ar fi trebuit să răspundă întrucât potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală aceasta este garantul supremaţiei Constituţiei, iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii Constituţionale îl reprezintă încheierea instanţei de judecată, care cuprinde motivarea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, ci, prin decizia sa, Curtea a analizat exclusiv concluziile orale formulate de apărătorul acestora în şedinţă publică, în sensul existenţei unei necorelări legislative între prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. 2. Cu privire la criticile formulate de autorii excepţiei observăm că prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 legiuitorul a impus anumite condiţii cu privire la exercitarea profesiei de tehnician dentar pe teritoriul României. Astfel această profesie poate fi exercitată de către persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de tehnician dentar cu respectarea condiţiilor de a fi cetăţeni ai statului român, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, membri de familie ai unui cetăţean dintre cele anterior menţionate, beneficiari ai statutului de rezident pe termen lung acordat de către unul dintre statele Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene ori cetăţeni ai statelor terţe, beneficiari ai statutului de rezident permanent în România. Prin urmare, observăm că legiuitorul a condiţionat exercitarea profesiei de tehnician dentar de către cetăţenii statelor terţe de obţinerea rezidenţei permanente în România. În jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006, Curtea a reţinut că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, şi nu vizează obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile, concluzionând că art. 53 din Constituţie, invocat în susţinerile autorilor excepţiei, nu are incidenţă în cauză. Totodată, prin Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.144 din 3 decembrie 2004, Curtea a constatat că libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu este incompatibilă cu stabilirea condiţiilor în care poate fi exercitată o profesie. Prin urmare, apreciem că - prin prisma celor reţinute de Curte în jurisprudenţa sa - nici în prezenta cauză nu poate fi reţinută încălcarea art. 41 sau incidenţa art. 53 din Constituţie, şi nici încălcarea art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea discriminării. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 18 alin. (1) din Legea fundamentală referitor la protecţia generală a persoanelor şi a averilor cetăţenilor străini care locuiesc în România, garantată de Constituţie şi alte legi, apreciem că nici acesta nu are incidenţă în speţă de vreme ce textul de lege criticat se referă la stabilirea anumitor condiţii pentru exercitarea unei profesii, iar nu la protecţia generală a persoanelor şi a averilor cetăţenilor străini. De asemenea, nu putem reţine nici încălcarea art. 15 alin. (1) din Constituţie, deoarece cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate de Constituţie şi de alte legi dar au şi obligaţiile prevăzute de acestea, în speţă obligaţia de a fi beneficiari ai statutului de rezident permanent în România. Totodată, apreciem că prin textul de lege criticat se urmăreşte şi asigurarea unor măsuri de protecţie socială care au în vedere prevenirea fenomenului şomajului şi ocuparea forţei de muncă calificate în ţările Uniunii Europene. Pe de altă parte, se observă că potrivit art. 148 alin. (4) din Constituţie, Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alin. (2). Astfel, se observă că prin condiţiile impuse prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 legiuitorul a urmărit implementarea art. 11 lit. a) din Directiva 2003/109/CE din 25 noiembrie 2003 a Consiliului Uniunii ce reglementează statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 23 ianuarie 2004. În concluzie, apreciem că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 ar fi trebuit respinsă ca neîntemeiată în lumina celor anterior expuse. Judecător, prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc