DECIZIE Nr.
491 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 teza finala din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 387 din 11 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Simona Ricu -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 teza finală din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Dumitru Talpă în Dosarul nr. 13.213/95/2008 al Curţii de Apel Craiova
- Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 13.213/95/2008, Curtea de Apel Craiova -
Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi
asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 teza
finală din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Dumitru Talpă.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor
art. 16 şi 21 din Constituţie, precum şi art. 6 şi art. 13
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, deoarece instituie un tratament juridic
defavorabil creditorului în raport cu debitorul, în favoarea căruia se
creează două grade de jurisdicţie, şi anume un grad de
jurisdicţie de competenţa judecătorului-sindic şi un al
doilea grad de jurisdicţie acordat exclusiv debitorului, în
competenţa instanţelor care soluţionează căile de atac
- la care creditorul nu are acces.
Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a
civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări
sociale consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei îl constituie art. 36 teza
finală din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21
aprilie 2006, aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr.
277 din 7 iulie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei şi pentru modificarea lit. c) a
art. 6 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie
2009.
Textul art. 36 este următorul: „De la data
deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare
sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor
asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac
declanşate de debitor".
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi
încălcate sunt cele ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi
şi art. 21 privind liberul acces la justiţie. Este invocată
şi încălcarea art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi
art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că măsura stabilită prin textul de lege
criticat se justifică prin natura specială a procedurii
prevăzute de Legea nr. 85/2006, procedură care impune crearea unui
cadru unitar, colectiv, consensual şi egalitar în care creditorii unui
debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva
debitorului aflat în stare de insolvenţă.
Curtea, în jurisprudenţa sa, ca de exemplu Decizia
nr. 1.080 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 848 din 11 decembrie 2007, a statuat că în materia
insolvenţei sunt stabilite unele reguli derogatorii de la dreptul comun,
fiind însă aplicabil art. 149 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia:
„Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura
compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură
civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE)
1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie
2000."
Legiuitorul a avut în vedere ocrotirea intereselor
părţilor, asigurând efectuarea cu celeritate a atribuţiilor
judecătorului-sindic, fără întreruperi nejustificate, pe care le
impun desfăşurarea şi finalizarea procedurii insolvenţei.
Totodată, Curtea a reţinut că „regulile
de procedură prevăzute de Legea nr. 85/2006 se aplică în mod
echitabil creditorilor şi debitorilor aflaţi în situaţie
identică şi care se încadrează în ipotezele normelor juridice
respective, fără a institui privilegii sau discriminări, fiind
astfel respectate dispoziţiile art. 16 din Constituţie şi ale
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale".
In legătură cu susţinerile potrivit
cărora se creează un regim juridic defavorabil creditorului în raport
cu debitorul, în favoarea căruia sunt stabilite două grade de
jurisdicţie, Curtea reţine că, în conformitate cu prevederile
art. 126 şi ale art. 129 din Constituţie, stabilirea competenţei
instanţelor judecătoreşti, a procedurii de judecată, precum
şi a condiţiilor de exercitare a căilor de atac împotriva
hotărârilor judecătoreşti intră în competenţa
exclusivă a legiuitorului. Accesul liber la justiţie nu are
semnificaţia că acesta trebuie asigurat la toate structurile
judecătoreşti şi la toate căile de atac.
In acest sens este, de altfel, şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin numeroase
decizii, a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă
că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti,
deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de
legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor
situaţii deosebite, precum şi că Legea fundamentală nu
cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor
căilor de atac, ci statuează prin art. 129 că, împotriva
hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi
Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Curtea mai constată că nici
reglementările internaţionale în materie nu impun un anumit
număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al
căilor de atac. Astfel, art. 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prevede
asigurarea posibilităţii unui recurs efectiv la o instanţă
naţională. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului,
prin hotărârea pronunţată în cazul „Golder contra Regatului
Unit", 1975, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este
absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut
fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului,
există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara
limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept.
Considerentele pe care s-au bazat soluţiile
anterioare ale Curţii Constituţionale, pronunţate în cauze
similare, sunt valabile şi în prezenta cauză, neexistând niciun motiv
pentru reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 36 teza finală din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Dumitru Talpă în Dosarul
nr. 13.213/95/2008 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a
civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu